1 Pavel, rob al lui Hristos Iisus, chemat să fiu apostol, ales pentru evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care a făgăduit-o mai dinainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi, 3 evanghelia despre Fiul Său, care, după trup, s-a născut din sămânţa lui David, 4 şi care, după Duhul sfinţeniei, prin învierea din morţi, a fost rânduit Fiul lui Dumnezeu cu putere, Iisus Hristos, Domnul nostru. 5 Prin El noi am primit har şi apostolat, ca, în Numele Lui, să asculte de credinţă toate neamurile, 6 între care sunteţi şi voi chemaţi să fiţi ai lui Iisus Hristos.

7 Către toţi cei din Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi să fiţi sfinţi: har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos.

8 Înainte de toate, îi mulţumesc Dumnezeului meu prin Iisus Hristos pentru voi toţi, deoarece credinţa voastră este vestită în întreaga lume. 9 Şi martor îmi este Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu prin evanghelia Fiului Său, că vă pomenesc neîncetat, 10 şi cer întotdeauna în rugăciunile mele ca, prin voia lui Dumnezeu, să reuşesc în cele din urmă să vin la voi. 11 Fiindcă doresc mult să vă văd ca să vă împărtăşesc vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră, 12 sau mai degrabă să fim încurajaţi împreună prin credinţa pe care o împărtăşim în comun, voi şi eu. 13 Fraţilor, nu vreau să vă ascund că de multe ori mi-am pus în gând să vin la voi ca să am şi între voi roade, la fel ca între celelalte neamuri, însă am fost împiedicat până acum. 14 Le sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor înţelepţi şi celor neînţelepţi, 15 aşa că, în ceea ce mă priveşte, doresc să vă vestesc evanghelia şi vouă, celor din Roma.

16 Căci eu nu mă ruşinez de evanghelie, pentru că ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede, mai întâi a iudeului, dar şi a grecului. 17 Fiindcă în evanghelie se descoperă dreptatea lui Dumnezeu, din credinţă spre credinţă, după cum este scris: cel drept va fi viu prin credinţă.

18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei fărădelegi şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul cu nedreptatea. 19 Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este limpede, fiindcă Dumnezeu le-a arătat: 20 puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, deşi nevăzute, se văd încă de la întemeierea lumii, fiind înţelese din lucrările Lui. Aşadar, ei nu se pot dezvinovăţi, 21 pentru că, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, ci au rătăcit în gândurile lor deşarte, iar inima lor necugetată s-a întunecat. 22 Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni 23 şi au schimbat slava lui Dumnezeu cel nepieritor cu chipuri asemenea omului supus putrezirii, păsărilor, dobitoacelor şi târâtoarelor.

24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, după poftele inimii lor, aşa încât şi-au necinstit trupurile între ei, 25 ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin! 26 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă unor patimi josnice, aşa încât femeile lor au schimbat relaţiile fireşti cu cele împotriva firii. 27 În acelaşi fel şi bărbaţii, părăsind relaţiile fireşti cu femeile, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, săvârşind bărbaţi cu bărbaţi ceea ce este ruşinos, şi au primit în ei înşişi răsplata cuvenită rătăcirii lor. 28 Şi după cum nu au încercat să Îl aibă pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor necugetate, să facă ceea ce nu se cuvine, 29 plini de orice fel de nedreptate, viclenie, lăcomie, răutate, plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelăciune şi obiceiuri rele, bârfitori, 30 calomniatori, vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, batjocoritori, îngâmfaţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31 necugetaţi, fără cuvânt, fără inimă, fără milă. 32 Aceştia, deşi cunosc hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu, anume că cei care săvârşesc asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, nu numai că le săvârşesc ei înşişi, dar îi şi aprobă pe cei care le săvârşesc.

1 De aceea, omule, tu care îl judeci pe altul, oricine ai fi, nu poţi să te dezvinovăţeşti cu nimic, fiindcă atunci când îl judeci, pe tine însuţi te condamni, pentru că tu, cel care judeci, faci aceleaşi lucruri. 2 Noi ştim că judecata lui Dumnezeu împotriva celor care săvârşesc asemenea lucruri este după adevăr. 3 Şi tu, omule, care îi judeci pe cei ce fac aceste lucruri, însă tu faci la fel, crezi oare că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii, a îngăduinţei şi a răbdării Lui? Nu ştii că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? 5 Dar prin împietrirea şi inima ta nepocăită îţi aduni mânie pentru ziua mâniei şi a descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6 care îi va da fiecăruia după faptele lui: 7 viaţă veşnică celor care stăruind în fapte bune caută slavă, cinste şi nestricăciune, 8 însă mânie şi urgie celor care din iubire de ceartă nu se supun adevărului, ci nedreptăţii. 9 Necaz şi strâmtorare se vor abate peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, mai întâi peste iudeu, dar şi peste grec, 10 însă slavă, cinste şi pace oricui săvârşeşte binele, mai întâi iudeului, dar şi grecului, 11 pentru că Dumnezeu nu este părtinitor.

12 Fiindcă toţi care au păcătuit fără să fie sub Lege, vor pieri fără Lege, iar câţi au păcătuit sub Lege, prin Lege vor fi judecaţi. 13 Fiindcă nu cei care aud Legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci aceia care împlinesc Legea, ei vor fi îndreptăţiţi. 14 Căci atunci când neamurile care nu au Legea împlinesc din fire cele spuse de Lege, aceştia, deşi nu au Legea, îşi sunt Lege lor înşişi. 15 Ei arată că fapta poruncită de Lege este scrisă în inimile lor şi despre aceasta dau mărturie atât conştiinţa, cât şi gândurile lor, care fie îi vor acuza, fie îi vor apăra 16 în ziua în care Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, potrivit evangheliei mele, prin Iisus Hristos.

17 Dar tu, dacă te numeşti iudeu, te sprijini pe Lege, te lauzi cu Dumnezeu 18 şi eşti învăţat de Lege să îi cunoşti voia şi să poţi deosebi ceea ce este de folos, 19 dacă eşti convins că eşti călăuză pentru cei orbi, lumină pentru cei din întuneric, 20 îndrumător pentru cei neştiutori, învăţător pentru copii, fiindcă ai în Lege măsura cunoaşterii şi a adevărului, 21 tocmai tu, care îi înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici: Să nu furi!, tu furi? 22 Tu, care spui: Să nu trăieşti în desfrâu!, tu trăieşti în desfrâu? Tu, care urăşti să te atingi de idoli, tu jefuieşti temple? 23 Tu, care te lauzi cu Legea, tu Îl necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea Legii! 24 Fiindcă din cauza voastră, Numele lui Dumnezeu este batjocorit între neamuri, aşa cum stă scris.

25 Circumcizia, într-adevăr, este de folos dacă păzeşti Legea. Dar dacă încalci Legea, circumcizia ta a devenit necircumcizie. 26 Aşadar, dacă cel necircumcis păzeşte hotărârile Legii, oare necircumcizia lui nu îi va fi considerată circumcizie? 27 Şi el, care din fire este necircumcis, dar împlineşte Legea, te va judeca pe tine, care ai litera Legii şi ai circumcizia, însă încalci Legea. 28 Fiindcă iudeu nu este cel care se arată pe dinafară şi nici circumcizie, aceea ce se arată pe dinafară, în trup, 29 ci iudeu este cel în ascuns, iar circumcizia este a inimii, în duh, nu în literă, şi lauda lui nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

1 Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul circumciziei? 2 Este mare în toate privinţele! În primul rând, iudeilor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Şi ce dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Dumnezeu trebuie să fie adevărat, iar orice om mincinos, după cum stă scris:

9 Şi atunci? Avem noi vreo întâietate faţă de ei? Nicidecum! Fiindcă am dovedit mai înainte că şi iudeii şi grecii sunt toţi sub păcat, 10 după cum stă scris:

21 Acum însă fără vreo legătură cu Legea, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, 22 dreptatea lui Dumnezeu, prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi cei ce cred. Căci nu este nici o deosebire, 23 fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24 Şi sunt făcuţi drepţi printr-un dar, prin harul Lui, prin răscumpărarea în Hristos Iisus, 25 pe care Dumnezeu L-a rânduit de mai înainte să fie ispăşire, prin credinţa noastră în sângele Său, ca să-şi arate dreptatea, trecând cu vederea păcatele de mai înainte. 26 În îngăduinţa Lui, Dumnezeu a făcut aceasta ca să-şi arate dreptatea în vremea de acum, ca să fie El Însuşi drept şi să-l facă drept pe cel ce crede în Iisus.

27 Prin urmare, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28 Fiindcă noi credem că omul se îndreptăţeşte prin credinţă, fără faptele Legii. 29 Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Ba da, şi al neamurilor! 30 De vreme ce este un singur Dumnezeu care pe cei circumcişi îi va face drepţi prin credinţă, iar pe cei necircumcişi, tot prin credinţă. 31 Aşadar, desfiinţăm noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, noi întărim Legea!

1 Deci ce vom spune că a dobândit Avraam, strămoşul nostru după trup? 2 Fiindcă, dacă Avraam a fost făcut drept datorită faptelor, el are cu ce să se laude, însă nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Dar ce spune Scriptura? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca dreptate. 4 Celui care lucrează, plata nu îi este socotită ca un dar, ci ca o datorie; 5 însă celui care, fără să lucreze, crede în Cel care îl face drept pe cel păcătos, credinţa lui îi este socotită ca dreptate. 6 După cum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu nu îi socoteşte dreptatea din fapte:

13 Într-adevăr, nu prin Lege i s-a făgăduit lui Avraam sau urmaşilora lui că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea venită din credinţă. 14 Căci dacă cei care au Legea sunt moştenitori, atunci credinţa e zadarnică, iar făgăduinţa s-a desfiinţat. 15 Fiindcă Legea rodeşte mânie, iar unde nu este lege nu este nici încălcare de Lege. 16 De aceea, făgăduinţa este din credinţă, ca să fie prin har, ca să fie sigură pentru toţi urmaşii, nu doar pentru cei care au Legea, ci şi pentru cei care au credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor, 17 după cum stă scris: Te-am făcut părinte al multor neamuri, în prezenţa celui în care a crezut, a lui Dumnezeu care îi învie pe cei morţi şi cheamă la existenţă ceea ce nu este. 18 Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că va fi părintele multor neamuri, după cum i s-a spus: Aşa va fi seminţia ta. 19 Nu a slăbit în credinţă la vederea trupului său deja bătrân – căci era de aproape o sută de ani – nici la vederea pântecelui amorţit al Sarei. 20 Nu s-a îndoit cu necredinţă de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu, 21 fiind încredinţat că El are putere să şi facă ceea ce a făgăduit. 22 De aceea, credinţa lui i-a fost socotită ca dreptate. 23 Însă nu s-a scris doar pentru el că i-a fost socotită dreptate, 24 ci şi pentru noi. Ne va fi socotită şi nouă, cei ce credem în Cel care L-a înviat pe Iisus, Domnul nostru, din morţi, 25 care a fost dat la moarte pentru păcatele noastre şi a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.

1 Aşadar, fiind făcuţi drepţi prin credinţă, suntem împăcaţib cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, 2 prin care avem cale deschisă, prin credinţă, către harul acesta în care ne aflăm şi cu care ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3 Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în necazuri, ştiind că necazul aduce răbdare, 4 iar răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar încercarea nădejde. 5 Iar nădejdea nu ne face de ruşine, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. 6 Fiindcă, pe când eram noi încă slabi, Hristos a murit, la vremea potrivită, pentru cei nelegiuiţi. 7 Într-adevăr, cu greu ar muri cineva pentru un om drept; totuşi, pentru un om bun poate se mai găseşte cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea pentru noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. 9 Cu atât mai mult acum, aşadar, fiind îndreptăţiţi prin sângele Lui, vom fi scăpaţi, prin El, de mânia lui Dumnezeu. 10 Căci, dacă pe când eram vrăjmaşi am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult acum, fiind împăcaţi, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. 11 Şi nu numai atât, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin care am primit acum împăcarea.

12 De aceea, aşa cum păcatul a intrat în lume printr-un om iar prin păcat, moartea, tot aşa şi moartea a ajuns la toţi oamenii pentru că toţi au păcătuit. 13 Păcatul era în lume şi înainte de Lege, însă păcatul nu era socotit ca atare câtă vreme nu exista o lege. 14 Totuşi, moartea a stăpânit de la Adam până la Moise şi peste cei care nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu cea a lui Adam, care este prefigurarea Celui ce avea să vină. 15 Însă cu darul nu este la fel cum a fost cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur mulţi au murit, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au fost revărsate cu îmbelşugare asupra multora prin harul unui singur om, Iisus Hristos. 16 Şi darul nu seamănă cu ceea ce a adus acel unul care a păcătuit: căci judecarea unui singur om a dus la osândire, pe când harul dat după multe greşeli duce la îndreptăţire. 17 Pentru că, dacă în urma greşelii unuia singur moartea a stăpânit prin acela, cu atât mai mult cei care primesc belşugul harului şi al darului dreptăţii vor domni în viaţă prin acest Unul singur Iisus Hristos. 18 Prin urmare, aşa cum prin greşeala unuia singur a venit pentru toţi oamenii osânda, tot astfel, prin actul de dreptate al Unuia singur a venit pentru toţi oamenii îndreptăţirea care dă viaţă. 19 Fiindcă aşa cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au devenit păcătoşi, tot astfel, prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi. 20 Iar Legea a venit ca să se înmulţească greşeala, însă unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat din belşug şi harul, 21 pentru ca, aşa cum păcatul a domnit prin moarte, tot astfel şi harul să domnească prin dreptate spre viaţă veşnică, prin Iisus Hristos Domnul nostru.

1 Aşadar, ce vom spune? Să rămânem în păcat ca să se înmulţească harul? 2 Nicidecum! Noi, cei care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3 Sau nu ştiţi că noi toţi, cei care am fost botezaţi în Hristos Iisus, în moartea Lui am fost botezaţi? 4 Am fost îngropaţi împreună cu El prin botez în moarte, pentru ca, după cum a fost înviat Hristos din morţi prin slava Tatălui, tot astfel şi noi să trăim într-o viaţă nouă. 5 Fiindcă, dacă am fost uniţi cu El într-o moarte asemănătoare cu a Lui, la fel vom fi şi în învierea Lui. 6 Ştim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El ca trupul păcatului să fie nimicit, ca să nu mai slujim păcatului. 7 Căci cel care a murit este eliberat de păcat. 8 Şi dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, 9 ştiind că Hristos cel înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. 10 Căci murind, faţă de păcat a murit, o dată pentru totdeauna, iar trăind, pentru Dumnezeu trăieşte. 11 Tot aşa şi voi, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Iisus Hristos Domnul nostru.

12 Aşadar să nu mai stăpânească păcatul în trupul vostru muritor, astfel încât să vă supuneţi poftelor lui, 13 nici să nu vă oferiţi mădularele păcatului, ca arme ale nedreptăţii, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca înviaţi din morţi, iar mădularele voastre oferiţi-le lui Dumnezeu ca unelte ale dreptăţii. 14 Fiindcă păcatul nu va stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

15 Şi atunci, ce să facem? Să păcătuim fiindcă nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! 16 Nu ştiţi oare că dacă vă oferiţi ca robi cuiva ca să îi fiţi supuşi, sunteţi robii aceluia căruia v-aţi supus: ori ai păcatului, spre moarte, ori ai ascultării, spre îndreptăţire? 17 Mulţumim însă lui Dumnezeu că voi, cei care odinioară eraţi robi ai păcatului, aţi ascultat din inimă modelul învăţăturii încredinţate vouă 18 şi, eliberaţi de păcat, aţi devenit robi ai dreptăţii. 19 Vorbesc omeneşte din cauza slăbiciunii trupului vostru: aşa cum v-aţi dat mădularele voastre sclave necurăţiei şi fărădelegii, în slujba fărădelegii: acum, la fel, oferiţi-vă mădularele ca sclave ale dreptăţii, în slujba sfinţeniei. 20 Fiindcă atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. 21 Şi ce rod aveaţi atunci? Roade de care acum vă ruşinaţi, fiindcă sfârşitul lor este moartea. 22 Acum însă, fiind eliberaţi de păcat şi devenind robi ai lui Dumnezeu, daţi roade care duc la sfinţire, iar sfârşitul lor este viaţa veşnică. 23 Fiindcă plata păcatului este moartea, însă harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Iisus, Domnul nostru.

1 Fraţilor, oare nu ştiţi – fiindcă le vorbesc unora care cunosc Legea – că Legea stăpâneşte asupra omului cât timp trăieşte el? 2 Căci femeia măritată, câtă vreme trăieşte bărbatul ei, este legată prin Lege de el, iar dacă îi moare bărbatul, ea este dezlegată de legea căsătoriei.c 3 Prin urmare, dacă ea se va dărui altui bărbat, atât timp cât îi trăieşte bărbatul, se va numi adulteră. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă faţă de Lege şi nu este adulteră dacă se dăruieşte altui bărbat. 4 La fel, fraţii mei, şi voi aţi murit faţă de Lege, prin trupul lui Hristos, ca să fiţi ai altuia, ai celui care a fost înviat din morţi, ca să-I aducem rod lui Dumnezeu. 5 Când trăiam prin trup,d patimile păcatelor lucrau în mădularele noastre datorită Legii, ca să aducem rod morţii. 6 Însă acum am fost dezlegaţi de Lege, murind faţă de ceea ce ne ţinea robi, ca să slujim în Duhul cel nou, nu după litera cea veche.

7 Ce vom spune deci? Este legea păcat? Nicidecum! Însă eu n-am cunoscut păcatul decât prin Lege. N-aş fi cunoscut pofta dacă Legea nu zicea: Să nu pofteşti! 8 Dar păcatul, prinzând prilejul dat de poruncă, a stârnit în mine toate poftele; căci în lipsa legii păcatul era mort. 9 Cândva, în lipsa Legii, eu trăiam; când a venit porunca însă, păcatul a prins viaţă, 10 iar eu am murit. Şi porunca dată pentru viaţă, chiar ea mi s-a dovedit a fi spre moarte. 11 Pentru că păcatul, folosind prilejul dat de poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. 12 Aşadar Legea este sfântă, iar porunca e sfântă, dreaptă şi bună.

13 Atunci înseamnă că ceea ce era bun a devenit pentru mine pricină a morţii? Nicidecum! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, mi-a adus moartea prin ceea ce este bun, ca, prin poruncă, păcatul să devină peste măsură de păcătos. 14 Ştim bine că Legea este duhovnicească, însă eu sunt din carne, vândut ca rob păcatului. 15 Căci nu ştiu ceea ce fac, fiindcă nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc. 16 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună. 17 Acum însă nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Fiindcă ştiu că în mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce este bun. Căci voinţa de bine este în mine, dar facerea binelui nu este. 19 Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc. 20 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 21 Aşadar, găsesc în mine, cel ce vreau să fac binele, legea aceasta: anume, că răul locuieşte în mine. 22 Ca om lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23 însă văd o altă lege în mădularele mele, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă face rob faţă de legea păcatului care este în mădularele mele. 24 Om nefericit ce sunt! Cine mă va izbăvi de acest trup al morţii? 25 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Prin urmare, eu însumi, cu mintea mea, slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu trupul slujesc legii păcatului.

1 Prin urmare, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Iisus, 2 fiindcă legea Duhului vieţii în Hristos Iisus te-a eliberate de legea păcatului şi a morţii. 3 Căci Dumnezeu a săvârşit ceea ce îi era cu neputinţă Legii, care era slabă din cauza trupului: El L-a trimis pe propriul Său Fiu într-un trup asemenea trupului păcătos, ca să condamne păcatul în trup – în cele privitoare la păcat, 4 aşa încât dreptatea Legii să fie împlinită în noi, cei care nu trăim după trup, ci după Duh. 5 Pentru că cei care trăiesc potrivit trupului cugetă la cele ale trupului, iar cei care trăiesc potrivit Duhului cugetă la cele ale Duhului. 6 Fiindcă alipirea gânduluif de cele trupeşti înseamnă moarte, însă alipirea gândului de cele ale Duhului înseamnă viaţă şi pace. 7 Prin urmare, alipirea gândului de cele trupeşti înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu, fiindcă nu se supune Legii lui Dumnezeu, pentru că nici nu poate, 8 iar cei care trăiesc sub stăpânirea trupuluig nu pot să-I placă lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu sunteţi sub stăpânirea trupului, ci a Duhului, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. 10 Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort faţă de păcat, dar duhul este viaţă datorită dreptăţii. 11 Iar dacă Duhul celui care L-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare prin Duhul Său care locuieşte în voi.

12 Prin urmare, fraţilor, nu suntem datori trupului ca să trăim potrivit trupului, 13 pentru că dacă trăiţi potrivit trupului veţi muri. Dar dacă prin duhul ucideţi faptele trupului, veţi fi vii. 14 Fiindcă toţi cei sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Căci nu aţi primit duhul robiei ca să vă temeţi iarăşi, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Avva, Tată!” 16 Duhul Însuşi dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem copii, atunci suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Hristos, dacă pătimim într-adevăr împreună cu El, ca să şi fim slăviţi împreună cu El.

18 Socotesc că suferinţele de acum nu sunt vrednice să se măsoare cu slava care ni se va descoperi. 19 Căci creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, 20 fiindcă această creaţie a fost supusă zădărniciei, nu cu voia ei, ci din cauza celui ce a supus-o, având însă nădejdea 21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia putrezirii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Ştim că întreaga creaţie suspină şi suferă în durerile naşterii; 23 şi nu doar ea, ci şi noi, cei care avem primele roade ale Duhului, suspinăm în noi aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru. 24 Căci prin nădejde am fost mântuiţi; dar nădejdea care se vede nu mai este nădejde, fiindcă cine nădăjduieşte ceea ce vede deja? 25 Dar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

26 De asemenea, şi Duhul ne vine în ajutor în slăbiciunea noastră, fiindcă nu ştim pentru ce trebuie să ne rugăm, dar Duhul Însuşi se roagă pentru noi cu suspine de negrăit. 27 Iar Cel care cercetează inimile ştie care este gândul Duhului, pentru că El se roagă pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. 28 Ştim deci că celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor ce sunt chemaţi după planul Său, totul le este rânduit spre bine. 29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi rânduit mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâiul născut dintre mulţi fraţi. 30 Iar pe cei pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceştia i-a şi chemat; iar pe cei pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptăţit; şi pe cei pe care i-a îndreptăţit, pe aceştia i-a şi preamărit.

31 Deci ce vom spune despre acestea? Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră? 32 El, care nu L-a cruţat nici măcar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cu cât mai mult nu ne va dărui totul împreună cu El? 33 Cine îi va învinui pe aleşii lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte. 34 Cine îi condamnă? Hristos Iisus este cel ce a murit dar a şi înviat, cel care stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi. 35 Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, persecuţia sau foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia sau sabia? 36 După cum stă scris:

1 Spun adevărul în Hristos. Nu mint! Conştiinţa mi-e martoră în Duhul Sfânt 2 că întristarea mi-e mare şi durerea inimii, nesfârşită. 3 Căci mai degrabă aş fi dorit să fiu eu însumi despărţit de Hristos pentru fraţii mei cei de un neam cu mine, după trup, 4 care sunt israeliţi, care au înfierea, slava, legămintele, Legea, închinarea şi făgăduinţele; 5 ai lor sunt părinţii şi din ei, după trup, este Hristosul, cel care este peste toate Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

6 Dar cuvântul lui Dumnezeu nu a rămas neîmplinit. Căci nu toţi cei din Israel sunt cu adevărat Israel 7 şi nu toţii urmaşii lui Avraam sunt copiii lui Avraam, ci numai cei din Isaac vor fi socotiţi urmaşii tăi. 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt şi copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi „urmaşi”. 9 Căci cuvântul făgăduinţei este acesta: La anul pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu. 10 Ba mai mult, când Rebeca i-a zămislit pe amândoi copiii din acelaşi Isaac, părintele nostru, 11 – înainte ca ei să fi făcut ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea şi alegerea lui Dumnezeu, 12 alegere care nu ţine de fapte, ci de Cel care cheamă – i s-a spus că cel mai mare îi va sluji celui mai mic, 13 după cum stă scris:

14 Ce vom spune deci? Oare Dumnezeu este nedrept? Nicidecum! 15 Căci El îi spune lui Moise:

19 Îmi vei spune deci: Atunci de ce mai învinuieşte? Căci cine I-a stat împotrivă voinţei Lui? 20 O, omule! Cine eşti tu ca să te cerţi cu Dumnezeu? Oare un lucru îi va spune făuritorului său: „De ce m-ai făcut aşa?” 21 Oare olarul nu are putere peste lutul lui, aşa încât din aceeaşi frământătură să facă un vas pentru ceva de cinste şi un altul pentru ceva fără cinste? 22 Şi ce dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă răbdare vasele mâniei hărăzite pieirii 23 ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale pentru vasele îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă? 24 Adică pentru noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni, 25 aşa cum spune şi în Osea:

1 Fraţilor, îndemnulh inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israel este pentru mântuirea lor. 2 Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt lipsiţi de cunoaştere. 3 Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să-şi statornicească ei înşişi dreptatea, nu s-au supus dreptăţii lui Dumnezeu. 4 Căci ţinta Legii este Hristos spre îndreptăţirea oricărui om care crede.

5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege: Omul care face acestea va fi viu prin ele. 6 Iar dreptatea care vine din credinţă vorbeşte aşa: „Să nu spui în inima ta: Cine se va sui la cer?” – adică să-L coboare pe Hristos – 7 „sau: Cine se va coborî în adânc?” – adică să-L ridice pe Hristos din morţi... 8 Dar ce spune Scriptura?

14 Dar cum vor chema Numele aceluia în care încă nu au crezut? Şi cum vor crede în Cel de care n-au auzit? Şi cum vor auzi fără cineva care să vestească? 15 Şi cum vor vesti, dacă nu vor fi trimişi? Precum stă scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor care aduc veşti bune! 16 Dar nu toţi s-au supus evangheliei, căci Isaia spune: Doamne, cine a crezut cele auzite de la noi? 17 Prin urmare, credinţa vine din auzirea cuvântului, iar auzirea este prin cuvintele lui Hristos. 18 Dar întreb: Oare n-au auzit ei? Dimpotrivă.

1 Întreb deci: oare şi-a părăsit Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu şi-a părăsit poporul pe care l-a cunoscut mai înainte. Nu ştiţi, oare, ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel: 3 Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au distrus şi eu am rămas singur, iar ei caută să-mi ia sufletul? 4 Dar ce îi spune răspunsul ceresc? Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. 5 Deci tot aşa, în vremea de acum, mai există încă o rămăşiţă aleasă prin har. 6 Iar dacă este prin har, atunci nu mai este din fapte. Altfel harul nu mai este hari. 7 Şi atunci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta. Cei aleşi au dobândit, dar ceilalţi s-au împietrit, 8 precum stă scris:

11 Întreb aşadar: S-au poticnit ei oare ca să cadă? Nicidecum! Ci prin căderea lor neamurile au primit mântuirea, ca Israel să aibă şi mai multă râvnă decât ele. 12 Dar dacă greşeala lor a fost o bogăţie pentru lume şi căderea lor a fost o bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi deplina lor întoarcere!

13 Căci v-o spun vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi laud slujirea, 14 măcar de-aş reuşi să trezesc râvna celor din neamul meu şi să-i mântuiesc pe unii dintre ei. 15 Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor înapoi, dacă nu o înviere din morţi? 16 Iar dacă primul rod este sfânt, şi plămada este sfântă. Iar dacă rădăcina este sfântă, la fel sunt şi ramurile.

17 Dar dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi te-ai făcut părtaş rădăcinii şi sevei măslinului, 18 nu te mândri faţă de ramuri. Iar dacă te mândreşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19 Mi-ai putea zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu. 20 Bine! Au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai în picioare prin credinţă. Deci nu te îngâmfa, ci teme-te! 21 Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. 22 Vezi, dar, bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă vei stărui în această bunătate. Altfel, şi tu vei fi tăiat. 23 Dar şi ei, dacă nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi. Căci Dumnezeu are puterea să-i altoiască iarăşi. 24 Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul sălbatic din fire şi împotriva firii ai fost altoit într-un măslin bun, cu atât mai mult aceştia, care sunt aşa din fire, vor fi altoiţi chiar în măslinul lor.

25 Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, taina aceasta, ca să nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi: o parte din Israel s-a împietrit, până la intrarea deplină a neamurilor. 26 Şi astfel, întregul Israel se va mântui, după cum stă scris:

33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât sunt de neînţeles căile Lui!

1 Prin îndurarea lui Dumnezeu, vă îndemn deci, fraţilor, oferiţi-vă trupurile ca jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, ca pe o închinare duhovnicească a voastră. 2 Şi nu vă potriviţi acestei lumi, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voinţa lui Dumnezeu: ceea ce este bun, plăcut şi desăvârşit.

3 Căci prin harul ce mi-a fost dat, îi spun fiecăruia dintre voi să nu se socotească pe sine mai presus decât trebuie, ci să se măsoare cu înţelepciune, după măsura credinţei pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. 4 Căci după cum într-un trup avem mai multe mădulare şi nu toate mădularele fac acelaşi lucru, 5 aşa şi noi, cei mulţi, suntem un trup în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii pentru alţii. 6 Dar avem daruri diferite, după harul care ne-a fost dat. Dacă avem darul profeţiei, să profeţim după măsura credinţei. 7 Dacă avem darul slujirii, să stăruim în slujire. Dacă cineva învaţă, să stăruie în învăţătură. 8 Dacă îndeamnă, să îndemne. Dacă împarte altora, să împartă cu dărnicie. Cine stă în frunte, să fie plin de zel. Cine se îndură de alţii, să se îndure cu bucurie.

9 Iubirea să fie neprefăcută. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. 10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire frăţească. Daţi-vă întâietate unii altora în cinstire. 11 Fiţi plini de râvnă, nu leneşi. Fiţi înflăcăraţi în duh. Slujiţi Domnului. 12 Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în suferinţă. Stăruiţi în rugăciune. 13 Ajutaţi-i pe sfinţi în nevoile lor. Căutaţi să fiţi primitori cu străinii. 14 Binecuvântaţi-i pe cei care vă prigonesc. Binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. 15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng. 16 Gândiţi la fel unul despre altul, nu vă gândiţi la ranguri înalte, ci lăsaţi-vă atraşi de cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi. 17 Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Aveţi grijă să faceţi lucruri bune înaintea tuturor oamenilor. 18 Pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în pace cu toţi oamenii. 19 Nu vă răzbunaţi singuri, preaiubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, căci este scris: A Mea este răzbunarea. Eu voi răsplăti, zice Domnul. 20 Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare, dacă îi este sete, dă-i să bea; căci, făcând aceasta, îl vei face să-i fie ruşine.j 21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.

1 Toţik să se supună autorităţilor care vă conduc, pentru că nu există stăpânire decât de la Dumnezeu, iar cele ce sunt, sunt rânduite de Dumnezeu. 2 Prin urmare, cel care se împotriveşte autorităţii se împotriveşte poruncii lui Dumnezeu, iar cei ce se împotrivesc vor primi osândă. 3 Căci conducătorii nu sunt de temut pentru cei care fac fapte bune, ci pentru cei care fac fapte rele. Vrei deci să nu-ţi fie teamă de stăpânire? Fă binele şi vei fi lăudat de către aceasta, 4 fiindcă ea este în slujba lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme-te! Fiindcă nu în zadar poartă sabia. Căci ea este în slujba lui Dumnezeu şi Îl răzbună aducând mânia Lui asupra celui ce face răul. 5 Prin urmare, trebuie să vă supuneţi nu numai din cauza mâniei pedepsei, ci şi datorită conştiinţei voastre. 6 De aceea plătiţi şi dările, căci conducătorii sunt slujitori ai lui Dumnezeu, stăruind în această slujire. 7 Daţi tuturor ceea ce le datoraţi: fie dări, fie vamă, fie teamă, fie cinste, fiecăruia ce i se cuvine.

8 Nimănui să nu-i fiţi datori cu nimic, doar cu iubire unul faţă de altul, fiindcă cel care-l iubeşte pe celălalt a împlinit Legea. 9 Pentru că poruncile: să nu te desfrânezi, să nu ucizi, să nu furi, să nu pofteşti şi orice altă poruncă este cuprinsă în acest cuvânt, adică: să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 10 Iubirea nu-i face rău aproapelui, prin urmare iubirea este împlinirea Legii.

11 Şi aceasta întrucât cunoaşteţi timpul: că este deja vremea să vă treziţi din somn, fiindcă acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am primit credinţa. 12 Noaptea este pe sfârşite, s-a apropiat ziua. Să lepădăm faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. 13 Să trăim cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi beţii, nu în desfrânări şi fapte de ruşine, nu în ceartă şi invidie, 14 ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi să nu faceţi din grija pentru trup prilej pentru pofte.

1 Primiţi-l pe cel slab în credinţă, fără să-i judecaţi părerile.l 2 Unul crede că poate să mănânce de toate, însă cel slab mănâncă numai legume. 3 Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eşti tu să judeci pe slujitorul altuia? Pe stăpânul său îl priveşte dacă stă sau cade. Însă va sta, pentru că Domnul are putere să îl facă să stea. 5 Unul deosebeşte o zi de alta, iar pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui. 6 Cel ce ţine o zi, pentru Domnul o ţine, iar cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu. 7 Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. 8 Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. 9 Fiindcă pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să domnească şi peste morţi şi peste vii. 10 Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău? Sau tu, de ce îl dispreţuieşti pe fratele tău? Pentru că toţi vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Fiindcă stă scris:

13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă luaţi seama la aceasta: să nu pui înaintea fratelui vreun prilej de poticnire sau de cădere. 14 Ştiu şi sunt convins în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât pentru cel care crede că e ceva întinat; pentru acela este întinat. 15 Dar dacă din cauza unei mâncări fratele tău se mâhneşte, atunci nu mai umbli potrivit iubirii. Să nu-l împingi la pierzare din cauza unei mâncări pe acela pentru care a murit Hristos. 16 Aşadar, binele vostru să nu fie defăimat, 17 fiindcă Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. 18 Iar cel ce îi slujeşte astfel lui Hristos îi este plăcut lui Dumnezeu şi este cinstit de oameni. 19 De aceea, să căutăm ceea ce aduce pacea şi să ne încurajăm unul pe altul. 20 Nu strica din cauza unei mâncări lucrarea lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar este rău ca prin mâncare să împingi pe cineva la cădere. 21 Este bine să nu mănânci carne şi să nu bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte. 22 Credinţa pe care o ai să o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se acuză pe sine în alegerile sale. 23 Iar cel ce se îndoieşte şi totuşi mănâncă este condamnat, pentru că nu o face din credinţă. Iar tot ce nu este din credinţă este păcat.

1 Noi, cei tari, suntem datori să purtăm neputinţele celor slabi şi să nu căutăm plăcerea noastră. 2 Fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său în ceea ce este bine, spre zidire, 3 fiindcă nici Hristos nu a căutat ceea ce-I era pe plac, ci precum stă scris: ocările celor care Te ocărăsc au căzut asupra mea. 4 Căci toate câte au fost scrise mai înainte, au fost scrise pentru învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea care vin din Scripturi să avem nădejde. 5 Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să gândiţi la fel unii pentru alţii, ca Iisus Hristos, 6 ca toţi împreună, într-un singur glas, să-L slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos.

7 De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, după cum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu. 8 Vă spun că Hristos s-a făcut slujitor al circumciziei, pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să adeverească făgăduinţele date părinţilor, 9 iar neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui, după cum stă scris:

14 Sunt încredinţat eu însumi, fraţii mei, că şi voi sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoaşterea, în stare să vă îndrumaţi unii pe alţii. 15 Însă v-am scris pe alocuri mai cu îndrăzneală, aducându-vă aminte de harul dăruit mie de Dumnezeu, 16 ca să fiu slujitor al lui Hristos Iisus la neamuri, slujind ca un preot evanghelia lui Dumnezeu, ca ofranda neamurilor să fie bine primită, sfinţită în Duhul Sfânt. 17 Prin urmare ceea ce fac eu pentru Dumnezeu îmi este laudă în Hristos Iisus. 18 Căci nu voi îndrăzni să spun altceva decât ceea ce a lucrat Hristos prin mine ca să aducă neamurile la ascultare, prin cuvânt şi faptă, 19 cu puterea semnelor şi a minunilor, cu puterea Duhului lui Dumnezeu. Aşa am împlinit evanghelia lui Hristos, de la Ierusalim şi din împrejurimile lui până în Iliria, 20 râvnind astfel să vestesc evanghelia acolo unde Numele lui Hristos nu fusese rostit, ca să nu zidesc pe temelie străină, 21 ci, precum stă scris:

22 Tocmai de aceea, de multe ori am fost împiedicat să vin la voi. 23 Acum însă, nemaiavând unde să vestesc în aceste ţinuturi şi fiindcă doream de mai mulţi ani să vin la voi, 24 dacă voi merge în Spania, nădăjduiesc să vă văd când voi trece pe acolo şi să fiu însoţit de voi, după ce mă voi bucura mai întâi cu voi pentru o vreme. 25 Acum însă merg la Ierusalim, ca să slujesc sfinţilor. 26 Căci Macedonia şi Ahaia au dorit cu bunăvoinţă să strângă ajutoare pentru cei săraci dintre sfinţii de la Ierusalim. 27 Au dorit cu bunăvoinţă, dar le sunt şi datori, fiindcă dacă neamurile s-au împărtăşit din bunurile lor duhovniceşti, sunt şi ele datoare să le slujească în nevoile lor trupeşti. 28 Aşadar, după ce voi face aceasta şi le voi încredinţa acest rod, voi pleca spre Spania, trecând pe la voi. 29 Şi ştiu că atunci când voi veni, voi veni în deplinătatea binecuvântării lui Hristos.

30 Dar, fraţilor, vă rog prin Domnul nostru Iisus Hristos şi prin iubirea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine, 31 ca să fiu scăpat de necredincioşii din Iudeea, iar slujirea mea la Ierusalim să fie bine primită de către sfinţi, 32 astfel încât, venind cu bucurie la voi, prin voia lui Dumnezeu, să mă odihnesc împreună cu voi. 33 Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi. Amin!

1 V-o încredinţez pe Febe, sora noastră, care este diaconiţă a Bisericii din Kenchrea, 2 ca să o primiţi în Domnul, cum se cuvine sfinţilor, şi să o ajutaţi cu tot ce va avea nevoie din partea voastră, căci şi ea a ajutat pe mulţi, chiar şi pe mine.

3 Salutaţi-i pe Priscila şi Acvila, care lucrează împreună cu mine în Hristos Iisus, 4 care s-au pus în primejdie pentru viaţa mea şi cărora nu numai eu le mulţumesc, ci şi toate Bisericile dintre neamuri. 5 Salutaţi şi Biserica din casa lor. Salutaţi-l pe Epenet, cel drag mie, care este cel dintâi rod al Asiei pentru Hristos. 6 Salutaţi-o pe Maria, care s-a ostenit mult pentru voi. 7 Salutaţi-i pe Andronic şi Iunia, cei de un neam cu mine care au fost închişi împreună cu mine, care sunt vestiţi între apostoli şi care au venit la Hristos înainte de mine. 8 Salutaţi-l pe Ampliat, preaiubitul meu în Domnul. 9 Salutaţi-l pe Urban, care lucrează împreună cu mine în Hristos, şi pe Stahis, cel pe care-l îndrăgesc. 10 Salutaţi-l pe Apelles, cel încercat în Hristos. Salutaţi-i pe cei din casa lui Aristobul. 11 Salutaţi-l pe Irodion, cel de un neam cu mine. Salutaţi-i pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul. 12 Salutaţi-le pe Trifena şi Trifosa, care s-au ostenit în Domnul. Salutaţi-o pe Persida cea preaiubită, care s-a ostenit mult în Domnul. 13 Salutaţi-l pe Rufus, cel ales în Domnul, şi pe mama lui, care mi-a fost şi mie ca o mamă. 14 Salutaţi-i pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrobas, pe Herma şi pe fraţii care sunt împreună cu ei. 15 Salutaţi-i pe Filolog şi pe Iulia, pe Nereu şi pe sora lui, pe Olimpa şi pe toţi sfinţii care sunt împreună cu ei. 16 Salutaţi-vă unii pe alţii cu o îmbrăţişare sfântă. Vă salută şi pe voi toate Bisericile lui Hristos.

17 Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei care aduc dezbinări şi scandaluri împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Feriţi-vă de ei, 18 fiindcă astfel de oameni nu slujesc Domnului nostru Hristos, ci pântecelui lor, şi prin vorbe frumoase şi cuvântări plăcute înşeală inimile celor simpli. 19 Într-adevăr, ascultarea voastră le este cunoscută tuturor. Mă bucur de voi şi doresc să fiţi înţelepţi la bine şi nepricepuţi la rău. 20 Iar Dumnezeul păcii îl va zdrobi curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Iisus să fie cu voi!

21 Vă salută Timotei, cel care lucrează împreună cu mine şi Lucius, Iason şi Sosipater, cei de un neam cu mine. 22 Vă salut în Domnul şi eu, Tertius, cel care am scris epistola. 23 Vă salută Gaius, gazda mea şi a întregii Biserici. Vă salută Erastos, vistierul cetăţii, şi fratele Quartus.

24 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi. 25 Iar celui care vă poate întări după evanghelia mea şi după vestirea lui Iisus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei ascunse din veşnicie, 26 însă arătată acum prin scrierile profetice, după porunca Dumnezeului celui veşnic, şi făcută cunoscută tuturor neamurilor spre ascultarea credinţei, 27 Lui, unicului, înţeleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, să-I fie slava în vecii vecilor. Amin!