1 Cartea genealogiei lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam:

2 Din Avraam s-a născut Isaac, din Isaac s-a născut Iacov, din Iacov s-au născut Iuda şi fraţii lui 3 din Iuda s-au născut Fares şi Zara, născuţi de Tamar, din Fares s-a născut Esrom, din Esrom s-a născut Aram, 4 din Aram s-a născut Aminadab, din Aminadab s-a născut Naason, din Naason s-a născut Salmon, 5 din Salmon Booz, născut de Rahab, din Booz Obed, născut de Rut, din Obed s-a născut Iese, 6 din Iese s-a născut regele David. Din regele David s-a născut Solomon, din soţia lui Urie, 7 din Solomon s-a născut Roboam, din Roboam s-a născut Abia, din Abia s-a născut Asa, 8 din Asa s-a născut Iosafat, din Iosafat s-a născut Ioram, din Ioram s-a născut Ozia, 9 din Ozia s-a născut Ioatam, din Ioatam s-a născut Ahaz, din Ahaz s-a născut Ezechia, 10 din Ezechia s-a născut Manase, din Manase s-a născut Amon, din Amon s-a născut Iosia, 11 din Iosia s-au născut Iehonia şi fraţii lui, pe vremea strămutării în Babilon.

12 După strămutarea în Babilon, din Iehonia s-a născut Salatiel, din Salatiel s-a născut Zorobabel, 13 din Zorobabel s-a născut Abiud, din Abiud s-a născut Eliachim, din Eliachim s-a născut Azor, 14 din Azor s-a născut Ţadoc, din Ţadoc s-a născut Achim, din Achim s-a născut Eliud, 15 din Eliud s-a născut Eleazar, din Eleazar s-a născut Matan, din Matan s-a născut Iacov, 16 din Iacov s-a născut Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos.

17 Aşadar, de la Avraam până la David sunt paisprezece generaţii; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece generaţii; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece generaţii.

18 Iar naşterea lui Hristos a fost aşa: Maria, mama lui, fiind logodită cu Iosif, şi înainte ca ei să locuiască împreună, a aflat că poartă în pântece un prunc de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, bărbatul ei, era un om drept şi nu dorea să o dea în vileag, ci voia s-o lase pe ascuns.

20 Pe când el se gândea la aceste lucruri, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis şi i-a zis: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, femeia ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. 21 Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Iisus, pentru că El va mântui poporul Său de păcatele lui.”

22 Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce a zis Domnul prin profetul:

24 Trezindu-se din somn, Iosif a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului şi a luat-o la el pe Maria.a 25 Şi nu a cunoscut-o până ce nu a născut un fiu; şi I-a pus numele Iisus.

1 După ce s-a născut Iisus în Betleem, în Iudeea, în zilele regelui Irod, iată că nişte magi din Răsărit au venit la Ierusalim 2 şi au întrebat: „Unde este regele iudeilor, cel născut de curând? I-am văzut steaua la Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” 3 Când a auzit regele Irod aceste lucruri, s-a tulburat foarte tare şi tot Ierusalimul împreună cu el. 4 Atunci i-a adunat pe toţi marii preoţi şi cărturarii poporului şi căuta să afle de la ei unde se va naşte Hristos.

5 Ei i-au răspuns: „În Iudeea, în Betleem, căci aşa a scris profetul:

7 Atunci, Irod i-a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei timpul când s-a arătat steaua. 8 Apoi i-a trimis la Betleem zicându-le: „Mergeţi şi cercetaţi cu atenţie despre prunc şi, dacă Îl veţi găsi, daţi-mi de ştire ca să vin şi eu să mă închin Lui.”

9 Iar ei, după ce l-au ascultat pe rege au plecat şi, iată, steaua pe care o văzuseră la Răsărit mergea înaintea lor până a ajuns şi s-a oprit deasupra locului unde era pruncul. 10 Când au văzut steaua s-au bucurat nespus de mult. 11 Au intrat în casă, L-au văzut pe prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi plecându-se până la pământ I s-au închinat. Şi-au deschis sipetele şi I-au dat în dar: aur, tămâie şi smirnă. 12 Şi fiindcă li s-a arătat într-un vis să nu se mai întoarcă la Irod, s-au întors în ţara lor pe un alt drum.

13 După plecarea lor un înger al Domnului i s-a arătat lui Iosif în vis şi i-a zis: „Scoală-te, ia pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi stai acolo până îţi voi spune eu, fiindcă Irod va căuta pruncul ca să-L ucidă.” 14 Iosif s-a sculat, a luat pruncul şi pe mama lui, a plecat în Egipt 15 şi a stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce spusese Domnul prin profetul care a zis: Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu.

16 Irod însă, când a văzut că a fost înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să-i omoare pe toţi pruncii care aveau mai puţin de doi ani şi care erau în Betleem şi împrejurimi, după timpul pe care-l aflase de la magi. 17 Atunci s-a împlinit cuvântul spus prin profetul Ieremia, care zice:

19 După moartea lui Irod, iată că un înger al Domnului i s-a arătat lui Iosif în vis, în Egipt, 20 şi i-a zis: „Scoală-te, ia pruncul şi pe mama Lui şi mergi în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa pruncului.” 21 Iosif s-a sculat, a luat pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel. 22 Auzind însă că în Iudeea domneşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să meargă acolo şi, fiind sfătuit în vis, a plecat în împrejurimile Galileii. 23 Ajungând acolo, a locuit în cetatea numită Nazaret şi aşa s-a împlinit cuvântul spus prin profeţi că va fi numit Nazarinean.

1 În zilele acelea a venit Ioan Botezătorul şi a început să predice în pustiul din Iudeea. 2 El zicea: „Pocăiţi-vă, fiindcă Împărăţia cerurilor s-a apropiat!” 3 El este acela despre care a zis profetul Isaia:

7 Când a văzut că mulţi farisei şi saduchei veneau să fie botezaţi, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine? 8 Faceţi mai întâi roade vrednice de pocăinţă 9 Şi să nu vă închipuiţi că puteţi zice în voi înşivă: Avraam este tatăl nostru!, căci vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice fii lui Avraam chiar din pietrele acestea. 10 Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi orice pom care nu aduce rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc. 11 Eu vă botez în apă, spre pocăinţă, însă, după mine vine cineva care este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi foc. 12 El are lopata în mână şi Îşi va curăţa aria, va strânge grâul în hambar, iar pleava o va arde în foc de nestins.”

13 În acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan ca să fie botezat de către Ioan. 14 Ioan însă căuta să-L oprească zicând: „Eu ar trebui să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” 15 Iisus însă i-a răspuns: „Lasă acum! Fiindcă aşa se cuvine, ca să împlinim tot ceea ce este drept.” Atunci Ioan L-a lăsat. 16 După ce a fost botezat, Iisus a ieşit îndată din apă şi deodată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut coborând ca un porumbel şi aşezându-se peste El. 17 Şi iată, s-a auzit un glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, în El îmi găsesc bucuria.”c

1 Iisus a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de Diavol. 2 După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, I s-a făcut foame. 3 Ispititorul s-a apropiat şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să se prefacă în pâine!” 4 El însă, i-a răspuns: „Stă scris:

12 Când a auzit că Ioan a fost prins, Iisus a plecat în Galileea. 13 A părăsit Nazaretul şi s-a dus să locuiască în Capernaum, care este aşezat pe ţărmul mării, în regiunea Zabulon şi Neftali. 14 Aşa s-a împlinit ceea ce spusese Isaia, profetul:

17 De atunci încolo Iisus a început să predice astfel: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia cerurilor s-a apropiat.”

18 Pe când mergea de-a lungul mării Galileii a văzut doi fraţi, pe Simon, numit şi Petru, şi pe Andrei, fratele său. Ei erau pescari şi tocmai aruncau mrejele în mare. 19 Iisus le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” 20 Îndată aceştia şi-au aruncat năvoadele şi L-au urmat. 21 Iisus a mers mai departe şi a văzut încă doi fraţi, pe Iacov, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele său. Ei erau în barcă împreună cu tatăl lor şi pregăteau năvoadele. El i-a chemat 22 şi imediat au lăsat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat.

23 Iisus străbătea toată Galileea învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice suferinţă a poporului. 24 Faima lui a ajuns până în Siria şi îi aduceau la El pe toţi cei care aveau diferite boli, pe cei suferinzi, pe demonizaţi, lunatici şi paralitici, iar El îi vindeca. 25 Mulţimile îl urmau, venind din Galileea şi din Decapolis, din Ierusalim şi din Iudeea şi din cealaltă parte a Iordanului.

1 Când a văzut mulţimile, Iisus a urcat pe munte şi s-a aşezat. Ucenicii s-au apropiat, 2 iar El a început să le spună:

13 Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cum va mai săra? Nu mai e bună de nimic, aşa că va fi aruncată şi călcată în picioare de către oameni.

14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe munte nu poate să rămână ascunsă. 15 Când se aprinde o făclie nimeni nu-i pune deasupra un obroc, ci e pusă într-un sfeşnic şi luminează în toată casa. 16 Tot aşa să strălucească şi lumina voastră înaintea oamenilor pentru ca, văzând ei faptele voastre bune, să dea slavă Tatălui vostru care este în ceruri.

17 Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea şi Profeţii. N-am venit să le desfiinţez, ci să le aduc împlinirea. 18 Adevărat vă spun, că, atâta vreme cât nu vor trece cerul şi pământul, nici o literăd şi nici o virgulăe din Lege nu vor trece, înainte să se întâmple toate. 19 Aşa că oricine va înlătura chiar şi cea mai mică dintre aceste porunci şi îi va învăţa pe alţii să facă la fel, va fi socotit cel mai mic în Împărăţia cerurilor, însă oricine le va păzi şi îi va învăţa şi pe alţii să facă la fel, va fi socotit mare în Împărăţia cerurilor. 20 De aceea vă spun: Dacă dreptatea voastră nu o va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

21 Aţi auzit ce s-a spus celor din trecut: Să nu ucizi! Oricine ucide va fi judecat. 22 Eu însă vă spun: Oricine se mânie pe fratele său va fi judecat. Oricine va zice fratelui său: Prostule! va fi condamnat de Sinedriu, şi oricine îi va zice: Nebunule! va fi condamnat la focul gheenei. 23 Când îţi duci darul la altar, dacă îţi aminteşti că fratele tău are ceva cu tine, 24 lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, mergi şi împacă-te cu fratele tău şi vino apoi şi adu-ţi darul. 25 Împacă-te cu duşmanul tău repede, pe când eşti încă pe drum cu el, înainte să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în temniţă. 26 Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei plăti şi ultimul bănuţ.

27 Aţi auzit că s-a zis: Să nu comiţi adulter. 28 Eu însă vă spun că oricine se uită cu jind la o femeie, a comis deja adulter în inima lui. 29 Dacă ochiul tău drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi aruncă-l, pentru că e mai bine să piară unul din mădularele tale, decât să-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. 30 Dacă mâna ta dreaptă te face să cazi în păcat, tai-o şi arunc-o, pentru că e mai bine să piară unul din mădularele tale decât să-ţi fie nimicit în gheenă întregul trup.

31 Şi s-a mai zis: Oricine va dori să-şi lase soţia, să-i dea o carte de despărţire. 32 Eu vă spun însă că oricine îşi părăseşte soţia, în afară de cazul în care ea trăieşte în desfrâu, îi dă prilej să devină adulteră. Iar cine ia de soţie pe cea divorţată, devine adulter.

33 Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: Să nu juri strâmb, ci să-ţi împlineşti jurămintele faţă de Domnul! 34 Dar Eu vă spun: Să nu juraţi deloc, nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu, 35 nici pe pământ, fiindcă este aşternutul picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetatea marelui Împărat. 36 Să nu juri nici pe capul tău, fiindcă nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru. 37 Vorbirea voastră să fie aşa: da, să fie da; nu, să fie nu. Ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel Rău.

38 Aţi auzit că s-a zis: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. 39 Eu vă zic însă: Nu vă împotriviţi celui Rău. Ci, dacă te loveşte peste obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt. 40 Celui ce vrea să se judece cu tine, ca să-ţi ia haina, dă-i şi cămaşa. 41 Tot aşa, dacă cineva te obligă să mergi cu el o milă, mergi două. 42 Celui ce-ţi cere dă-i, şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.

43 Aţi auzit ce s-a zis: Iubeşte-l pe aproapele tău şi urăşte-l pe duşmanul tău! 44 Eu însă vă spun: Iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, 45 ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri, pentru că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni, şi face să plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. 46 Dacă îi iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu tot aşa fac şi vameşii? 47 Şi dacă îi salutaţi doar pe fraţii voştri, ce lucru deosebit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? 48 Voi fiţi aşadar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel din ceruri este desăvârşit!

1 Luaţi seama să nu faceţi ce este drept doar ca să fiţi văzuţi de oameni, altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

2 Tu deci, când faci fapte de milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi pe străzi, ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata. 3 Ci tu, când faci fapte de milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, 4 pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns. Iar Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.

5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata. 6 Ci, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. 7 Când vă rugaţi, să nu spuneţi multe vorbe ca păgânii, cărora li se pare că dacă spun o mulţime de vorbe vor fi ascultaţi. 8 Să nu vă asemănaţi cu ei, fiindcă Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte să-I cereţi voi. 9 Iată deci cum trebuie să vă rugaţi:

16 Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă ca făţarnicii, care îşi întunecă feţele, ca să le arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata! 17 Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, 18 ca să arăţi că posteşti, nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.

19 Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, 20 ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură, 21 pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

22 Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină, 23 dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul îţi va fi plin de întuneric. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!

24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, pentru că, sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi-l va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.i

25 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţaj voastră, gândindu-vă la ce veţi mânca sau la ce veţi bea; nici pentru trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare viaţa nu înseamnă mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Uitaţi-vă la păsările cerului: nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare. Şi totuşi Tatăl vostru din ceruri le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? 27 Şi apoi, care dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? 28 Şi de ce vă îngrijoraţi pentru haine? Uitaţi-vă cu atenţie la crinii de pe câmp: nici nu torc şi nici nu ţes. 29 Şi totuşi vă spun că nici măcar Solomon, în toată măreţia lui, nu s-a îmbrăcat ca vreunul dintre aceştia. 30 Dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult şi pe voi, puţin credincioşilor? 31 Nu vă îngrijoraţi deci zicând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca? 32 Toate aceste lucruri le caută şi neamurile. Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de ele. 33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 34 Nu vă îngrijoraţi deci pentru ziua de mâine, fiindcă ziua de mâine se va îngrijora pentru ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei!

1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi! 2 Cu ce judecată judecaţi, cu aceea veţi fi judecaţi şi cu ce măsură măsuraţi, cu ea vi se va măsura. 3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău? 4 Cum poţi spune fratelui tău: Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi! – când tu ai o bârnă într-al tău? 5 Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău! 6 Nu daţi lucrurile sfinte la câini şi nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă şi să vă rupă.

7 Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide, 8 pentru că oricine cere capătă, cine caută găseşte şi celui ce bate i se deschide. 9 Cine dintre voi, dacă-i cere fiul său o pâine, îi dă o piatră? 10 Sau, dacă-i cere un peşte, îi dă un şarpe? 11 Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer! 12 Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel, fiindcă în aceasta este cuprinsă Legea şi Profeţii!

13 Intraţi pe poarta cea strâmtă, pentru că largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. 14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o găsesc.

15 Păziţi-vă de profeţii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi lacomi. 16 După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare culeg oamenii struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? 17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, însă pomul rău face roade rele. 18 Pomul bun nu poate face roade rele şi nici pomul rău nu poate face roade bune. 19 Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. 20 Astfel că după roadele lor îi veţi recunoaşte.

21 Nu oricine-mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voia Tatălui Meu care este în ceruri. 22 Mulţi îmi vor spune în ziua aceea: Doamne, Doamne! Oare n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am alungat noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? 23 Atunci le voi spune: Niciodată nu v-am cunoscut; îndepărtaţi-vă de Mine, voi toţi care săvârşiţi fărădelegea!

24 De aceea, oricine aude cuvintele Mele şi le împlineşte, se va asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. 25 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. 26 Însă oricine aude cuvintele Mele şi nu le împlineşte se va asemăna cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. 27 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea şi ea s-a prăbuşit, iar prăbuşirea ei a fost mare.” 28 După ce a sfârşit Iisus aceste cuvinte, mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui, 29 fiindcă El îi învăţa ca unul care avea autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

1 Când a coborât Iisus de pe munte, o mare mulţime a mers după El. 2 Un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă vindeci!” 3 Iisus a întins mâna, s-a atins de el şi a zis: „Da, vreau! Fii vindecat!” Imediat a fost vindecat de lepră. 4 Apoi Iisus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, ci du-te şi arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie înaintea lor.”

5 Pe când intra Iisus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion şi L-a rugat 6 zicându-i: „Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat şi se chinuie cumplit.” 7 Iisus i-a zis: „Vin să-l vindec!” 8 „Doamne” a răspuns centurionul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. Spune doar o vorbă şi slujitorul meu se va vindeca. 9 Şi eu sunt sub stăpânire şi am în subordine ostaşi şi dacă-i zic unuia: Du-te! – se duce, iar altuia: Vino! – vine, şi slujitorului meu: Fă cutare lucru! – îl face.” 10 Când a auzit Iisus aceste vorbe, s-a mirat şi le-a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun, că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. 11 Vă spun însă, că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. 12 Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 13 Apoi i-a zis centurionului: „Du-te şi să se facă după credinţa ta!” Şi slujitorul lui s-a vindecat chiar în ceasul acela.

14 Iisus s-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de friguri. 15 A apucat-o de mână şi au lăsat-o frigurile, apoi ea s-a sculat şi a început să-i slujească. 16 Când a venit seara, au adus la Iisus mulţi demonizaţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei spiritele necurate şi i-a vindecat pe toţi bolnavii, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:

18 Iisus a văzut mulţimea în jurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge!” 20 Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-şi pună capul.” 21 Altul însă, unul dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu.” 22 Iisus i-a răspuns: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!”

23 Iisus s-a urcat într-o corabie şi ucenicii Lui L-au urmat. 24 Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de puternică încât corabia era să fie înghiţită de valuri. El însă dormea. 25 Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au trezit strigând: „Doamne, scapă-ne! Pierim!” 26 El le-a zis: „De ce vă temeţi, puţin credincioşilor?” Apoi s-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a lăsat o linişte adâncă. 27 Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Cine este acesta, de I se supun până şi vânturile şi marea?”

28 Când a ajuns Iisus pe celălalt ţărm, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte. Erau atât de primejdioşi, încât nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29 Şi iată că au început să strige zicând: „Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” 30 Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. 31 Atunci demonii au început să-L roage şi să zică: „Dacă ne scoţi afară din ei, trimite-ne în turma aceea de porci!” 32 „Duceţi-vă!” le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci şi, deodată, toată turma de pe ţărm s-a repezit în mare şi a pierit în ape. 33 Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate şi au povestit despre tot ce se petrecuse şi despre cei demonizaţi. 34 Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.

1 Iisus s-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a mers în cetatea Sa. 2 Şi iată că I-au adus un om paralizat, care zăcea la pat. Iisus le-a văzut credinţa şi a zis paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!” 3 Atunci, unii dintre cărturari şi-au zis în sinea lor: „Omul acesta rosteşte blasfemii!” 4 Iisus, care le cunoştea gândurile, le-a spus: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? 5 Ce este mai uşor să zici: Iertate îţi sunt păcatele, sau: Scoală-te şi umblă? 6 Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele” – „Ridică-te!” i-a zis celui paralizat, „Ia-ţi patul şi du-te acasă!” 7 Paraliticul s-a ridicat şi s-a dus acasă. 8 Când au văzut mulţimile lucrul acesta s-au înspăimântat şi au dat slavă lui Dumnezeu, care le-a dat oamenilor o astfel de putere.

9 De acolo, Iisus a mers mai departe şi a văzut un om numit Matei, stând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” Omul acela s-a ridicat şi a mers după El. 10 Pe când stătea Iisus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui. 11 Fariseii au văzut lucrul acesta şi le-au zis ucenicilor lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” 12 Iisus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii. 13 Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă! Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.”

14 Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Iisus şi I-au zis: „De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?” 15 Iisus le-a răspuns: „Oare se întristează nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. 16 Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche, pentru că haina s-ar destrăma şi ruptura s-ar face şi mai mare. 17 Iar oamenii nu pun vinul nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, iar burdufurile se strică; ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.”

18 Pe când le spunea Iisus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea a murit adineauri; vino şi pune-Ţi mâinile peste ea şi va învia!” 19 Iisus s-a sculat şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui. 20 Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani suferea de o sângerare, a venit prin spate şi s-a atins de poala hainei Lui. 21 Fiindcă ea îşi zicea: „Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi vindeca.” 22 Iisus s-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat.” Şi chiar în clipa aceea femeia s-a vindecat. 23 Când a ajuns Iisus în casa mai marelui sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi mulţimea jelind, 24 le-a zis: „Daţi-vă la o parte, fiindcă fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei Îl luau în râs. 25 Şi, după ce a fost scoasă mulţimea afară, Iisus a intrat în casă, a luat-o pe fetiţă de mână, iar ea s-a sculat. 26 Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.

27 Când a plecat de acolo, doi orbi s-au luat după Iisus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Fiul lui David!” 28 După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Iisus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne!” I-au răspuns ei. 29 Atunci le-a atins ochii şi a zis: „Fie după credinţa voastră!” 30 Şi li s-au deschis ochii. Iisus le-a poruncit: „Vedeţi, să nu afle nimeni.” 31 Dar ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela. 32 Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Iisus un mut stăpânit de un demon. 33 După ce a fost scos demonul din el, mutul a vorbit. Şi mulţimile, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!” 34 Dar fariseii ziceau: „Cu stăpânul demonilor scoate El demonii!”

35 Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogi, predicând evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice slăbiciune. 36 Când a văzut mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi fără păstor. 37 Atunci a zis ucenicilor Săi: „Este mult de secerat, dar lucrătorii sunt puţini! 38 Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Lui.”

1 Apoi Iisus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată duhurile necurate şi să vindece orice boală şi orice slăbiciune. 2 Iată numele celor doisprezece apostoli: întâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; apoi Iacov, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu; 4 Simon Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul, care L-a vândut pe Iisus. 5 Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Iisus, după ce le-a poruncit: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor. 6 Ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. 7 Pe drum, predicaţi şi ziceţi: Împărăţia cerurilor este aproape! 8 Vindecaţi bolnavii, înviaţi morţii, curăţiţi leproşii, alungaţi demonii. În dar aţi primit, în dar să daţi! 9 Nu luaţi cu voi nici aur, nici argint, nici aramă, 10 nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, fiindcă vrednic este lucrătorul de hrana sa. 11 Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, căutaţi cine este vrednic între ei şi să rămâneţi acolo până veţi pleca. 12 Când intraţi în casă, salutaţi-l, 13 iar dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea. Dar dacă este nevrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. 14 Dacă nu vă va primi cineva şi nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre. 15 Adevărat vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru ţinuturile Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.

16 Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi deci înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. 17 Păziţi-vă de oameni, fiindcă vă vor da în judecata sinedriilor şi vă vor bate în sinagogile lor. 18 Din cauza Mea, veţi fi duşi înaintea guvernatorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea neamurilor. 19 Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi gândindu-vă cum sau ce veţi spune, fiindcă ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela. 20 Căci nu veţi vorbi voi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi prin voi. 21 Fratele va da la moarte pe frate şi tatăl pe copilul lui. Copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. 22 Toţi vă vor urî din cauza Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit. 23 Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun, că nu veţi apuca să străbateţi cetăţile lui Israel până va veni Fiul Omului. 24 Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de stăpânul său. 25 Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui şi robului să fie ca stăpânul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui.

26 Aşadar, nu vă temeţi de ei, pentru că nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi făcut cunoscut. 27 Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să predicaţi de pe acoperişul caselor. 28 Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul, ci temeţi-vă mai degrabă de cel ce poate să nimicească şi sufletul şi trupul în gheenă. 29 Nu se vând oare două păsări pe un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru! 30 Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.

31 Deci să nu vă temeţi! Voi sunteţi mai de preţ decât orice pasăre. 32 De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, Îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. 33 Dar oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. 34 Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ. N-am venit să aduc pacea, ci sabia. 35 Căci am venit să despart pe fiu de tată, pe fiică de mamă, şi pe noră de soacră. 36 Şi omul îi va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din familia lui. 37 Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, iar cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. 38 Cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine. 39 Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.

40 Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, îl primeşte pe cel care m-a trimis. 41 Cine primeşte un profet, pentru că este profet, va primi răsplata unui profet şi cine primeşte pe un om drept, pentru că este un om drept, va primi răsplata unui om drept. 42 Şi oricine va da de băut chiar şi un pahar de apă rece unuia din aceştia mai mici, numai pentru că sunt ucenici, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.”

1 După ce a terminat de dat învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, Iisus a plecat de acolo, ca să-i înveţe pe oameni şi să predice în cetăţile lor. 2 Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos şi-a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: 3 „Tu eşti Acela care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?” 4 Iisus le-a răspuns: „Duceţi-vă şi-i spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: 5 orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se vesteşte evanghelia. 6 Fericit cel care nu se va poticni de Mine.” 7 Pe când plecau ei, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi venit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? 8 Dacă nu, atunci ce aţi venit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată, cei ce poartă haine fine sunt în casele regilor. 9 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet, 10 fiindcă el este acela despre care s-a scris:

16 Cu cine voi asemăna astfel de oamenim? Ei seamănă cu nişte copii care stau în pieţe şi strigă unii la alţii:

20 Atunci Iisus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile lui, pentru că nu se pocăiseră. 21 „Vai de tine, Horazine!” a zis El. „Vai de tine, Betsaida! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute la voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă. 22 De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 23 Şi tu, Capernaume, vei fi oare înălţat până la cer? Până în sălaşul morţilor vei fi coborât, fiindcă, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. 24 De aceea, vă spun, că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.”

25 În vremea aceea, Iisus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. 26 Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale, prin voia Ta cea bună! 27 Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu şi nimeni nu-L cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl. Tot astfel nimeni nu-L cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. 28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, fiindcă eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.”

1 În vremea aceea, într-o sâmbătă, Iisus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, care flămânziseră, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. 2 Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Iată că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă sâmbăta.” 3 Dar Iisus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, deşi nici lui, nici celor ce erau cu el nu le era îngăduit să le mănânce, ci doar preoţilor? 5 Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de sâmbătă, preoţii încalcă sâmbăta în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi? 6 Dar Eu vă spun că aici este cineva mai mare decât Templul. 7 Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi. 8 Căci Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.”

9 Iisus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă. 10 Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ca să-L poată învinui pe Iisus, ei L-au întrebat: „Este îngăduit să vindeci sâmbăta?” 11 El le-a răspuns: „Cine este acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă sâmbăta, nu o va apuca s-o scoată afară? 12 Cu cât mai de preţ este, deci, un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de sâmbătă.” 13 Atunci i-a zis acelui om: „Întinde-ţi mâna!” El şi-a întins mâna şi mâna s-a făcut sănătoasă la fel ca cealaltă. 14 Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să-L omoare pe Iisus.

15 Dar Iisus, ştiind lucrul acesta, a plecat de acolo. După El a mers o mare mulţime de oameni. El i-a vindecat pe toţi bolnavii 16 şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:

22 Atunci I-au adus un demonizat orb şi mut şi Iisus l-a vindecat, aşa că cel mut vorbea şi vedea. 23 Toate mulţimile se mirau şi ziceau: „Nu cumva acesta este Fiul lui David?”

24 Când i-au auzit fariseii, au zis: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, stăpânul demonilor!” 25 Iisus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită şi orice cetate sau casă dezbinată în sine nu poate dăinui. 26 Dacă Satana îl alungă pe Satana, este dezbinat; atunci cum poate dăinui împărăţia lui? 27 Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, atunci fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri. 28 Dar dacă Eu alung demonii cu Duhul lui Dumnezeu, înseamnă că Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi. 29 Altminteri, cum poate cineva să intre în casa celui puternic şi să-i jefuiască gospodăria, dacă nu l-a legat mai întâi pe cel puternic? Numai atunci îi va jefui casa. 30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu strânge cu Mine risipeşte.

31 De aceea vă spun: Orice păcat şi orice blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. 32 Oricine va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

33 Ori ziceţi că şi pomul şi rodul lui sunt bune, ori ziceţi că şi pomul şi rodul lui sunt rele: fiindcă pomul se cunoaşte după rodul lui. 34 Pui de vipere, cum aţi putea să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. 35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. 36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. 37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

38 Atunci, unii dintre cărturari şi farisei au răspuns: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!” 39 El le-a răspuns: „Un neam viclean şi adulter cere un semn, dar nu I se va da alt semn, decât semnul profetului Iona. 40 Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele unui peşte mare, tot aşa şi Fiul Omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului. 41 Bărbaţii din Ninive se vor ridica împotriva neamului acestuia în ziua judecăţii şi-l vor osândi pentru că ei s-au pocăit când a predicat Iona. Şi iată că aici este cineva mai mare decât Iona. 42 Regina de la miazăzi se va ridica împotriva neamului acestuia în ziua judecăţii şi-l va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon. Şi iată că aici este cineva mai mare decât Solomon.

43 Când iese dintr-un om, duhul necurat umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte. 44 Atunci îşi zice: Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. 45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, sălăşluiesc acolo, iar starea de pe urmă a acestui om devine mai rea decât cea dintâi. La fel se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”

46 Pe când Iisus le vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El. 47 Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.” 48 Dar Iisus a răspuns celui ce-i adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?” 49 Apoi şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! 50 Oricine împlineşte voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

1 În aceeaşi zi, Iisus a ieşit din casă şi s-a aşezat lângă mare. 2 Mulţime multă s-a strâns la El, aşa că a trebuit să se suie să stea într-o corabie şi tot poporul stătea pe ţărm. 3 Atunci a început să le vorbească despre multe lucruri în parabole şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. 4 Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde nu era mult pământ: a răsărit imediat, pentru că n-a găsit pământ adânc. 6 Dar, când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au năpădit-o. 8 O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci şi altul treizeci. 9 Cine are urechi să audă.” 10 Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce lor le vorbeşti în parabole?” 11 Iisus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, însă lor nu le-a fost dat. 12 Căci celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar celui ce n-are i se va lua chiar şi ce are. 13 De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14 Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia care zice:

18 Ascultaţi deci ce înseamnă parabola semănătorului. 19 Când un om aude cuvântul despre Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel Rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, 21 dar n-are rădăcină, ci ţine doar o vreme şi, cum vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, se leapădă repede de el. 22 Sămânţa căzută între spini este cel ce aude cuvântul, dar grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest cuvânt şi el ajunge neroditor. 23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege. El aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”

24 Iisus le-a mai spus şi o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ţarina lui. 25 Dar vrăjmaşul lui a venit pe când oamenii dormeau, a semănat neghină între grâu şi a plecat. 26 Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. 27 Slujitorii stăpânului casei au venit şi i-au zis: Doamne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are deci neghină? 28 El le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut lucrul acesta. Atunci slujitorii i-au zis: Vrei să mergem s-o smulgem? 29 Nu, le-a zis el, ca nu cumva, când smulgeţi neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. 30 Lăsaţi-le pe amândouă să crească împreună până la seceriş şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în hambarul meu.”

31 Şi le-a mai zis o parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. 32 Grăuntele acesta este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele şi se face cât un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.” 33 Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu drojdian pe care a luat-o o femeie şi a pus-o în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”

34 Iisus a spus mulţimilor toate aceste lucruri în parabole şi nu le vorbea altfel decât în parabole 35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:

36 Atunci Iisus a lăsat mulţimile să plece şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină.” 37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului, 38 ţarina este lumea, sămânţa bună înseamnă fiii Împărăţiei, iar neghina înseamnă fiii celui Rău. 39 Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul, secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, după cum se smulge neghina şi se arde în foc, tot aşa se va întâmpla şi la sfârşitul veacului. 41 Fiul Omului Îşi va trimite îngerii şi ei vor smulge din Împărăţia Lui orice pricină de poticnire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să audă!

44 Împărăţia cerului se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. 45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără.

47 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare care prinde tot felul de peşti. 48 După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, stau jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. 49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, îi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni 50 şi-i vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 51 „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” i-a întrebat Iisus. „Da!” I-au răspuns ei. 52 Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.” 53 După ce a terminat Iisus de spus parabolele acestea, a plecat de acolo.

54 A venit în ţinutul Său şi a început să-i înveţe pe oameni în sinagogă în aşa fel încât cei ce-l auzeau se mirau: „De unde are El înţelepciunea şi puterea aceasta? 55 Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? 56 Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate acestea?” 57 Şi astfel se poticneau din cauza aceasta. Dar Iisus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un profet mai puţin decât în patria şi în casa lui.” 58 Şi n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinţei lor.

1 În vremea aceea, tetrarhul Irod, a auzit vorbindu-se despre Iisus 2 şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.” 3 Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip. 4 Pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de soţie.” 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de popor, fiindcă poporul îl privea pe Ioan ca pe un profet. 6 Dar, când se serba ziua de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea oaspeţilor şi l-a încântat pe Irod. 7 De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8 Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici pe o tipsie capul lui Ioan Botezătorul!” 9 Regele s-a întristat. Dar din cauza jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10 Şi a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. 11 Apoi capul a fost adus pe o tipsie şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de I-au dat de ştire lui Iisus.

13 Iisus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Mulţimile, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. 14 Când a ieşit din corabie, Iisus a văzut o mulţime mare, I s-a făcut milă de ea şi i-a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi vremea iată că a trecut. Dă drumul mulţimilor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” 16 „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Iisus, „daţi-le voi să mănânce.” 17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” 18 Şi El le-a spus: „Aduceţi-i aici la Mine.” 19 Apoi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimilor. 20 Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmiturile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

22 Imediat după aceea, Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor. 23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a suit pe munte să se roage, singur deoparte. Se înnoptase şi El era singur acolo. 24 În timpul acesta, corabia era izbită tare de valuri, în largul mării, la mai multe stadii de ţărm, fiindcă vântul era împotrivă. 25 Când se îngâna ziua cu noaptea,o Iisus a venit la ei umblând pe mare. 26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi au ţipat de teamă. 27 Iisus le-a zis imediat: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” 28 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” 29 „Vino!” i-a zis Iisus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Iisus. 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” 31 Îndată, Iisus a întins mâna, L-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 32 Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Iisus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 34 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35 Oamenii din locul acela, care-L cunoşteau pe Iisus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii. 36 Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cei care s-au atins s-au vindecat.

1 Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Iisus şi I-au zis: 2 „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor şi nu-şi spală mâinile când mănâncă?” 3 El le-a răspuns: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul tradiţiei voastre? 4 Pentru că Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, şi: Cine va vorbi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. 5 Dar voi ziceţi: Cine va spune tatălui său sau mamei sale, Orice lucru cu care te-aş putea ajuta I l-am închinat lui Dumnezeu, 6 nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. 7 Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, când a zis:

21 Iisus, după ce a plecat de acolo, s-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată că o femeie cananeancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon!” 23 El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, fiindcă strigă după noi.” 24 El a răspuns: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” 25 Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mă!” 26 El i-a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!” 27 „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă bucăţile care cad de la masa stăpânilor lor.” 28 Atunci Iisus i-a zis: „Femeie, mare este credinţa ta. Facă-ţi-se cum voieşti!” Şi fiica ei s-a vindecat chiar în ceasul acela.

29 Iisus a plecat din locurile acelea şi a venit lângă marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut acolo. 30 Atunci au venit la El multe mulţimi, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi pe care i-au pus la picioarele Lui şi El i-a vindecat. 31 Iar mulţimile se mirau văzând că muţii vorbesc, ciungii se vindecă, şchiopii umblă şi orbii văd. Şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

32 Iisus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-e milă de mulţimea aceasta, fiindcă iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.” 33 Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm aşa o mulţime?” 34 „Câte pâini aveţi?” i-a întrebat Iisus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”. 35 Atunci Iisus a poruncit poporului să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit poporului. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au fost ridicate şapte coşuri pline cu fărâmiturile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39 În cele din urmă Iisus a dat drumul mulţimilor, s-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.

1 Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Iisus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2 Iisus le-a răspuns: „Când se înserează, voi ziceţi: Are să fie vreme frumoasă, fiindcă cerul este roşu. 3 Şi dimineaţa ziceţi: Astăzi are să fie furtună, fiindcă cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? 4 Oamenii vicleni şi adulteri cer un semn, dar nu li se va da alt semn decât semnul profetului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat.

5 Ucenicii trecuseră de cealaltă parte şi uitaseră să ia pâini. 6 Iisus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.” 7 Ucenicii se gândeau în sinea lor şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!” 8 Iisus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini? 9 Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat? 10 Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşniţe aţi ridicat? 11 Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini, ci v-am spus să vă păziţi de Aluatul fariseilor şi al saducheilor?” 12 Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

13 Iisus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” 14 Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii Ieremia sau unul din profeţi.” 15 „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” 16 Simon Petru I-a răspuns: „Tu eşti Mesia, Fiul Dumnezeului celui Viu!” 17 Atunci Iisus i-a zis: „Ferice de tine, Simon fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18 Şi Eu îţi spun: Tu eşti Petrup, şi pe această Piatră voi zidi Biserica Mea, iar porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. 19 Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” 20 Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

21 De atunci încolo, Iisus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea marilor preoţi şi din partea cărturarilor, că are să fie omorât şi că a treia zi va învia. 22 Petru L-a luat deoparte, şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” 23 Dar Iisus s-a întors şi i-a zis lui Petru: „Înapoia mea, Satano! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de-ale oamenilor.” 24 Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. 25 Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga. 26 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28 Adevărat vă spun, că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul Omului venind în Împărăţia Sa.”

1 După şase zile, Iisus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui şi i-a dus deoparte pe un munte înalt. 2 El s-a schimbat la faţă înaintea lor, iar faţa Lui strălucea ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. 3 Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El. 4 Petru a luat cuvântul şi I-a zis lui Iisus: „Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, am să fac aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.” 5 Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit pe care L-am ales, de El să ascultaţi!” 6 Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. 7 Dar Iisus s-a apropiat, s-a atins de ei şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!” 8 Ei au ridicat ochii şi n-au văzut pe nimeni, decât pe Iisus singur. 9 Pe când se coborau de pe munte, Iisus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui despre viziunea aceasta, până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi.” 10 Ucenicii L-au întrebat: „Oare de ce zic cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?” 11 Iisus le-a răspuns: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile. 12 Dar vă spun că Ilie a şi venit, iar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul Omului din partea lor.” 13 Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

14 Când s-au apropiat de mulţime, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Iisus şi I-a zis: 15 „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. 16 L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.” 17 „Ah, oameniq necredincioşi şi rătăciţi!” a răspuns Iisus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.” 18 Iisus a certat demonul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a vindecat chiar în ceasul acela. 19 Atunci ucenicii au venit la Iisus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” 20 „Din cauza puţinei voastre credinţe” le-a zis Iisus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo şi s-ar muta. Nimic nu v-ar fi cu neputinţă.”r

22 Pe când stăteau în Galileea, Iisus le-a zis: „Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. 23 Ei îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.

24 Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau dareas pentru Templu, au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?” 25 „Ba da” a zis Petru. Şi când a intrat în casă, Iisus i-a luat-o înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” 26 Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Iisus i-a zis: „Aşadar fiii sunt scutiţi. 27 Dar ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi, deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban.t Ia-l şi dă-l lor, pentru Mine şi pentru tine.”

1 În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Iisus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” 2 Iisus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor 3 şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. 4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. 5 Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.

6 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării. 7 Vai lumii din pricina prilejurilor de păcat! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcat. Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcat! 8 Dacă mâna ta sau piciorul tău te fac să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic. 9 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei. 10 Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi, fiindcă vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri. 11 Pentru că Fiul Omului a venit să mântuiască pe cei ce erau pierduţi. 12 Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una dintre ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă în munţi şi se duce să o caute pe cea rătăcită?

13 Şi dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun, că se bucură mai mult pentru ea, decât pentru cele nouăzeci şi nouă, care nu se rătăciseră. 14 Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară măcar unul din aceşti micuţi. 15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.

18 Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. 19 Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. 20 Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu sunt şi Eu în mijlocul lor.”

21 Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne de câte ori să îl iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” 22 Iisus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. 23 De aceea Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a vrut să se socotească cu slujitorii săi. 24 A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. 25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe soţia lui, pe copiii lui şi tot ce avea şi să se plătească datoria. 26 Slujitorul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi-a zis: Doamne, mai îngăduie-mi şi-ţi voi plăti tot. 27 Stăpânul slujitorului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. 28 Dar slujitorul, când a ieşit afară, l-a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de dinari. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât zicând: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator. 29 Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: Mai îngăduie-mi şi-ţi voi plăti. 30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. 31 Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de i-au spus stăpânului lor toate cele petrecute. 32 Atunci stăpânul l-a chemat pe slujitorul acesta şi i-a zis: Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33 Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine? 34 Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel din ceruri, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

1 După ce a sfârşit Iisus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2 După El au mers mulţimi mari şi acolo i-a vindecat pe cei bolnavi. 3 Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase soţia pentru orice motiv?” 4 El le-a răspuns: „Oare n-aţi citit că, încă de la început, Creatorul i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască 5 şi a zis: De aceea bărbatul va lăsa tată şi mamă, făcându-se una cu femeia aleasă, ca să devină împreună un singur trup? 6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă.” 7 „Atunci, au zis ei, cum se face că Moise a poruncit ca bărbatul să poată da soţiei o carte de despărţire şi s-o lase?” 8 Iisus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi soţiile, dar de la început n-a fost aşa. 9 Eu însă vă spun că oricine divorţează de soţie, în afara unei vini de adulter, şi îşi ia altă soţie devine adulter; iar cine ia de soţie pe cea divorţată de soţul ei, de asemenea devine adulter.” 10 Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stau lucrurile cu bărbatul şi soţia lui, atunci nu este de folos să se însoare.” 11 El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12 Fiindcă sunt eunuci care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt eunuci care au fost făcuţi eunuci de oameni şi sunt eunuci care singuri s-au făcut eunuci pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească!”

13 Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14 Şi Iisus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, fiindcă Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.” 15 După ce şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

16 Atunci s-a apropiat de Iisus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” 17 El i-a răspuns: „De ce Mă întrebi: Ce bine? Cel Bun este unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!” 18 „Care?” I-a zis el. Şi Iisus i-a răspuns: „Să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu dai mărturie mincinoasă, 19 să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipseşte?” 21 „Dacă vrei să fii desăvârşit”, I-a zis Iisus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă!” 22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii.

23 Iisus le-a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. 24 Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o frânghie prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 26 Iisus s-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.” 27 Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” 28 Iisus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul Omului pe tronul măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. 29 Şi oricine a lăsat case, fraţi, surori, tată sau mamă sau soţie, feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică. 30 Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.

1 Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis de dimineaţă să-şi angajeze lucrători la vie. 2 S-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi şi i-a trimis la vie. 3 A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. 4 Duceţi-vă şi voi în via mea, le-a zis el, şi vă voi da ce va fi drept. Şi s-au dus. 5 A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel. 6 Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: De ce staţi aici toată ziua fără lucru? 7 Ei i-au răspuns: Pentru că nu ne-a angajat nimeni. Duceţi-vă şi voi în via mea, le-a zis el, şi vă voi da ce va fi drept. 8 Seara, stăpânul viei i-a zis administratorului său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi. 9 Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un dinar. 10 Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un dinar de fiecare. 11 După ce au primit banii, murmurau împotriva gospodarului 12 şi ziceau: Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei. 13 Atunci el i-a răspuns unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nici o nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine pentru un dinar? 14 Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să-i plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. 15 Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun? 16 – Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă, pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

17 Pe când urca Iisus la Ierusalim, pe drum, i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis: 18 „Iată că ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor preoţi şi ale cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte 19 şi-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”

20 Atunci mama fiilor lui Zebedeu s-a apropiat de Iisus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să ceară ceva de la El. 21 El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.” 22 Iisus a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-L beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem” I-au zis ei. 23 Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu hotărăsc Eu, ci este pentru cei cărora le-a pregătit Tatăl Meu.” 24 Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi. 25 Iisus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu autoritate. 26 Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru 27 şi oricare va vrea să fie primul între voi să vă fie slujitor. 28 Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

29 Când au ieşit din Ierihon, o mare mulţime a mers după Iisus. 30 Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Iisus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 31 Mulţimea îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 32 Iisus s-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?” 33 „Doamne” I-au zis ei „să ni se deschidă ochii!” 34 Lui Iisus I s-a făcut milă de ei, s-a atins de ochii lor şi imediat orbii şi-au căpătat vederea şi-au mers după El.

1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi-au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Iisus a trimis doi ucenici 2 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. 3 Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi îndată îi va trimite.” 4 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:

14 Au venit la El în Templu nişte orbi şi şchiopi şi El i-a vindecat. 15 Dar marii preoţi şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!” s-au umplut de mânie. 16 Şi I-au zis: „Îi auzi ce zic?” „Da” le-a răspuns Iisus. „Oare n-aţi citit niciodată: Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?” 17 Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, s-a îndreptat spre Betania şi a rămas acolo.

18 Dimineaţa, pe când se întorcea în cetate, I s-a făcut foame. 19 A văzut un smochin lângă drum şi s-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze şi a zis: „De-acum încolo în veac să nu mai dai rod!” Şi îndată smochinul s-a uscat. 20 Ucenicii, când au văzut lucrul acesta s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” 21 Iisus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, veţi face nu numai ce i s-a făcut smochinului, ci dacă aţi zice muntelui acestuia: Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare, aşa se va întâmpla. 22 Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

23 Iisus s-a dus în Templu; şi, pe când învăţa poporul, au venit la El marii preoţi şi bătrânii poporului şi I-au spus: „Cu ce autoritate faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat dreptul acesta?” 24 Iisus le-a răspuns: „Vă voi pune şi Eu o întrebare şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce drept fac aceste lucruri. 25 Botezul lui Ioan de unde venea, din cer sau de la oameni?” Dar ei au început să discute între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: Din cer! ne va spune, Atunci de ce nu l-aţi crezut? 26 Iar dacă vom răspunde: De la oameni! ne temem de popor, pentru că toţi îl consideră pe Ioan profet.” 27 Atunci I-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.

28 Ce credeţi? Un om avea doi fii şi s-a dus la primul şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea! 29 Nu vreau! i-a răspuns el. Pe urmă, i-a părut rău şi s-a dus. 30 A mers şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: Mă duc, doamne! Dar nu s-a dus. 31 Care dintre cei doi a făcut voia tatălui său?” „Primul”, au răspuns ei. Şi Iisus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. 32 Fiindcă Ioan a venit la voi umblând pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut, dar vameşii şi desfrânatele l-au crezut. Şi, cu toate că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit nici măcar mai târziu şi nu l-aţi crezut.

33 Ascultaţi încă o parabolă. Era odată un om gospodar care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor viticultori şi a plecat în altă ţară. 34 Când a venit vremea recoltei, i-a trimis pe slujitorii săi la viticultori, ca să ia partea lui din recoltă. 35 Viticultorii au pus mâna pe slujitorii lui, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36 A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât prima dată, iar viticultorii i-au primit la fel. 37 La sfârşit, l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: Pe fiul meu îl vor primi cu cinste! 38 Dar viticultorii, când l-au văzut, au zis între ei: Iată-l pe moştenitor! Haideţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui. 39 Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. 40 Acum, când va veni stăpânul viei, ce le va face el viticultorilor?” 41 Ei I-au răspuns: „Pe nemernicii aceia îi va nimici fără milă şi via o va da altor viticultori care-i vor da recolta la vremea cuvenită.” 42 Iisus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că:

1 Iisus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în parabole. Şi a zis: 2 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a făcut nuntă fiului său. 3 Şi-a trimis slujitoriiu să-i cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4 A trimis iarăşi alţi slujitori şi le-a zis: Spuneţi celor poftiţi, Iată că am gătit ospăţul meu; taurii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă! 5 Dar ei, fără să ţină seama, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. 6 Ceilalţi au pus mâna pe slujitori, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. 7 Când a auzit regele, s-a mâniat. A trimis oştile sale, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. 8 Atunci a zis slujitorilor săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost demni de ea. 9 Duceţi-vă deci la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care-i veţi găsi. 10 Slujitorii au ieşit la răspântii, i-au strâns pe toţi cei pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi sala ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11 Regele a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12 Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Omul acela a amuţit. 13 Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: Legaţi-l de mâini şi de picioare şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Iisus cu vorba. 16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că-i înveţi pe oameni cu-adevărat calea lui Dumnezeu fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa oamenilor. 17 Spune-ne deci ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18 Iisus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 19 Arătaţi-Mi moneda birului.” Şi ei I-au adus un dinar. 20 El i-a întrebat: „Chipul acesta şi scrierea de sub el, ale cui sunt?” 21 „Ale Cezarului” I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, atunci, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22 Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. 23 În aceeaşi zi au venit la Iisus saducheii care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24 „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe văduva fratelui său şi să-i ridice urmaş. 25 Erau, aşadar, la noi şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, i-a lăsat fratelui său pe văduva lui. 26 Tot aşa şi al doilea şi al treilea până la al şaptelea. 27 La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. 28 Atunci, la înviere, a cui soţie va fi ea, dintre cei şapte? Fiindcă toţi au avut-o de soţie.” 29 Iisus le-a răspuns: „Vă rătăciţi! Nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Cât despre învierea morţilor, n-aţi citit oare ce v-a spus Dumnezeu: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” 33 Mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Iisus. 34 Când au auzit fariseii că Iisus le-a închis gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus următoarea întrebare: 36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 Iisus i-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta! 38 Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. 40 În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Profeţii.”

41 Iisus i-a întrebat pe farisei când erau strânşi la un loc: 42 „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David” I-au răspuns ei. 43 Şi Iisus le-a zis: „Cum se face atunci că David, inspirat de Duhul Sfânt, Îl numeşte Domn, când zice:

1 Atunci Iisus, pe când vorbea mulţimilor şi ucenicilor Săi, 2 a zis: „Cărturarii şi fariseii stau pe scaunul lui Moise. 3 Deci toate lucrurile despre care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi împliniţi-le, dar după faptele lor să nu vă luaţi, pentru că ei zic, dar nu fac. 4 Ei leagă poveri grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu un deget n-ar vrea să le mişte. 5 Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late şi poalele veşmintelor cu ciucuri lungi, 6 umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele din faţă în sinagogi, 7 le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: Rabbi! Rabbi! 8 Voi să nu vă numiţi Rabbi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos. Şi voi toţi sunteţi fraţi. 9 Să nu numiţi pe nimeni tată pe pământ, pentru că unul singur este Tatăl vostru, Acela care este în cer. 10 Să nu vă numiţi Învăţători, fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos. 11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. 12 Oricine se va înălţa va fi smerit şi oricine se va smeri va fi înălţat.

13 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerului: nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.v

15 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă. 16 Vai vouă, povăţuitori orbi, care ziceţi: Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic, dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.

17 Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul care sfinţeşte aurul? 18 Sau: Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui. 19 Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul care sfinţeşte darul? 20 Deci cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui şi 21 cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el 22 şi cine jură pe cer jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

23 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. 24 Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

25 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare. 26 Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.

27 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. 28 Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

29 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele profeţilor, împodobiţi gropile celor drepţi 30 şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei să vărsăm sângele profeţilor. 31 Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce i-au omorât pe profeţi. 32 Voi deci umpleţi măsura părinţilor voştri! 33 Şerpi, pui de viperă! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? 34 De aceea, iată, vă trimit profeţi, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate, 35 ca să cadă asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar. 36 Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.

37 Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeţii şi îi omori cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-i strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut! 38 Iată că vi se lasă casa pustie, 39 fiindcă vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

1 La ieşirea din Templu, pe când mergea Iisus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-i arate clădirile Templului. 2 Dar Iisus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” 3 El s-a aşezat pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El deoparte şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” 4 Iisus le-a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. 5 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: Eu sunt Hristosul! Şi-i vor înşela pe mulţi. 6 Veţi auzi de războaie şi veşti de război: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, fiindcă toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. 7 Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii şi, în unele locuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumă. 8 Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. 9 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. 10 Atunci mulţi se vor poticni, se vor trăda unii pe alţii şi se vor duşmăni. 11 Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor înşela pe mulţi. 12 Şi, din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. 13 Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. 14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

15 De aceea, când veţi vedea că urâciunea pustiirii despre care a vorbit profetul Daniel este aşezată în locul Sfânt – cine citeşte să înţeleagă! – 16 atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi, 17 cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă 18 şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. 19 Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!

20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sâmbătă. 21 Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. 22 Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar pentru cei aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. 23 Atunci dacă vă va spune cineva: Iată, Hristosul este aici sau acolo! să nu-l credeţi. 24 Căci se vor scula hristoşi falşi şi profeţi falşi, vor face semne mari şi minuni, ca să-i înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. 25 Iată, v-am spus mai dinainte! 26 Aşadar, dacă vă vor zice: Iată-l în pustie! – să nu vă duceţi acolo! Iată-l în odăi ascunse! – să nu-i credeţi! 27 Căci, aşa cum se iveşte fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. 28 Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. 29 Îndată după acele zile de necaz

36 Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului Omului. 38 În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie 39 şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. 40 Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. 41 Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. 42 Vegheaţi deci pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. 43 Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. 44 De aceea şi voi fiţi gata! Fiindcă Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.

45 Care este deci slujitorul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? 46 Fericit slujitorul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 47 Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. 48 Dar dacă este un slujitor rău care zice în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină... 49 şi dacă va începe să-i bată pe cei care slujesc împreună cu el şi să mănânce şi să bea cu beţivii, 50 stăpânul slujitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, 51 îl va tăia în două şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor. Acolo va fi plâns şi scrâşnire din dinţi.

1 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci înţelepte. 3 Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, 4 dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. 5 Fiindcă mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 La miezul nopţii s-a auzit o strigare: Iată mirele, ieşiţi să-l întâmpinaţi! 7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, fiindcă ni se sting candelele. 9 Cele înţelepte le-au răspuns: Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă. Ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă. 10 Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat cu el în camera de nuntă şi s-a încuiat uşa. 11 Apoi au venit şi celelalte fecioare şi au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne! 12 Dar el le-a răspuns: Adevărat vă spun că nu vă cunosc! 13 Vegheaţi deci fiindcă nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

14 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, şi-a chemat slujitorii şi le-a încredinţat avuţia sa. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui şi a plecat. 16 Imediat, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. 17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. 18 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. 19 După multă vreme, stăpânul acelor slujitori s-a întors şi le-a cerut socoteala. 20 Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi. Iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi. 21 Stăpânul său i-a zis: Bine, slujitor bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău. 22 Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi, iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi. 23 Stăpânul său i-a zis: Bine, slujitor bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău! 24 Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat. 25 Mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ. Iată ce este al tău! 26 Stăpânul său i-a răspuns: Slujitor viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat. 27 Aşadar, se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! 28 Luaţi-i deci talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. 29 Pentru că celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! 30 Iar pe slujitorul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plâns şi scrâşnire din dinţi.

31 Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe tronul slavei Sale. 32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre 33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. 34 Atunci regele va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 35 Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncare, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut, am fost străin şi M-aţi primit, 36 am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi, am fost în temniţă şi aţi venit la Mine. 37 Atunci cei neprihăniţi îi vor răspunde: Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-ţi sete, şi ţi-am dat de ai băut? 38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? 40 Atunci regele le va răspunde: Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti fraţi ai Mei neînsemnaţi, Mie mi le-aţi făcut. 41 Apoi va zice celor de la stânga lui: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui! 42 Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, 43 am fost străin şi nu M-aţi primit, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în temniţă şi n-aţi venit la Mine. 44 Atunci îi vor răspunde şi ei: Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? 45 Atunci El le va răspunde: Adevărat vă spun că ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti fraţi neînsemnaţi ai Mei, Mie nu mi le-aţi făcut. 46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei drepţi vor merge în viaţa veşnică.”

1 După ce a isprăvit Iisus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2 „Ştiţi că după două zile va fi Paştele şi Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit!” 3 Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii poporului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa 4 şi s-au sfătuit împreună cum să-L prindă pe Iisus cu vicleşug şi să-L omoare. 5 Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.” 6 Când era Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul, 7 s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. 8 Ucenicilor le-a fost necaz când au văzut lucrul acesta şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta? 9 Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor.” 10 Când a auzit Iisus, le-a zis: „De ce necăjiţi femeia? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. 11 Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. 12 Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. 13 Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” 14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la marii preoţi 15 şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. 16 Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea pe Iisus în mâinile lor. 17 În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Iisus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim masa de Paşte?” 18 El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Vremea Mea este aproape, voi sărbători Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.” 19 Ucenicii au făcut cum le poruncise Iisus şi au pregătit Paştele.

20 Seara, Iisus s-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21 Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” 22 Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-i zică fiecare pe rând: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 El le-a răspuns: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. 24 Fiul Omului se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” 25 Atunci Iuda, cel care l-a trădat, I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” Iisus i-a răspuns „Tu ai zis!”

26 Pe când mâncau ei, Iisus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” 27 Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit, le-a dat paharul zicând: „Beţi toţi din el, 28 fiindcă acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor. 29 Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” 30 După ce au cântat au ieşit pe Muntele Măslinilor.

31 Atunci Iisus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi vă veţi poticni din pricina Mea, după cum este scris:

36 Atunci Iisus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” 37 L-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu şi a început să se întristeze şi să se mâhnească foarte tare. 38 Iisus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi cu Mine.” 39 Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” 40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Cum, nici măcar un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de zel, dar trupul este neputincios.” 42 S-a depărtat a doua oară şi s-a rugat zicând: „Părintele Meu, dacă paharul acesta nu poate fi îndepărtat de Mine, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” 43 S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. 44 I-a lăsat din nou, s-a depărtat şi s-a rugat a treia oară zicând aceleaşi cuvinte. 45 Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Iată că a venit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. 46 Sculaţi-vă, să mergem! Iată, cel care Mă vinde este aproape!”

47 Pe când vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul din cei doisprezece, cu o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, trimişi de marii preoţi şi de bătrânii poporului. 48 Iar vânzătorul le dăduse acest semn: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este; prindeţi-L!” 49 Îndată, Iuda s-a apropiat de Iisus şi I-a zis: „Bucură-Te, învăţătorule!” Şi L-a sărutat. 50 Iisus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci?” Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Iisus şi L-au prins. 51 Şi unul dintre cei ce erau cu Iisus a întins mâna, a scos sabia, l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea. 52 Atunci Iisus i-a zis: „Pune-ţi sabia la loc, fiindcă toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. 53 Crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar altfel cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple?” 55 În clipa aceea, Iisus a zis mulţimii: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele stăteam în mijlocul vostru şi învăţam poporul în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine. 56 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeţilor.” Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

57 Cei ce L-au prins pe Iisus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. 58 Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă cum se va termina. 59 Marii preoţi, bătrânii şi tot Sinedriul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L poată omorî. 60 Dar n-au găsit nici una, cu toate că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi 61 şi au spus: „Acesta a zis: Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.” 62 Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” 63 Iisus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te pun să juri pe Dumnezeu cel Viu dacă Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” 64 „Tu ai spus!” i-a răspuns Iisus. „Ba mai mult vă spun că de acum încolo Îl veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.” 65 Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia Lui. 66 Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.” 67 Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit, 68 zicând: „Hristoase, profeţeşte-ne: cine Te-a lovit?”

69 Petru şedea afară în curte. Şi a venit la el o slujnică şi i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Galileanul!” 70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vorbeşti.” 71 Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi le-a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Iisus din Nazaret.” 72 El s-a lepădat iarăşi, cu jurământ, şi a zis: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” 73 Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi i-au zis lui Petru: „Nu încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, fiindcă şi vorba te dă de gol.” 74 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure zicând: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Şi îndată a cântat cocoşul. 75 Atunci Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Iisus: „Înainte să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi, ieşind afară, a plâns cu amar.

1 Când s-a făcut ziuă, toţi marii preoţi şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. 2 După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mâna procuratorului Ponţiu Pilat. 3 Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, când a văzut că Iisus a fost condamnat la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat marilor preoţi si bătrânilor 4 şi a zis: „Am păcătuit, fiindcă am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.” 5 Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat. 6 Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în tezaurul Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.” 7 Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului” ca loc pentru îngroparea străinilor. 8 Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi: „Ţarina sângelui”. 9 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit pe care L-au preţuit unii din fiii lui Israel 10 şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.

11 Iisus s-a înfăţişat înaintea procuratorului, iar procuratorul L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Iisus, „sunt.” 12 Dar n-a răspuns nimic la învinuirile marilor preoţi şi ale bătrânilor. 13 Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?” 14 Iisus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, aşa că procuratorul se mira foarte mult.

15 De fiecare Paşte, procuratorul avea obiceiul să elibereze poporului un deţinut, pe care-l voiau ei. 16 Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba. 17 Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l eliberez? Pe Baraba sau pe Iisus, care se numeşte Hristos?” 18 Căci ştia că din invidie Îl dăduseră pe Iisus în mâinile lui. 19 Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, soţia sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu acest om drept, fiindcă azi am suferit mult în vis din cauza Lui.” 20 Marii preoţi şi bătrânii au înduplecat poporul să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L omoare. 21 Procuratorul le-a zis: „Pe care dinte cei doi vreţi să vi-l eliberez?” „Pe Baraba!” au răspuns ei. 22 Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Iisus, care se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!” i-au răspuns cu toţii. 23 Procuratorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”

24 Când a văzut Pilat că nu izbândeşte nimic, ba încă se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea poporului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui om drept. Vă priveşte!w” 25 Şi tot poporul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” 26 Atunci Pilat le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.

27 Soldaţii procuratorului L-au dus pe Iisus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată ceata ostaşilor. 28 L-au dezbrăcat de hainele lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. 29 Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Avex, regele iudeilor!” 30 Şi scuipau asupra lui şi luau trestia şi-L băteau în cap. 31 După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

32 Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Iisus. 33 Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”y 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar El gustând, n-a vrut să bea. 35 După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice: Şi-au împărţit hainele mele între ei şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi. 36 Apoi s-au aşezat şi-L păzeau. 37 Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Iisus, regele iudeilor.” 38 Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga lui. 39 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap 40 şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!” 41 Marii preoţi împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: 42 „Pe alţii i-a mântuit, dar pe El Însuşi nu se poate mântui! Dacă este El regele lui Israel, să se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte, pentru că a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!” 44 Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură. 45 De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara. 46 Şi pe la ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas puternic: „Eli, Eli, lema sabahtani?” adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” 47 Unii dintre cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Îl strigă pe Ilie!” 48 Şi îndată, unul dintre ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea. 49 Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.” 50 Iisus a strigat iarăşi cu glas tare şi şi-a dat duhul. 51 Şi deodată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. 53 Ei au ieşit din morminte după învierea lui, au intrat în Cetatea sfântă şi s-au arătat multora. 54 Centurionul şi cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” 55 Erau acolo şi multe femei care priveau de departe. Ele îl urmaseră pe Iisus din Galileea, ca să-I slujească. 56 Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedeu.

57 Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus. 58 El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Pilat a poruncit să i-l dea. 59 Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-un giulgiu curat 60 şi l-a pus într-un mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la intrarea mormântului şi a plecat. 61 Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului. 62 A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, marii preoţi şi fariseii s-au dus împreună la Pilat 63 şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: După trei zile voi învia! 64 Dă poruncă deci ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună poporului: A înviat din morţi! Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” 65 Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” 66 Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.

1 Când sâmbăta era pe sfârşite şi începea să se lumineze de ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. 2 Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, fiindcă un înger al Domnului a coborât din cer, a venit şi a răsturnat piatra de la uşa mormântului şi s-a aşezat pe ea. 3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4 Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. 5 Dar îngerul a luat cuvântul şi le-a zis femeilor: „Nu vă temeţi, fiindcă ştiu că Îl căutaţi pe Iisus, care a fost răstignit. 6 Nu este aici, a înviat, după cum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul 7 şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată, El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.” 8 Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. 9 Dar iată că le-a întâmpinat Iisus şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat. 10 Atunci Iisus le-a zis: „Nu vă temeţi! Duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea.”

11 Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste marilor preoţi despre toate cele întâmplate. 12 Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani 13 şi le-au zis: „Spuneţi aşa: Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi şi L-au furat. 14 Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile procuratorului, îl vom îndupleca noi şi vă vom scăpa de grijă.” 15 Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.

16 Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele pe care le poruncise Iisus să meargă. 17 Când L-au văzut, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18 Iisus s-a apropiat de ei, le-a vorbit şi le-a zis: „Toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”