1 La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 Acesta era la început la Dumnezeu. 3 Toate au fost făcute prin El şi nimic din ceea ce s-a făcut nu s-a făcut fără El. 4 În El era viaţa, iar viaţa era lumina oamenilor. 5 Şi lumina străluceşte în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o.

6 A fost un om trimis de Dumnezeu. Numele lui era Ioan. 7 El a venit să dea mărturie, să mărturisească despre lumină, ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. 9 Aceasta era lumina cea adevărată care, venind în lume, luminează orice om. 10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Dar tuturor celor care L-au primit, celor care cred în Numele Său, le-a dat puterea să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuţi nu din sânge, nici din voinţă trupească, nici din voinţa vreunui bărbat, ci din Dumnezeu.

14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuita printre noi şi noi am văzut slava Lui, slava Unului Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 15 Ioan dădea mărturie despre El şi striga: „Acesta era Cel despre care am spus: Cel ce vine după mine a fost înaintea mea, pentru că era înainte de mine.” 16 Noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har peste har. 17 Fiindcă Legea a fost dată prin Moise, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos. 18 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată. Dumnezeu Unul Născut, care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut.

19 Aceasta a fost mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Cine eşti tu?” 20 El a mărturisit şi nu a negat, ci a mărturisit: „Nu sunt eu Hristosul!” 21 Ei l-au întrebat: „Atunci cine eşti? Eşti tu Ilie?” El a spus: „Nu sunt.” „Eşti Profetul?”, iar el a răspuns: „Nu.” 22 Atunci i-au zis: „Cine eşti? Ca să le dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?” 23 Le-a zis: „Eu sunt

29 A doua zi Ioan L-a văzut pe Iisus venind spre el şi a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! 30 Acesta este Cel despre care am spus: După mine vine un om care a fost înaintea mea, fiindcă era înainte de mine. 31 Eu nu Îl cunoşteam, dar am venit să botez cu apă ca El să fie arătat lui Israel.” 32 Şi Ioan, dând mărturie, a spus: „Am văzut Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El. 33 Eu nu Îl cunoşteam, dar Acela care m-a trimis să botez cu apă mi-a spus: Cel peste care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând asupra Lui, El este cel care botează în Duhul Sfânt. 34 Iar eu am văzut şi am dat mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.”

35 În ziua următoare Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii săi 36 şi, privindu-L pe Iisus care trecea, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” 37 Iar cei doi ucenici l-au auzit vorbind şi L-au urmat pe Iisus. 38 Şi Iisus, întorcându-se şi văzând că merg după El, le-a spus: „Ce căutaţi?” Ei I-au spus: „Rabbi – care, tradus, înseamnă Învăţătorule – unde locuieşti?” 39 El le-a spus: „Veniţi şi vedeţi!” Au mers, aşadar, şi au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas la El. Era pe la ceasul al zecelea. 40 Unul dintre cei doi care îl auziseră pe Ioan şi Îl urmaseră pe Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a spus: „L-am găsit pe Mesia – care, tradus, înseamnă Cel Unsb”, 42 şi l-a dus la Iisus. Iisus, privindu-L ţintă, i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona, tu te vei numi Chefa, care se traduce Petru.”

43 A doua zi a vrut să plece spre Galileea şi l-a găsit pe Filip. Şi Iisus i-a spus: „Urmează-mă!” 44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. 45 Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a spus: „L-am găsit pe acela despre care au scris profeţii şi Moise în Lege, pe Iisus din Nazaret, fiul lui Iosif.” 46 Şi Natanael i-a spus: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” Filip i-a zis: „Vino şi vezi!” 47 Iisus l-a văzut pe Natanael venind spre El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie.” 48 „De unde mă cunoşti?”, I-a spus Natanael. Iisus i-a răspuns: „Înainte să te cheme Filip, te-am văzut când erai sub smochin.” 49 Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel!” 50 Iisus i-a răspuns: „Crezi fiindcă ţi-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri şi mai mari!” 51 Şi i-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând peste Fiul Omului.”

1 În a treia zi a fost o nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. 2 A fost chemat şi Iisus cu ucenicii Săi la nuntă. 3 Şi, sfârşindu-se vinul, mama lui Iisus I-a zis: „Nu mai au vin!” 4 Iisus i-a zis: „Ce ne priveşte pe noi, femeie? Încă nu a sosit ceasul Meu!” 5 Mama lui Iisus le-a spus slujitorilor: „Faceţi orice vă va spune!” 6 Erau acolo şase vase de piatră pentru apă, puse pentru curăţirea iudeilor şi fiecare din ele era de câte două sau trei vedre. 7 Iisus le-a spus: „Umpleţi vasele cu apă!” Şi ei le-au umplut până sus. 8 Şi El le-a spus: „Scoateţi acum şi duceţi-i celui care rânduieşte masa!” Iar ei i-au dus. 9 Când a gustat acela din apa devenită vin – el nu ştia de unde este, dar slujitorii, care scoseseră apa, ştiau – l-a chemat pe mire 10 şi i-a spus: „Orice om pune întâi vinul bun, iar după ce s-au ameţit toţi, pe cel mai rău. Tu ai păstrat vinul cel bun până acum!” 11 Aceasta a făcut-o Iisus în Cana Galileii, ca început al semnelor sale şi şi-a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El.

12 După aceea a coborât la Capernaum, împreună cu mama sa, cu fraţii şi ucenicii Săi, şi au rămas acolo câteva zile.

13 Se apropia sărbătoarea Paştelui iudeilor şi Iisus a urcat la Ierusalim. 14 Acolo i-a găsit pe vânzătorii de boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani stând aşezaţi în Templu. 15 Şi făcând un bici din frânghii, i-a alungat pe toţi din Templu, a dat afară oile şi boii, a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi le-a răsturnat mesele. 16 Iar vânzătorilor de porumbei le-a zis: „Luaţi astea de aici! Nu faceţi casă de negustorie din casa Tatălui Meu!” 17 Atunci ucenicii Lui şi-au amintit că stă scris: „Râvna pentru casa Ta mă mistuie.” 18 Iudeii I-au răspuns: „Ce semn ne dai de faci lucrurile acestea?” 19 Iisus le-a răspuns: „Dărâmaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica din nou!” 20 Atunci iudeii I-au spus: „Templul acesta a fost zidit în patruzeci şi şase de ani şi Tu îl vei ridica în trei zile?” 21 Dar El vorbea despre Templul trupului Său. 22 De aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au amintit că El spusese aşa şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Iisus.

23 Pe când era la Ierusalim, în timpul sărbătorii Paştelui, mulţi au crezut în Numele Lui văzând semnele pe care le făcea. 24 Dar Iisus nu se încredea în ei, fiindcă îi cunoştea pe toţi 25 şi nu avea nevoie ca cineva să Îi dea mărturie despre vreun om, căci El Însuşi ştia ce este în om.

1 Era un fariseu cu numele Nicodim, un conducător al iudeilor. 2 El a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: „Rabbi, ştim că eşti un învăţător trimis de Dumnezeu, fiindcă nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu dacă Dumnezeu nu este cu el.” 3 Iisus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate să vadă Împărăţia lui Dumnezeu.” 4 Nicodim I-a spus: „Cum poate să se nască un om care este deja bătrân? Oare poate să intre pentru a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?” 5 Iisus a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun: dacă cineva nu se naşte din apă şi din Duh, nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu. 6 Ceea ce este născut din trup, trup este, iar ceea ce este născut din Duh, duh este. 7 Nu te mira că ţi-am zis: trebuie să vă naşteţi din nou. 8 Vântulc suflă unde vrea şi îi auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi încotro se duce. Tot aşa este cu oricine a fost născut din Duh.” 9 Nicodim a răspuns: „Cum e cu putinţă să se întâmple aceste lucruri?” 10 Iisus i-a zis: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu ştii? 11 Adevărat, adevărat îţi spun, Noi spunem ceea ce ştim şi dăm mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră. 12 Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi spune despre lucrurile cereşti? 13 Nimeni nu a urcat la cer, în afară de Fiul Omului, care a coborât din cer. 14 Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, la fel trebuie să fie înălţat Fiul Omului, 15 ca oricine crede în El să aibă viaţa veşnică.

16 Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Unul Născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18 Cel care crede în El nu este judecat, iar cel care nu crede a fost deja judecat, fiindcă nu a crezut în Numele Fiului Unul Născut al lui Dumnezeu. 19 Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca nu cumva faptele lui să fie date la iveală. 21 Dar cel care înfăptuieşte adevărul vine la lumină, ca să se vadă că faptele lui sunt săvârşite în Dumnezeu.”

22 După acestea, Iisus a venit cu ucenicii Lui în ţinutul Iudeii şi stătea acolo cu ei şi boteza. 23 Ioan boteza şi el în Ainon, în apropiere de Salem, pentru că era multă apă acolo şi oamenii veneau şi erau botezaţi. 24 Pe atunci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare. 25 Între ucenicii lui Ioan şi un iudeu s-a stârnit atunci o neînţelegere cu privire la ritualul de curăţire. 26 Au venit la Ioan şi i-au spus: „Rabbi, iată, cel care era cu tine pe malul celălalt al Iordanului, despre care ai dat mărturie, botează şi toţi merg la El.” 27 Ioan a răspuns: „Omul nu poate să primească nimic dacă nu i-a fost dat din cer. 28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am spus: Nu sunt eu Hristos, ci am fost trimis înaintea Lui. 29 Cel care are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură nespus de mult de glasul mirelui. Aşadar, această bucurie a mea s-a împlinit. 30 El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.”

31 Cel care vine de sus este deasupra tuturor; cel care este de pe pământ, este din pământ şi vorbeşte despre lucruri pământeşti. Cel care vine din cer este deasupra tuturor 32 şi dă mărturie despre ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu îi primeşte mărturia. 33 Cel care îi primeşte mărturia, a recunoscut că Dumnezeu este adevărat. 34 Căci acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, căci El nu dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi I-a dat totul în mână. 36 Cel care crede în Fiul are viaţă veşnică, însă cel care nu-I dă ascultare Fiului nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

1 Când a aflat Iisus că fariseii auziseră că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan – 2 deşi nu Iisus boteza, ci ucenicii Lui – 3 a plecat din Iudeea şi s-a dus iarăşi spre Galileea. 4 Şi trebuia să treacă prin Samaria. 5 Aşa a ajuns într-o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe care i l-a dat Iacov fiului său, Iosif. 6 Acolo era fântâna lui Iacov. Iisus, ostenit de drum, stătea lângă fântână. Era pe la ceasul al şaselea.

7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Iisus i-a spus: „Dă-mi să beau!”, 8 fiindcă ucenicii Lui plecaseră în cetate să cumpere mâncare. 9 Femeia samariteancă I-a spus: „Cum, tu, iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă?”, fiindcă iudeii nu au legături cu samaritenii. 10 Iisus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut Lui şi ţi-ar fi dat apă vie.” 11 Femeia I-a spus atunci: „Doamne, nu ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai atunci apa cea vie? 12 Eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna din care a băut el însuşi, fiii săi şi turmele sale?” 13 Iisus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou. 14 Dar cel care va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta în veci, iar apa pe care i-o voi da va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţă veşnică.” 15 Femeia I-a spus: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot.”

16 El i-a spus: „Mergi şi-l cheamă pe bărbatul tău şi vino aici!” 17 Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat!” Iisus i-a spus: „Bine ai zis: nu am bărbat!, 18 fiindcă cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu e bărbatul tău. Aici ai spus adevărul.” 19 Femeia I-a spus: „Doamne, văd că eşti profet. 20 Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să te închini.” 21 Iisus i-a spus: „Crede-mă, femeie, vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim. 22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei. 23 Dar vine ceasul, şi a şi venit, când adevăraţii închinători i se vor închina Tatălui în Duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători îşi doreşte Tatăl. 24 Dumnezeu este duh, iar cei care i se închină trebuie să i se închine în Duh şi adevăr.” 25 Femeia I-a spus: „Ştiu că vine Mesia, cel numit Hristos. Când va veni El, ne va vesti toate lucrurile.” 26 Iisus i-a spus: „Eu sunt, Cel care îţi vorbeşte!”

27 În acea clipă s-au întors ucenicii Lui şi se mirau că vorbeşte cu o femeie. Totuşi, nici unul nu I-a spus: „Ce faci?” sau „De ce vorbeşti cu ea?” 28 Iar femeia şi-a lăsat urciorul şi s-a dus spre cetate, spunându-le oamenilor: 29 „Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Oare nu este El Hristosul?” 30 Ei au ieşit din cetate şi au venit la El.

31 Între timp, ucenicii Îl rugau zicând: „Rabbi, mănâncă!” 32 El le-a spus: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.” 33 Aşadar, ucenicii vorbeau între ei: „Oare I-a adus cineva de mâncare?” 34 Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. 35 Nu spuneţi voi, oare: Mai sunt patru luni până vine secerişul? Iată, vă spun, ridicaţi-vă ochii şi vedeţi că holdele sunt deja coapte pentru seceriş. 36 Cel care seceră primeşte plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, aşa încât şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună. 37 Prin aceasta se adevereşte cuvântul: unul seamănă şi altul seceră. 38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu aţi trudit. Alţii au trudit şi voi aţi intrat peste munca lor.”

39 Din cetatea aceea a samaritenilor, mulţi au crezut în El, datorită cuvântului femeii care a dat mărturie: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut!” 40 Astfel, când samaritenii au venit la El, stăruiau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulţi au crezut datorită cuvântului Său 42 şi îi spuneau femeii: „Acum nu mai credem pentru cuvintele tale, ci pentru că noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.”

43 Iar după cele două zile a plecat de acolo în Galileea. 44 Iisus Însuşi a dat mărturie că un profet nu este preţuit în ţara sa. 45 Aşadar, când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit fiindcă văzuseră tot ceea ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, fiindcă şi ei fuseseră la sărbătoare.

46 A venit iar în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi în Capernaum era un funcţionar imperial al cărui fiu era bolnav. 47 Acesta, auzind că Iisus vine din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să coboare să îi vindece fiul, căci trăgea să moară. 48 Atunci Iisus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49 Iar funcţionarul imperial I-a spus: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilul!” 50 Iisus i-a spus: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut cuvântul pe care I-l spusese Iisus şi a plecat. 51 Pe când cobora el, i-au ieşit înainte slujitorii săi spunându-i că fiul lui trăieşte. 52 I-a întrebat, aşadar, la ce oră a început să se simtă mai bine. I-au zis: „Ieri, la ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra.” 53 Atunci tatăl şi-a dat seama că era tocmai ceasul în care Iisus îi spusese: „Fiul tău trăieşte” şi au crezut în Iisus, el şi toată casa lui. 54 Acesta este cel de-al doilea semn pe care l-a făcut Iisus când a venit din Iudeea în Galileea.

1 După acestea, a fost o sărbătoare a iudeilor şi Iisus a urcat la Ierusalim. 2 La Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3 În ele zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi.d 5 Şi era acolo un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Iisus, văzându-l că zace şi ştiind că era bolnav de multă vreme, i-a spus: „Vrei să te însănătoşeşti?” 7 Cel bolnav I-a răspuns: „Doamne, nu am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să ajung eu, altcineva coboară înaintea mea.” 8 Iisus i-a spus: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!” 9 Şi îndată omul s-a însănătoşit, şi-a luat patul şi a început să umble. Dar acea zi era o zi de sâmbătă. 10 Aşadar iudeii i-au spus celui care fusese vindecat: „Este sâmbătă, deci nu îţi este îngăduit să-ţi cari patul.” 11 El le-a răspuns: „Cel care m-a însănătoşit, acela mi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă!” 12 L-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă?” 13 Însă cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Iisus nu era de găsit, fiind multă lume în acel loc. 14 După acestea, Iisus l-a găsit în Templu şi i-a spus: „Iată, acum te-ai făcut bine. Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” 15 Omul a plecat şi le-a dat de ştire iudeilor că Iisus era cel care îl vindecase. 16 Din această cauză iudeii Îl urmăreau pe Iisus, fiindcă făcea aceste lucruri sâmbăta. 17 Dar Iisus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum, şi lucrez şi Eu.” 18 Pentru aceasta iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că încălca ziua sâmbetei, dar Îl şi numea pe Dumnezeu Tatăl Său, făcându-se pe Sine egal cu Dumnezeu.

19 Aşadar Iisus a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun, Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci doar ce Îl vede pe Tatăl făcând: fiindcă lucrurile pe care le face El, şi Fiul le face la fel. 20 Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi Îi arată tot ce face şi-i va arăta lucrări şi mai mari decât acestea, aşa încât să vă uimiţi. 21 Căci după cum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă cui vrea. 22 Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci I-a dat Fiului întreaga judecată, 23 ca toţi să-L cinstească pe Fiul după cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu Îl cinsteşte pe Fiul, nu Îl cinsteşte nici pe Tatăl care L-a trimis. 24 Adevărat, adevărat vă spun că acela care îmi ascultă cuvântul şi crede în Cel care M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul şi acum a venit, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care-l vor auzi, vor trăi. 26 Căci după cum Tatăl are viaţă în Sine Însuşi, la fel I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine Însuşi. 27 Şi I-a dat puterea să judece, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă miraţi de aceasta, fiindcă vine ceasul în care toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul 29 şi cei care au făcut fapte bune vor ieşi la înviere pentru viaţă, iar cei care au săvârşit răul vor ieşi la înviere pentru judecată.

30 Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi: după cum aud, aşa judec, iar judecata Mea este dreaptă, fiindcă Eu nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

31 Dacă Eu dau mărturie pentru Mine, mărturia Mea nu este adevărată. 32 Altul este Cel care dă mărturie pentru Mine şi ştiu că mărturia pe care o dă pentru Mine este adevărată. 33 Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr. 34 Dar Eu nu primesc mărturie de la un om, ci spun acestea ca să vă mântuiţi. 35 Ioan era făclia ce arde şi luminează, iar voi aţi vrut să vă bucuraţi o vreme de lumina lui. 36 Dar Eu am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan: lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste lucrări dau mărturie pentru Mine că Tatăl M-a trimis. 37 Tatăl care M-a trimis, El a dat mărturie pentru Mine. Voi nici nu I-aţi auzit niciodată glasul, nici chipul nu I l-aţi văzut, 38 iar cuvântul Lui nu rămâne în voi, fiindcă nu-L credeţi pe acela pe care L-a trimis. 39 Cercetaţi Scripturile, fiindcă socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică: dar şi acestea dau mărturie pentru Mine 40 şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă.

41 Nu primesc slavă de la oameni, 42 dar vă cunosc: nu aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu. 43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi. Dacă cineva ar veni în numele lui însuşi, pe el l-aţi primi. 44 Cum puteţi crede voi, care vă daţi slavă unii altora, dar nu căutaţi slava care vine de la unicul Dumnezeu? 45 Să nu credeţi că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui. Are cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. 46 Căci dacă l-aţi fi crezut pe Moise, M-aţi fi crezut şi pe Mine, fiindcă el a scris despre Mine. 47 Dar dacă nu credeţi ce a scris el, cum veţi crede cuvintele Mele?”

1 După acestea, Iisus a plecat pe ţărmul celălalt al Mării Galileii, care este numită şi Marea Tiberiadei. 2 Îl urma o mulţime mare, fiindcă vedeau semnele pe care le săvârşea cu cei bolnavi. 3 Iisus s-a suit pe munte şi acolo s-a aşezat jos cu ucenicii Lui. 4 Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5 Iisus a ridicat ochii şi a văzut că o mare mulţime venea spre El. Şi i-a spus lui Filip: „De unde vom cumpăra pâine să mănânce aceştia?” 6 Dar spunea aceasta ca să-l încerce, căci El ştia ce urma să facă. 7 Filip I-a răspuns: „Pâine de două sute de dinari nu le-ar fi de ajuns ca să primească fiecare măcar câte puţin.” 8 Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a spus: 9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce înseamnă acestea pentru atât de mulţi?” 10 Iisus a spus: „Puneţi-i pe oameni să se aşeze.” În acel loc era multă iarbă. Aşadar s-au aşezat; bărbaţii, cam cinci mii la număr. 11 Iisus a luat pâinile şi, după ce a adus mulţumire, le-a împărţit celor aşezaţi şi la fel şi din peşti, cât au voit. 12 După ce s-au săturat, le-a spus ucenicilor: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” 13 Au strâns deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmituri care rămăseseră de la cei care mâncaseră din cele cinci pâini de orz. 14 Iar oamenii care văzuseră semnul pe care îl făcuse spuneau: „Într-adevăr acesta este profetul care trebuia să vină în lume.” 15 Dar Iisus, ştiind că vor să vină să Îl ia cu de-a sila să Îl facă rege, a plecat iar pe munte, singur.

16 Când a venit seara, ucenicii Lui au coborât la mare 17 şi, după ce s-au urcat în barcă, mergeau de partea cealaltă a mării, spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Iisus nu venise încă la ei. 18 Şi marea era agitată, fiindcă bătea un vânt puternic. 19 Iar după ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe mare şi venind aproape de barcă, şi s-au speriat. 20 Dar Iisus le-a spus: „Eu sunt, nu vă temeţi.” 21 Şi, când au vrut să Îl ia în barcă, îndată au şi ajuns la ţărmul spre care se îndreptau.

22 A doua zi, mulţimea, care stătea de partea cealaltă a mării, a văzut că acolo nu era decât o corăbioară şi că Iisus nu se urcase cu ucenicii Lui în barcă, ci doar ucenicii Lui plecaseră. 23 Au venit şi alte bărci din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră pâinea când adusese El mulţumire Domnului. 24 Aşadar când a văzut mulţimea că Iisus nu este acolo şi nici ucenicii Lui, s-au suit în bărci şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. 25 Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26 Iisus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: voi Mă căutaţi nu fiindcă aţi văzut semne, ci fiindcă aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat. 27 Să nu lucraţi pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne pentru viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului, căci Dumnezeu Tatăl L-a pecetluit pe El.” 28 I-au spus aşadar: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” 29 Iisus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în Cel pe care El L-a trimis.” 30 I-au spus deci: „Ce semn faci Tu ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrări săvârşeşti? 31 Părinţii noştri au mâncat mană în deşert, după cum stă scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer.” 32 Atunci Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată, 33 căci pâinea lui Dumnezeu este cea care coboară din cer şi dă viaţă lumii.”

34 Aşadar I-au spus: „Doamne, dă-ne întotdeauna această pâine!” 35 Iisus le-a spus: „Eu sunt pâinea vieţii. Cel care vine la Mine nu va flămânzi şi cel care crede în Mine nu va înseta niciodată. 36 Dar v-am spus că M-aţi văzut şi nu credeţi. 37 Toţi cei pe care Mi-i dă Tatăl vor veni la Mine, iar pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afară, 38 fiindcă Eu nu am coborât din cer ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. 39 Şi aceasta este voia Celui care M-a trimis, să nu pierd nimic din ce Mi-a dat, ci să-l învii în ziua din urmă. 40 Aceasta este voia Tatălui Meu: oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua din urmă.”

41 Iudeii murmurau, aşadar, împotriva Lui, fiindcă spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer” 42 şi spuneau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, nu-i cunoaştem noi pe tatăl şi pe mama Lui? Cum de spune acum: Am coborât din cer?” 43 Iisus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi! 44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă Tatăl care M-a trimis nu îl atrage, iar Eu îl voi învia în ziua din urmă. 45 Stă scris în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Oricine a auzit de la Tatăl şi a învăţat, vine la Mine. 46 Nu că L-a văzut cineva pe Tatăl, în afară de Cel ce este de la Dumnezeu: acesta L-a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun, cel ce crede în Mine are viaţă veşnică. 48 Eu sunt Pâinea vieţii. 49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi au murit. 50 Pâinea care coboară din cer este aceasta: oamenii să mănânce din ea şi să nu moară. 51 Eu sunt pâinea cea vie care am coborât din cer: dacă va mânca cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.”

52 Atunci iudeii se certau între ei: „Cum poate acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53 Aşa că Iisus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54 Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua din urmă. 55 Căci trupul Meu este hrană adevărată, iar sângele Meu este băutură adevărată. 56 Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu în el. 57 După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu, iar Eu trăiesc prin Tatăl, şi cel care se va hrăni cu Mine va trăi prin Mine. 58 Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cel care mănâncă această pâine va trăi în veci.” 59 Acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum.

60 Mulţi dintre ucenicii Lui care Îl auziseră, au spus: „Cuvântul acesta este greu! Cine e în stare să-l asculte?” 61 Iisus ştia în Sinea sa că ucenicii Lui cârtesc cu privire la aceasta, şi le-a spus: „Vă scandalizează acest lucru? 62 Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului urcând unde era mai înainte? 63 Duhul este cel care dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi sunt viaţă. 64 Dar printre voi sunt unii care nu cred”, căci Iisus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este cel care Îl va trăda. 65 Şi a zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu îi este dat de Tatăl.”

66 De atunci mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. 67 Aşadar Iisus le-a spus celor doisprezece: „Voi nu vreţi să plecaţi?” 68 Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice 69 şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu.” 70 Iisus i-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Unul dintre voi însă este diavol!” 71 Vorbea despre Iuda al lui Simon Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, care avea să-L trădeze.

1 Şi după acestea, Iisus umbla prin Galileea, fiindcă nu voia să treacă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L omoare. 2 Se apropia sărbătoarea iudeilor numită a Corturilor. 3 Fraţii Lui I-au spus aşadar: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. 4 Fiindcă nimeni nu lucrează pe ascuns când vrea să fie cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te lumii.” 5 Dar nici fraţii Lui nu credeau în El. 6 Atunci Iisus le-a zis: „Vremea Mea nu a sosit încă, dar vremea voastră este întotdeauna. 7 Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, fiindcă Eu dau mărturie că faptele ei sunt rele. 8 Mergeţi voi la sărbătoare! Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, fiindcă vremea Mea nu s-a împlinit încă.” 9 Spunând acestea, a rămas în Galileea.

10 Dar după ce fraţii Săi au mers la sărbătoare, a urcat şi El, nu pe faţă, ci pe ascuns. 11 Aşa că iudeii Îl căutau la sărbătoare şi spuneau: „Unde e?” 12 Iar în mulţime se vorbea mult despre El; unii spuneau: „Este bun”, alţii spuneau: „Nu este, ci amăgeşte mulţimea.” 13 Însă nimeni nu vorbea pe faţă despre El, de frica iudeilor.

14 Sărbătoarea era deja trecută de jumătate când Iisus a urcat la Templu şi a început să înveţe. 15 Iudeii s-au mirat, spunând: „Cum de ştie acesta carte, fără să fi învăţat?” 16 Dar Iisus le-a răspuns şi a zis: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. 17 Dacă cineva vrea să-I împlinească voia, va şti dacă această învăţătură vine de la Dumnezeu ori dacă Eu vorbesc de la Mine. 18 Cel care vorbeşte de la sine îşi caută propria slavă. Dar cel care caută slava Celui care l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este nedreptate. 19 Nu v-a dat oare Moise Legea? Şi nici unul dintre voi nu împlineşte Legea! De ce căutaţi să Mă ucideţi?” 20 Mulţimea I-a răspuns: „Eşti posedat de demon! Cine vrea să Te ucidă?” 21 Iisus le-a răspuns: „Un singur lucru am făcut şi toţi vă miraţi! 22 Moise v-a dat circumcizia – nu că ar fi de la Moise, ci de la părinţi – şi îi circumcideţi pe oameni chiar şi în zi de sâmbătă. 23 Dacă omul este circumcis sâmbăta ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, voi vă mâniaţi pe Mine fiindcă am însănătoşit un om sâmbăta? 24 Nu judecaţi după aparenţe, ci faceţi o judecată dreaptă.”

25 Aşadar unii din Ierusalim spuneau: „Nu este El acela pe care-L caută ca să-L omoare? 26 Iată-L că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I spun nimic. Nu cumva conducătorii şi-au dat seama cu adevărat că acesta este Hristosul? 27 Dar ştim de unde este El. Când va veni însă Hristos, nimeni nu va şti de unde este.” 28 Atunci Iisus, învăţând poporul în Templu, a strigat: „Pe Mine Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt: Eu nu am venit de la Mine, dar Acela care M-a trimis este adevărat şi voi nu-L cunoaşteţi. 29 Eu Îl ştiu, pentru că sunt de la El şi El M-a trimis.” 30 Căutau, aşadar, să-L prindă, dar nimeni nu a pus mâna pe El, fiindcă nu-I venise ceasul. 31 Dar mulţi din mulţime au crezut în El şi spuneau: „Când va veni Hristos nu va face oare mai multe semne decât a făcut acesta?”

32 Fariseii au auzit mulţimea murmurând astfel despre El şi marii preoţi şi fariseii au trimis gărzile ca să-L prindă. 33 Aşadar Iisus a spus: „Încă puţin timp mai sunt cu voi şi apoi Mă duc la Cel care M-a trimis. 34 Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi, dar nu puteţi veni unde sunt Eu.” 35 Iudeii şi-au spus: „Unde se va duce încât nu-L vom găsi? Oare va merge la cei împrăştiaţi printre greci şi îi va învăţa pe greci? 36 Ce înseamnă cuvântul pe care Îl spune: Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi şi nu puteţi veni unde sunt Eu?”

37 În ultima zi, care este cea mai mare zi a sărbătorii, Iisus s-a ridicat în picioare strigând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! 38 Cel care crede în Mine, după cum spune Scriptura, din lăuntrul lui vor izvorî râuri de apă vie.” 39 Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care crezuseră în El: fiindcă Duhul nu era încă dat, căci Iisus nu fusese preamărit.

40 Auzind aceste cuvinte, unii din mulţime spuneau: „Cu adevărat El este profetul!” 41 Alţii spuneau: „Acesta este Hristosul!”, iar alţii spuneau: „Va veni oare Hristos din Galileea? 42 Oare n-a spus Scriptura că Hristos va veni din sămânţa lui David şi din Betleem, satul unde era David?” 43 Şi mulţimea s-a dezbinat din cauza Lui. 44 Unii dintre ei voiau să Îl prindă, dar nimeni nu şi-a pus mâinile pe El.

45 Atunci gărzile au venit la marii preoţi şi farisei şi ei le-au spus: „De ce nu L-aţi adus?” 46 Gărzile au răspuns: „Niciodată nu a vorbit vreun om aşa ca El.” 47 Fariseii le-au răspuns: „Nu cumva aţi fost înşelaţi şi voi? 48 Oare dintre farisei sau conducători a crezut cineva în El? 49 Dar mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea e blestemată!” 50 Nicodim, unul dintre ei, cel care venise la Iisus mai înainte, le-a spus: 51 „Oare Legea noastră condamnă un om fără ca mai întâi să-l asculte şi să ştie ce face?” 52 Ei au răspuns: „Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vezi că nu s-a ridicat nici un profet din Galileea.” 53 Şi s-a dus fiecare la casa lui.

1 Iisus s-a dus pe Muntele Măslinilor. 2 Dar în zori a venit din nou în Templu şi tot poporul venea la El, iar El, stând jos, îi învăţa. 3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc, 4 I-au zis: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă pe când săvârşea adulter, 5 iar în Lege, Moise ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Aşadar, Tu ce spui?” 6 Ziceau aşa ca să-L pună la încercare şi ca să aibă pentru ce să-L acuze. Dar Iisus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7 Şi cum ei Îl tot întrebau, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care e fără păcat, să dea primul cu piatra în ea.” 8 Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9 Iar ei, când au auzit, au plecat unul câte unul, începând cu cei mai bătrâni. El a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10 Iisus s-a ridicat şi i-a zis: „Femeie, unde s-au dus toţi? Nimeni nu te-a condamnat?” 11 Ea a spus: „Nimeni, Doamne.” Iisus i-a spus: „Nici eu nu te condamn. Mergi şi de acum înainte să nu mai păcătuieşti!”

12 Iisus a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii: cel care Mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” 13 Atunci fariseii I-au spus: „Tu dai mărturie despre Tine Însuţi, deci mărturia Ta nu este adevărată.” 14 Iisus le-a răspuns: „Chiar dacă dau mărturie despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, pentru că ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Însă voi nu ştiţi nici de unde vin, nici unde Mă duc. 15 Voi judecaţi aşa cum judecă oamenii. Eu nu judec pe nimeni. 16 Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl care M-a trimis. 17 Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. 18 Eu sunt cel care dau mărturie despre Mine Însumi şi despre Mine dă mărturie Tatăl care M-a trimis.” 19 I-au spus atunci: „Unde este Tatăl Tău?” Iisus le-a răspuns: „Nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” 20 Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie, pe când învăţa în Templu, dar nimeni nu a pus mâna pe El, fiindcă nu-I venise încă ceasul.

21 Apoi le-a mai spus: „Eu plec, iar voi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.” 22 Deci iudeii ziceau: „Nu cumva îşi va lua viaţa, de spune: Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni?” 23 Şi El le spunea: „Voi sunteţi de aici de jos, Eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 V-am spus că veţi muri în păcatele voastre, pentru că dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” 25 Ei Îi spuneau: „Tu cine eşti?” Iisus le-a zis: „Sunt ceea ce v-am zis de la început. 26 Am multe de spus şi de judecat cu privire la voi. Dar Cel care M-a trimis este adevărat şi Eu spun lumii ceea ce am auzit de la El.” 27 Dar ei nu au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Iisus le-a spus deci: „Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi şti că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci, precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc. 29 Iar Cel care M-a trimis este cu Mine, nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna lucrurile care Îi sunt plăcute.” 30 Când a spus acestea, mulţi au crezut în El.

31 Aşadar Iisus le spunea iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii Mei 32 şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.” 33 Ei I-au răspuns: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum spui Tu: Veţi fi liberi?” 34 Iisus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: oricine păcătuieşte este rob al păcatului. 35 Iar robul nu rămâne pentru totdeauna în casă. Fiul însă rămâne pentru totdeauna. 36 Aşadar, dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. 37 Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam. Însă încercaţi să Mă omorâţi, deoarece cuvântul Meu nu-şi găseşte loc în voi. 38 Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.”

39 Ei I-au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam.” Iisus le-a spus: „Dacă sunteţi fiii lui Avraam, faceţi faptele lui Avraam! 40 Dar acum încercaţi să Mă ucideţi pe Mine, Cel care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu: Avraam nu a făcut aşa. 41 Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei au zis: „Noi nu suntem născuţi din adulter. Avem un singur tată: pe Dumnezeu.” 42 Iisus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că nu am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43 De ce nu înţelegeţi spusele Mele? Pentru că nu puteţi asculta cuvântul Meu. 44 Voi sunteţi din tatăl vostru, Diavolul, şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. De la început el a fost ucigaş de oameni şi nu a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune minciuna, din ale lui spune, fiindcă este mincinos şi tatăl minciunii. 45 Însă Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. 46 Care dintre voi Mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul de ce nu Mă credeţi? 47 Cel care este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu. De aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

48 Iudeii au răspuns: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că eşti posedat de diavol?” 49 Iisus a răspuns: „Eu nu sunt posedat de diavol, ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi nu Mă cinstiţi pe Mine. 50 Însă Eu nu caut slava Mea. Are cine să o caute şi să judece. 51 Adevărat, adevărat vă spun: dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veci!” 52 Iudeii I-au zis: „Ştim acum că eşti posedat de diavol. Avraam a murit, şi profeţii la fel. Iar tu spui: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veci. 53 Eşti oare Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine pretinzi că eşti?” 54 Iisus a răspuns: „Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu, despre care voi spuneţi că este Dumnezeul vostru, El este cel care Mă slăveşte. 55 Voi nu L-aţi cunoscut, însă Eu Îl cunosc. Şi dacă aş spune că nu Îl cunosc, aş fi mincinos, asemenea vouă. Dar Îl cunosc şi păzesc cuvântul Lui. 56 Avraam, părintele vostru, a tresăltat la gândul că va vedea ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.” 57 Atunci iudeii I-au spus: „Nu ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?” 58 Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, înainte să fie Avraam, Eu sunt.” 59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în El, dar Iisus s-a ascuns şi a ieşit din Templu.

1 Trecând, a văzut un om orb din naştere. 2 Şi ucenicii L-au întrebat: „Rabbi, cine a păcătuit: acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” 3 Iisus a răspuns: „Nici el nu a păcătuit, nici părinţii lui, ci s-a născut orb ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în el. 4 Trebuie să împlinesc lucrările Celui care M-a trimis cât timp este ziuă, căci vine noaptea şi nimeni nu mai poate lucra. 5 Cât timp sunt în lume, Eu sunt lumina lumii.” 6 După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat, i-a uns ochii cu tină 7 şi i-a spus: „Mergi şi spală-te în scăldătoarea Siloam” (Siloam înseamnă Trimis). A plecat, aşadar, s-a spălat şi când s-a întors vedea. 8 Atunci vecinii şi cei care îl văzuseră înainte cerşind spuneau: „Nu este el cel care stătea şi cerşea?” 9 Unii spuneau: „El este”, alţii spuneau: „Nu, dar seamănă cu el.” El zicea: „Eu sunt.” 10 I-au spus: „Cum ţi s-au deschis ochii?” 11 El a răspuns: „Omul acela numit Iisus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a spus: Mergi la Siloam şi spală-te. După ce m-am dus şi m-am spălat, am început să văd.” 12 Ei i-au spus: „Unde este El?” El a spus: „Nu ştiu.”

13 L-au adus la farisei pe cel care fusese înainte orb. 14 Era sâmbătă în ziua în care Iisus făcuse tina şi îi deschisese ochii. 15 Şi fariseii l-au întrebat din nou cum începuse să vadă. El le-a spus: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi am văzut.” 16 Unii dintre farisei spuneau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu respectă sâmbăta.” Alţii spuneau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei. 17 I-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre El, că ţi-a deschis ochii?” Iar el a zis: „Este un profet.”

18 Iudeii nu au crezut că fusese orb şi acum vedea până nu i-au chemat pe părinţii celui care îşi recăpătase vederea. 19 Şi i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru despre care spuneţi că s-a născut orb? Cum de vede acum?” 20 Părinţii lui au răspuns: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. 21 Însă nu ştim cum de vede acum sau cine i-a deschis ochii. Întrebaţi-l pe el! E destul de mare, va vorbi el pentru sine.” 22 Părinţii lui au zis aşa pentru că se temeau de iudei. Fiindcă iudeii se înţeleseseră deja că dacă cineva Îl va recunoaşte drept Hristos, să fie dat afară din sinagogă. 23 De aceea au spus părinţii lui: „E destul de mare, întrebaţi-l pe el.”

24 L-au chemat deci a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu! Noi ştim că acest om este un păcătos.” 25 El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb şi acum văd.” 26 I-au spus: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” 27 Le-a răspuns: „V-am mai spus şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi să vă faceţi şi voi ucenicii Lui?” 28 Ei l-au ocărât şi i-au spus: „Tu eşti ucenicul Lui, noi însă suntem ucenicii lui Moise. 29 Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.” 30 Omul le-a răspuns: „Tocmai aceasta este de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, dar El mi-a deschis ochii. 31 Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, ci dacă cineva este temător de Dumnezeu şi împlineşte voia Lui, pe acela îl ascultă. 32 Nu s-a auzit niciodată ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere. 33 Dacă acesta nu ar fi fost de la Dumnezeu, nu ar fi putut face nimic.” 34 I-au răspuns: „Te-ai născut cu totul în păcate şi ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.

35 Iisus a auzit că l-au dat afară şi, găsindu-l, i-a spus: „Crezi tu în Fiul Omului?”e 36 Acela I-a răspuns: „Dar cine este, ca să cred în El?” 37 Iisus i-a zis: „L-ai şi văzut. Este Cel care vorbeşte cu tine.” 38 El I-a spus: „Cred, Doamne.” Şi i s-a închinat. 39 Iar Iisus a spus: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să orbească.”

40 Unii dintre farisei, care erau lângă El, L-au auzit şi I-au spus: „Nu cumva noi suntem orbi?” 41 Iisus le-a spus: „Dacă eraţi orbi, nu aţi fi avut păcat. Dar fiindcă spuneţi: Vedem, păcatul vostru rămâne.”

1 „Adevărat, adevărat vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar. 2 Dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3 Acestuia îi deschide portarul, iar oile ascultă glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. 4 Şi după ce le scoate afară, merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă îi cunosc glasul. 5 Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor.” 6 Iisus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înţeles despre ce vorbea.

7 Atunci Iisus a zis din nou: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor. 8 Toţi cei care au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt poarta: dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10 Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12 Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte, 13 pentru că acel păstor este plătit şi nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun şi îmi cunosc oile şi ele Mă cunosc pe Mine, 15 aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine şi Eu Îl cunosc pe Tatăl; şi îmi dau viaţa pentru oi. 16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Iar ele vor asculta glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor. 17 De aceea Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Îmi dau viaţa ca să o iau din nou. 18 Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

19 S-a iscat iarăşi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte. 20 Mulţi dintre ei spuneau: „Este posedat şi nebun! De ce-L ascultaţi?” 21 Alţii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui demonizat. Poate oare un demon să deschidă ochii orbilor?”

22 Era atunci sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim şi era iarnă. 23 Iisus mergea prin Templu, în pridvorul lui Solomon. 24 Iudeii L-au înconjurat şi Îi spuneau: „Până când ne mai chinuieşti sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne pe faţă!” 25 Iisus le-a răspuns: „V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu dau mărturie pentru Mine. 26 Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu, Eu le cunosc şi ele Mă urmează. 28 Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veci şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui. 30 Eu şi Tatăl una suntem.”

31 Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce în El. 32 Iisus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl. Pentru care dintre ele vreţi să Mă ucideţi cu pietre?” 33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru blasfemie şi fiindcă Tu, om fiind, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu.” 34 Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei? 35 Dacă pe cei cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu i-a numit dumnezei – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36 Mie, cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, îmi spuneţi: Huleşti! pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu!? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. 38 Dar dacă le fac şi nu credeţi în Mine, credeţi în lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.” 39 Căutau iarăşi să Îl prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

40 Şi s-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. 41 Mulţi veneau la El şi spuneau: „Ioan nu a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat.” 42 Şi mulţi au crezut în El acolo.

1 Era un bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2 Maria era cea care Îl unsese cu mir pe Domnul şi Îi ştersese picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 De aceea surorile au trimis la El, spunând: „Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.” 4 Când a auzit, Iisus a spus: „Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea să fie preamărit Fiul lui Dumnezeu.” 5 Iisus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. 6 Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, Iisus a mai rămas două zile în locul unde era. 7 Abia apoi le-a zis ucenicilor: „Să mergem din nou în Iudeea.” 8 Ucenicii I-au spus: „Rabbi, adineauri Te căutau iudeii ca să Te ucidă cu pietre şi Te duci iar acolo?” 9 Iisus le-a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, fiindcă lumina nu este în el.” 11 A spus acestea şi apoi le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc.” 12 Ucenicii I-au spus: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine.” 13 Iisus vorbise despre moartea Lui, dar ei au crezut că vorbeşte despre somn. 14 Atunci Iisus le-a spus limpede: „Lazăr a murit 15 şi Mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!” 16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu el!”

17 Venind, Iisus l-a găsit pe Lazăr pus deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19 Mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le aducă mângâiere pentru fratele lor. 20 Când Marta a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare, iar Maria stătea în casă. 21 Atunci Marta I-a zis lui Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; 22 dar şi acum, ştiu că orice ai cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” 23 Iisus i-a spus: „Fratele tău va învia.” 24 Marta I-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua din urmă.” 25 Iisus i-a spus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa: cel care crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi 26 şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veci. Crezi aceasta?” 27 I-a spus: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume.”

28 După ce a zis aceasta, s-a dus să o cheme pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă.” 29 Ea, auzind, s-a sculat în grabă şi s-a dus la El. 30 Iisus nu intrase în sat, ci se afla tot în locul unde Îi ieşise Marta în întâmpinare. 31 Iar iudeii care erau cu Maria în casă şi o alinau, văzând că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, crezând că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. 32 Când Maria a ajuns acolo unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” 33 Atunci Iisus, văzând-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul, s-a tulburat 34 şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei I-au zis: „Doamne, vino şi vezi!” 35 Şi Iisus a plâns. 36 Aşadar iudeii spuneau: „Iată cât de mult îl iubea!” 37 Iar unii dintre ei au zis: „Oare acesta, care a deschis ochii orbului, nu putea să facă ceva să nu moară Lazăr?”

38 Atunci, suspinând iar în Sine, Iisus a mers la mormânt, care era o peşteră şi la intrare era pusă o piatră. 39 Iisus a spus: „Ridicaţi piatra!” Dar Marta, sora celui care murise, I-a spus: „Doamne, miroase deja, căci este de patru zile.” 40 Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” 41 Au luat deci piatra, iar Iisus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42 Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am vorbit, ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.” 43 După ce a spus acestea, a strigat tare: „Lazăre, vino afară!” 44 Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi faţa înfăşurată într-un giulgiu. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”

45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut, au crezut în El. 46 Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. 47 Atunci marii preoţi şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce ne facem? Omul acesta face multe semne! 48 Dacă Îl lăsăm, vor crede toţi în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi loculf şi poporul.” 49 Unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în acel an, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic, 50 nici nu vă gândiţi că vă e de folos să piară un singur om pentru popor şi să nu piară tot poporul.” 51 Dar acest lucru nu l-a spus de la sine însuşi, ci, fiind mare preot în acel an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru popor, 52 şi nu numai pentru popor, ci şi ca să-i adune laolaltă pe copiii risipiţi ai lui Dumnezeu. 53 Aşadar, din ziua aceea s-au hotărât să-L ucidă. 54 De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi stătea acolo cu ucenicii Lui.

55 Şi se apropia Paştele iudeilor şi mulţi din ţară au urcat la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se curăţească. 56 Îl căutau pe Iisus şi vorbeau între ei stând în Templu: „Ce credeţi? Oare nu va veni la sărbătoare?” 57 Iar marii preoţi şi fariseii dăduseră porunci ca, dacă ştie cineva unde este, să le dea de ştire, ca să Îl prindă.

1 Cu şase zile înainte de Paşte, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr pe care Iisus îl înviase din morţi. 2 I-au făcut acolo o cină şi Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. 3 Atunci Maria, luând o litrăg de parfum de nard, de mare preţ, I-a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul ei, iar casa s-a umplut de mireasma parfumului. 4 Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care avea să-L trădeze, a spus: 5 „De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari, iar banii să fie daţi săracilor?” 6 Dar a spus aşa nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ şi pentru că, ţinând punga, lua din ceea ce se punea în ea. 7 Iisus a spus: „Las-o, fiindcă ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8 Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.”

9 O mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi s-au dus nu numai pentru Iisus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. 10 Marii preoţi au hotărât să îl omoare şi pe Lazăr, 11 pentru că din cauza Lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus.

12 În ziua următoare mulţimea cea mare care venise la sărbătoare, când a auzit că Iisus vine în Ierusalim, 13 au luat ramuri de palmier, au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau:

20 Printre cei care urcaseră să se închine la sărbătoare erau şi greci. 21 Aceştia au venit la Filip, cel din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-L vedem pe Iisus.” 22 Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; Andrei şi Filip au venit la Iisus. 23 Iisus le-a răspuns: „A venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului. 24 Adevărat, adevărat vă spun, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. 25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta şi-o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.

27 Acum sufletul Meu e tulburat şi ce voi spune? Tată, scapă-mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit, pentru ceasul acesta. 28 Tată, preamăreşte Numele Tău!” Atunci s-a auzit un glas din cer: „L-am preamărit şi îl voi mai preamări.” 29 Iar mulţimea care stătea şi asculta zicea că a fost un tunet. Alţii spuneau: „I-a vorbit un înger.” 30 Iisus a răspuns: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. 31 Acum este judecata lumii, acum va fi aruncat afară stăpânitorul lumii acesteia. 32 Şi Eu, când voi fi înălţat de la pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine.” 33 Şi spunea aceasta arătând în ce fel avea să moară. 34 Mulţimea I-a răspuns deci: „Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veci; cum spui tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?” 35 Aşadar Iisus le-a răspuns: „Încă puţină vreme Lumina mai este printre voi. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Iar cel care umblă în întuneric nu ştie unde merge. 36 Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii.”

Iisus a spus acestea şi, după ce a plecat, s-a ascuns de ei. 37 Deşi făcuse atâtea semne înaintea lor, ei nu credeau în El, 38 ca să se împlinească cuvântul profetului Isaia, care a spus:

44 Iisus a strigat: „Cine crede în Mine nu în Mine crede, ci în Acela care M-a trimis. 45 Şi cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Acela care M-a trimis. 46 Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47 Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, eu nu-l judec, fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are de cine să fie judecat: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua din urmă. 49 Fiindcă Eu nu am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl care M-a trimis, El mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc. 50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar ceea ce spun Eu, spun după cum mi-a spus Tatăl.”

1 Înainte de sărbătoarea Paştelui, Iisus ştia că I-a venit ceasul ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl şi, iubindu-i pe ai Săi din lume, i-a iubit până la sfârşit. 2 În timpul cinei, cum diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, să-L trădeze, 3 Iisus, ştiind că Tatăl Îi dăduse totul în mâinile Sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, 4 s-a sculat de la cină, şi-a pus veşmintele deoparte, a luat un ştergar şi s-a încins cu el. 5 Apoi a turnat apă într-un vas şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6 Când a venit la Simon Petru, acesta I-a spus: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” 7 Iisus i-a răspuns: „Tu nu ştii încă ce fac Eu, dar vei înţelege după aceea.” 8 Petru I-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci.” Iisus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu Mine.” 9 Simon Petru I-a spus: „Doamne, nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!” 10 Iisus i-a zis: „Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie decât să-i fie spălate picioarele şi este curat în întregime, iar voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.” 11 Căci El ştia cine avea să-L trădeze, de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi.”

12 Aşadar, după ce le-a spălat picioarele, şi-a luat veşmintele şi s-a aşezat din nou şi le-a spus: „Înţelegeţi ce v-am făcut Eu? 13 Voi Mă numiţi Învăţător şi Domn şi bine spuneţi, pentru că sunt. 14 Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unul altuia. 15 V-am dat exemplu ca, după cum v-am făcut Eu, aşa să faceţi şi voi. 16 Adevărat, adevărat vă spun: slujitorul nu este mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel care l-a trimis. 17 Dacă ştiţi aceste lucruri, fericiţi sunteţi dacă le împliniţi. 18 Nu vorbesc despre voi toţi. Eu îi ştiu pe cei pe care i-am ales. Dar, ca să se împlinească Scriptura: Cel care mănâncă pâine împreună cu Mine şi-a ridicat împotriva Mea călcâiul. 19 Vă spun de pe acum, înainte să se împlinească, ca atunci când se va împlini să credeţi că Eu sunt. 20 Adevărat, adevărat vă spun: Cine îl primeşte pe acela pe care îl voi trimite eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis.”

21 După ce a spus acestea, Iisus s-a tulburat în duhul Său, a dat mărturie şi a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va vinde.” 22 Ucenicii se uitau unul la altul, neştiind despre cine vorbeşte. 23 Unul dintre ucenicii Lui, acela pe care îl iubea Iisus, era rezemat de pieptul lui Iisus. 24 Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este. 25 Iar el, fiind rezemat de pieptul lui Iisus, I-a spus: „Doamne, cine este?” 26 Iisus i-a răspuns: „Este cel căruia Eu îi voi întinge bucăţica de pâine şi i-o voi da.” Şi, după ce a întins bucăţica, i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. 27 Şi după ce a luat bucăţica de pâine, atunci a intrat în el Satana. Iar Iisus i-a spus: „Ce vrei să faci, fă repede!” 28 Şi nimeni dintre cei care stăteau la masă nu a înţeles de ce i-a spus aşa. 29 Fiindcă Iuda avea punga, unii credeau că Iisus i-a zis: „Cumpără cele de trebuinţă pentru sărbătoare”, sau să dea ceva săracilor. 30 Aşadar, după ce a luat îmbucătura, Iuda a ieşit îndată. Şi era noapte.

31 După ce a ieşit el, Iisus a spus: „Acum a fost preamărit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preamărit în El. 32 Dacă Dumnezeu a fost preamărit în El, şi Dumnezeu Îl va preamări în Sine Însuşi şi îndată Îl va preamări. 33 Copiii mei, încă puţin mai sunt cu voi. Mă veţi căuta, dar, aşa cum le-am spus iudeilor, vă spun şi vouă acum: unde Mă duc Eu voi nu puteţi veni. 34 Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. 35 După aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă vă veţi iubi unii pe alţii.”

36 Simon Petru I-a zis: „Doamne, unde Te duci?” Iisus i-a răspuns: „Unde Mă duc Eu tu nu Mă poţi urma acum, dar Mă vei urma mai târziu.” 37 Petru I-a zis: „Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da şi viaţa pentru Tine.” 38 Iisus i-a răspuns: „Îţi vei da şi viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun, înainte să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.”

1 „Să nu vi se tulbure inima. Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. 2 În casa Tatălui Meu sunt multe lăcaşuri. Dacă nu ar fi fost aşa, v-aş mai fi spus oare: Mă duc să vă pregătesc un loc? 3 Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi acolo unde sunt Eu. 4 Şi voi ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea.” 5 Toma I-a spus: „Doamne, nu ştim unde Te duci. Cum putem şti calea?” 6 Iisus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. 7 Dacă Mă cunoaşteţi pe Mine Îl veţi cunoaşte şi pe Tatăl. Şi încă de pe acum Îl cunoaşteţi şi L-aţi văzut.” 8 Filip I-a spus: „Doamne, arată-ni-L pe Tatăl şi ne este de ajuns.” 9 Iisus i-a zis: „De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel care M-a văzut pe Mine L-a văzut şi pe Tatăl. Cum de spui tu: Arată-ni-L pe Tatăl? 10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care rămâne în Mine, îşi săvârşeşte lucrările. 11 Credeţi-mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine, iar dacă nu, măcar pentru lucrările acestea să credeţi. 12 Adevărat, adevărat vă spun: cel care crede în Mine va face şi el faptele pe care le fac Eu, şi va face fapte şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. 13 Şi orice veţi cere în Numele Meu voi face, ca Tatăl să fie preamărit în Fiul. 14 Dacă îmi veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. 16 Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl şi vă va da alt Mângâietor, ca să fie cu voi pentru totdeauna, 17 Duhul Adevărului, pe care lumea nu Îl poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne la voi şi va fi în voi. 18 Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi! 19 Încă puţin şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. 20 În acea zi veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu şi voi sunteţi în Mine şi Eu în voi. 21 Cel care are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte. Iar cel care Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu şi Eu Îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” 22 Iuda, nu Iuda Iscarioteanul, I-a spus: „Doamne, cum de Te vei arăta nouă şi nu lumii?” 23 Iisus i-a răspuns: „Dacă cineva Mă iubeşte, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face lăcaşul la el. 24 Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Iar cuvântul pe care îl auziţi acum nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.

25 Acestea vi le-am spus cât timp sunt cu voi. 26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, El vă va învăţa toate şi vă va aminti tot ce v-am spus. 27 Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau vouă: Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. 28 Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi iarăşi vin la voi. Dacă M-aţi iubi, v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. 29 Acum v-am spus înainte să se întâmple ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi. 30 Nu voi mai vorbi multe cu voi, pentru că vine stăpânitorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine, 31 dar ca să cunoască lumea că Îl iubesc pe Tatăl, eu fac aceasta aşa cum mi-a poruncit Tatăl. Ridicaţi-vă, să plecăm de aici.”

1 „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. 2 El taie orice mlădiţă care nu aduce rod în Mine, iar pe cea care rodeşte o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod. 3 Voi sunteţi deja curaţi, datorită cuvântului pe care vi l-am spus. 4 Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viţă, nici voi nu puteţi dacă nu rămâneţi în Mine. 5 Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce mult rod, căci fără Mine nu puteţi face nimic. 6 Dacă cineva nu rămâne în Mine, e aruncat afară ca o mlădiţă şi se usucă, iar oamenii le adună şi le aruncă în foc şi ard. 7 Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice şi se va împlini. 8 În aceasta a fost preamărit Tatăl Meu, dacă voi aduceţi mult rod şi sunteţi ucenicii Mei. 9 Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea! 10 Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în iubirea Mea, după cum Eu am păzit poruncile Tatălui şi rămân în iubirea Lui.

11 V-am spus acestea ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu. 13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care îşi dă viaţa pentru prietenii Săi. 14 Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. 15 Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu ştie ce face stăpânul, ci v-am numit prieteni pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. 16 Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca, orice i-aţi cere Tatălui în Numele Meu, El să vă dea. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii.

18 Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe Mine M-a urât mai întâi. 19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar fiindcă nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales din lume, lumea vă urăşte. 20 Aduceţi-vă aminte cuvântul pe care vi l-am spus: slujitorul nu este mai mare decât stăpânul lui. Dacă M-au prigonit pe Mine, vă vor prigoni şi pe voi; dacă au păzit cuvântul Meu, îl vor păzi şi pe al vostru. 21 Dar toate acestea vi le vor face din cauza Numelui Meu, pentru că nu-L cunosc pe Cel care M-a trimis. 22 Dacă nu aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, nu ar avea păcat. Acum însă nu au nici o scuză pentru păcatul lor. 23 Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte şi pe Tatăl Meu. 24 Dacă nu aş fi făcut printre ei faptele pe care nimeni nu le-a mai făcut, nu ar avea păcat. Însă acum ei au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. 25 Iar aceasta ca să se împlinească cuvântul scris în Legea lor: M-au urât fără temei. 26 Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, pe care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, care purcede de la Tatăl, El va da mărturie pentru Mine. 27 Şi voi veţi da mărturie pentru Mine, fiindcă sunteţi cu Mine de la început.

1 V-am spus aceste lucruri ca să nu vă poticniţi. 2 Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar va veni ceasul în care oricine vă va ucide va crede că aduce jertfă lui Dumnezeu. 3 Şi vor face aşa pentru că nu L-au cunoscut pe Tatăl, nici pe Mine. 4 V-am spus acestea pentru ca atunci când va veni ceasul lor să vă amintiţi că Eu v-am spus.

Nu vi le-am spus de la început pentru că eram cu voi. 5 Însă acum Mă duc la cel care M-a trimis şi nimeni dintre voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? 6 Dar fiindcă v-am spus aceste lucruri, tristeţea v-a umplut inima. 7 Dar Eu vă spun adevărul: vă e de folos ca Eu să plec, fiindcă, dacă nu plec, Mângâietorul nu va veni la voi. Iar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. 8 Iar când va veni El, va da pe faţă lumea în ce priveşte păcatul, dreptatea şi judecata: 9 în ce priveşte păcatul, pentru că ei nu cred în Mine; 10 în ce priveşte dreptatea, pentru că merg la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea; 11 în ce priveşte judecata, pentru că stăpânul lumii acesteia a fost judecat.

12 Mai am multe să vă spun, dar nu le puteţi purta acum. 13 Dar când va veni El, Duhul Adevărului, El vă va călăuzi spre tot adevărul, fiindcă nu va vorbi de la Sine Însuşi, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile viitoare. 14 El Mă va preamări, pentru că va lua din ceea ce este al Meu şi vă va vesti. 15 Toate câte le are Tatăl sunt ale Mele; de aceea v-am spus că va lua din ceea ce este al Meu şi vă va vesti.

16 Încă puţin timp şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea.” 17 Unii dintre ucenici au zis între ei: „Ce înseamnă când ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea... şi apoi: Iarăşi puţin şi Mă veţi vedea... şi: Mă duc la Tatăl?” 18 Spuneau deci: „Ce înseamnă când zice: încă puţin? Nu ştim ce vrea să spună!” 19 Iisus a ştiut că voiau să-L întrebe şi le-a spus: „Vă întrebaţi între voi pentru că v-am spus: Încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea, iar apoi încă puţin şi Mă veţi vedea iar? 20 Adevărat, adevărat vă spun: voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21 Femeia când naşte, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naşte pruncul nu-şi mai aminteşte suferinţa, de bucurie că s-a născut un om pe lume. 22 Şi acum voi vă veţi întrista, dar iarăşi vă voi vedea şi inima voastră se va bucura şi nimeni nu vă va lua bucuria. 23 Iar în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic. Adevărat, adevărat vă spun: dacă veţi cere ceva de la Tatăl în Numele Meu, vă va da. 24 Până acum nu aţi cerut nimic în Numele Meu. Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

25 V-am spus aceste lucruri în pilde, dar vine ceasul când nu voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vesti deschis despre Tatăl. 26 În ziua aceea veţi cere în Numele Meu; şi nu vă zic că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, 27 pentru că Însuşi Tatăl vă iubeşte pentru că voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că Eu am ieşit de la Dumnezeu. 28 Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume. Iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl.” 29 Ucenicii au spus: „Iată, acum spui deschis şi nu mai vorbeşti în pilde. 30 Acum ştim că Tu ştii totul şi nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.” 31 Iisus le-a răspuns: „Acum credeţi? 32 Iată vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi împrăştiaţi fiecare la ale sale şi Mă veţi lăsa singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. 33 V-am spus acestea ca să aveţi pace în Mine. În lume aveţi suferinţe, dar îndrăzniţi: Eu am învins lumea.”

1 Iisus le-a spus acestea şi, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul! Preamăreşte-L pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine. 2 Precum i-ai dat putere peste toţi oamenii, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat Lui. 3 Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Cel pe care L-ai trimis, pe Iisus Hristos. 4 Eu Te-am slăvit pe pământ, împlinind lucrarea pe care Mi-ai încredinţat-o. 5 Şi acum slăveşte-mă Tu, Tată, la Tine, cu slava pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea.

6 Le-am arătat Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Erau ai Tăi şi Mi i-ai dat şi au păzit cuvântul Tău. 7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat este de la Tine. 8 Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. 9 Eu pentru ei Mă rog. Nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, pentru că ai Tăi sunt. 10 Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preamărit în ei. 11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Tată sfânt, păzeşte-i în Numele Tău pe care Mi l-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. 12 Când eram cu ei, Eu îi păzeam în Numele Tău, pe care Mi l-ai dat. I-am păzit şi nici unul dintre ei nu a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13 Iar acum la Tine vin şi acestea le spun în lume, ca ei să aibă bucuria Mea deplină în ei. 14 Eu le-am dat cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 15 Nu-ţi cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel Rău. 16 Ei nu sunt din lume, aşa cum Eu nu sunt din lume. 17 Sfinţeşte-i în adevăr: cuvântul Tău este adevăr. 18 Aşa cum M-ai trimis pe Mine în lume, la fel i-am trimis şi Eu pe ei în lume. 19 Şi eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr.

20 Nu numai pentru ei Mă rog, ci şi pentru aceia care vor crede în Mine, prin cuvântul lor, 21 ca toţi să fie una, precum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22 Şi slava pe care mi-ai dat-o mie le-am dat-o lor, ca să fie una, aşa cum Noi suntem una. 23 Eu în ei şi Tu în Mine, ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi i-ai iubit pe ei cum M-ai iubit pe Mine. 24 Tată, aceia pe care Mi i-ai dat, vreau ca unde sunt Eu să fie şi ei împreună cu Mine, ca să vadă slava pe care mi-ai dat-o pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii. 25 Părinte drept, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, iar aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26 Le-am făcut cunoscut Numele Tău şi Îl voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care M-ai iubit să fie în ei şi Eu în ei.”

1 Zicând acestea, Iisus a ieşit cu ucenicii Săi, dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Săi. 2 Şi Iuda, trădătorul, ştia locul, pentru că Iisus şi ucenicii Lui se adunaseră acolo adesea. 3 Iuda, luând o trupă de soldaţi şi slujitori de la marii preoţi şi de la farisei, a venit acolo cu felinare, făclii şi arme. 4 Iar Iisus, ştiind toate câte aveau să vină asupra sa, a ieşit şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?” 5 I-au răspuns: „Pe Iisus Nazarineanul.” El le-a zis: „Eu sunt.” Iar Iuda, trădătorul, era şi el cu ei. 6 Atunci când le-a spus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7 Aşadar i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” Iar ei au spus: „Pe Iisus Nazarineanul.” 8 Iisus le-a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece!” 9 Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Nu am pierdut pe nici unul dintre cei pe care Mi i-ai dat.” 10 Atunci Simon Petru, având o sabie, a tras-o şi l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă; numele slujitorului era Malhus. 11 Iisus i-a zis lui Petru: „Pune-ţi sabia în teacă! Oare nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?”

12 Atunci trupa de soldaţi, comandantul şi slujitorii iudeilor L-au prins pe Iisus şi L-au legat. 13 L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14 Caiafa era acela care îi sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.

15 În urma lui Iisus mergeau Simon Petru şi un alt ucenic. Iar ucenicul acela era un cunoscut de-al marelui preot şi a intrat împreună cu Iisus în curtea marelui preot. 16 Iar Petru stătea lângă poartă, afară. Celălalt ucenic, care era un cunoscut al marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi l-a băgat pe Petru înăuntru. 17 Slujnica portăreasă i-a zis lui Petru: „Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii omului acestuia?” El a spus: „Nu sunt.” 18 Slujitorii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi stăteau şi se încălzeau. Era şi Petru cu ei, stând şi încălzindu-se. 19 Atunci marele preot L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii şi învăţătura Lui. 20 Iisus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi nu am vorbit nimic pe ascuns. 21 De ce Mă întrebi? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iată, aceştia ştiu ce am spus Eu.” 22 Şi, când a spus acestea, unul din gardă, care era de faţă, I-a dat o palmă lui Iisus, şi I-a zis: „Aşa Îi răspunzi Tu marelui preot?” 23 Iisus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată-mi ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă loveşti?” 24 Atunci Anna L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

25 Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. I-au spus aşadar: „Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui?” El a tăgăduit şi a zis: „Nu sunt!” 26 Unul dintre slujitorii marelui preot, rudă cu cel căruia îi tăiase Petru urechea, i-a spus: „Nu te-am văzut oare în grădină cu El?” 27 Petru a tăgăduit şi îndată a cântat cocoşul.

28 L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată mânca Paştele. 29 Pilat a ieşit deci afară la ei şi le-a zis: „Ce învinuire aduceţi împotriva acestui om?” 30 Ei i-au răspuns: „Dacă nu ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat pe mâna ta.” 31 Pilat le-a spus deci: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră!” Iudeii i-au spus: „Nouă nu ne este îngăduit să ucidem pe nimeni.” 32 Astfel s-a împlinit cuvântul lui Iisus pe care îl spusese arătând cu ce moarte avea să moară. 33 Atunci Pilat a intrat iarăşi în pretoriu, L-a chemat pe Iisus şi I-a zis: „Tu eşti regele iudeilor?” 34 Iisus a răspuns: „De la tine însuţi spui aceasta, sau alţii ţi-au spus despre Mine?” 35 Pilat a răspuns: „Sunt eu iudeu? Poporul Tău şi marii preoţi Te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” 36 Iisus a răspuns: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat, ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.” 37 Pilat I-a spus deci: „Aşadar Tu eşti rege?” Iisus a răspuns: „Da, sunt rege. Eu pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38 Pilat I-a spus: „Ce este adevărul?”

După ce a spus aceasta a ieşit iar la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nici o vină în El, 39 dar la voi este obiceiul să vă eliberez pe cineva de Paşte. Vreţi deci să vi-L eliberez pe regele iudeilor?” 40 Atunci au început să strige: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Iar Baraba era un tâlhar.

1 Atunci Pilat L-a luat pe Iisus şi L-a dat să fie biciuit. 2 Iar soldaţii, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. 3 Se duceau la El şi ziceau: „Plecăciune, regele iudeilor!” şi Îl pălmuiau. 4 Şi Pilat a ieşit iar afară şi le-a spus: „Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El.” 5 Aşadar, Iisus a ieşit afară purtând coroana de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a spus: „Iată omul!” 6 Când L-au văzut, marii preoţi şi gărzile lor au strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” Pilat le-a spus: „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, fiindcă eu nu Îi găsesc nici o vină!” 7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, iar după Lege El trebuie să moară, pentru că s-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”

8 Când a auzit Pilat vorbele acestea, s-a temut şi mai mult. 9 A intrat iar în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?” Dar Iisus nu i-a răspuns. 10 Aşadar Pilat I-a spus: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere să Te răstignesc?” 11 Iisus i-a răspuns: „N-ai fi avut nici o putere asupra Mea dacă nu îţi era dată de sus. De aceea, cel care M-a dat pe mâna ta are un păcat mai mare.” 12 De atunci Pilat încerca să-L elibereze. Dar iudeii au strigat: „Dacă Îl eliberezi, nu eşti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege este împotriva Cezarului.” 13 Când a auzit Pilat cuvintele lor, L-a scos afară pe Iisus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit cu pietre, iar în evreieşte Gabatha. 14 Era ziua de pregătire a Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor: „Iată regele vostru!” 15 Atunci ei au strigat: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!” Pilat le-a zis: „Să-L răstignesc pe regele vostru?” Marii preoţi au spus: „Nu avem alt rege în afară de Cezar!” 16 Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor, să fie răstignit.

L-au luat deci pe Iisus. 17 Şi, purtându-şi crucea, El a ieşit spre locul numit Locul Căpăţânii, pe evreieşte Golgota, 18 unde L-au răstignit, şi pe alţi doi împreună cu El, de o parte şi de alta, iar pe Iisus în mijloc. 19 Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Iisus nazarineanul, regele iudeilor”. 20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, căci locul unde a fost răstignit era aproape de oraş; şi era scrisă în evreieşte, în latineşte şi în greceşte. 21 Atunci marii preoţi ai iudeilor i-au zis lui Pilat: Nu scrie „regele iudeilor”, ci „acesta a zis: eu sunt regele iudeilor.” 22 Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris.”

23 După ce L-au răstignit pe Iisus, soldaţii I-au luat veşmintele şi le-au împărţit în patru, fiecărui soldat câte o parte. Apoi şi cămaşa; însă cămaşa nu avea cusătură, era ţesută dintr-o bucată, de sus până jos. 24 Au zis, aşadar, unul către altul: „Să n-o sfâşiem, ci s-o tragem la sorţi, a cui să fie”; astfel s-a împlinit Scriptura care zice:

28 După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura a spus: „Mi-e sete!” 29 Era acolo un vas plin cu oţet; au pus în jurul unei ramuri de isop un burete îmbibat cu oţet şi l-au apropiat de gura Lui. 30 Deci, când a luat oţetul, Iisus a zis: „S-a săvârşit!” şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

31 Aşadar, pentru că era ziua de pregătire, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta, pentru că ziua acelei sâmbete era mare, iudeii l-au rugat pe Pilat să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie daţi jos. 32 Au venit deci soldaţii şi i-au zdrobit picioarele celui dintâi, apoi ale celui răstignit lângă El. 33 Dar, când au ajuns la Iisus şi au văzut că deja murise, nu I-au mai zdrobit picioarele, 34 ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35 Şi cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui e adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi. 36 Fiindcă acestea s-au petrecut ca să se împlinească Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi. 37 Şi altă Scriptură zice: Îl vor vedea pe cel pe care L-au străpuns.

38 Apoi, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să îl lase să ia trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a îngăduit. A venit deci şi I-a luat trupul. 39 A venit şi Nicodim, cel care venise la Iisus noaptea, mai înainte, aducând un amestec de smirnă şi aloe ca la o sută de litre. 40 Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiuri cu miresme, precum este obiceiul iudeilor să înmormânteze. 41 În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Aşadar, pentru că era ziua de pregătire a iudeilor, L-au pus pe Iisus acolo, fiindcă mormântul era aproape.

1 În prima zi după sâmbătă Maria Magdalena a mers în zori, când era încă întuneric, şi a văzut piatra luată de pe mormânt. 2 A alergat deci şi s-a dus la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Iisus, şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus.” 3 Petru a ieşit cu celălalt ucenic şi s-au dus la mormânt. 4 Alergau amândoi, dar celălalt ucenic a alergat înainte, mai repede decât Petru, şi a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 Şi când s-a aplecat a văzut giulgiurile pe jos, dar nu a intrat. 6 În urma lui a sosit şi Simon Petru şi a intrat în mormânt şi s-a uitat la giulgiurile puse jos. 7 Linţoliul care fusese pe capul lui Iisus nu era pus împreună cu giulgiurile, ci deoparte, înfăşurat într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt. Şi a văzut şi a crezut. 9 Pentru că nu ştiau încă Scriptura, că El trebuia să învie din morţi. 10 Ucenicii au plecat apoi acasă.

11 Iar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Şi, pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. 12 Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe, aşezaţi unul la cap şi celălalt la picioare, unde fusese aşezat trupul lui Iisus. 13 Ei i-au spus: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.” 14 Zicând acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Iisus stând. Dar nu ştia că este Iisus. 15 Iisus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, I-a spus: „Domnule, dacă tu L-ai dus de aici, spune-mi unde L-ai pus şi Îl voi lua” 16 Iisus i-a zis: „Maria!” Ea L-a recunoscut şi I-a zis în evreieşte: „Rabbuni!”, care înseamnă: „Învăţătorule!” 17 Iisus i-a zis: „Nu Mă atingeh, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Dar mergi la fraţii Mei şi spune-le: Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” 18 Maria Magdalena a venit să le vestească ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul şi mi-a spus aceasta.”

19 Când s-a făcut seară în ziua aceea, întâia după sâmbătă, iar uşile erau încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Iisus a venit, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 20 Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. 21 Le-a zis iarăşi: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi.” 22 Şi, spunând acestea, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23 Cei cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar cei cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.”

24 Dar Toma, zis Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus. 25 Aşadar ceilalţi ucenici i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Însă el le-a spus: „Dacă nu voi vedea urma cuielor în mâinile Lui şi nu-mi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede!” 26 După opt zile ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Iisus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul aici şi vezi-mi mâinile şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios.” 28 Toma I-a răspuns şi a zis: „Domnul Meu şi Dumnezeul Meu!” 29 Iisus i-a spus: „Ai crezut pentru că M-ai văzut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”

30 Şi multe alte semne a făcut Iisus în viaţa ucenicilor, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Dar acestea au fost scrise ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.

1 După aceasta, Iisus s-a arătat iar ucenicilor, lângă marea Tiberiadei. Şi s-a arătat aşa: 2 Erau împreună Simon Petru, Toma, zis Geamănul, Natanael, cel din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre ucenicii Lui. 3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc.” Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu tine.” Au ieşit şi s-au suit în barcă. Şi în noaptea aceea nu au prins nimic. 4 Când se făcuse de acum dimineaţă, Iisus a stat pe ţărm. Însă ucenicii nu ştiau că este Iisus. 5 Deci Iisus le-a zis: „Copii, nu aveţi ceva de mâncare?” Ei au răspuns: „Nu.” 6 El însă le-a spus: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi.” Atunci l-au aruncat şi nu mai puteau să-l tragă de mulţimea peştilor. 7 Ucenicul pe care îl iubea Iisus a zis către Petru: „E Domnul!” Când Simon Petru a auzit că este Domnul, şi-a încins cămaşa, fiindcă era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă. 8 Ceilalţi ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm, ci la vreo două sute de coţi. 9 Aşadar când au ajuns la ţărm au văzut jar pus pe jos, nişte peşti aşezaţi deasupra şi pâine. 10 Iisus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.” 11 Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras năvodul, plin cu peşti mari, pe ţărm: o sută cincizeci şi trei; şi cu toate că erau atâţia, năvodul nu s-a rupt. 12 Iisus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Dar nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu cine eşti?”, ştiind că este Domnul. 13 Iisus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o lor, la fel şi peştii. 14 Atunci li s-a arătat a treia oară ucenicilor Iisus înviat din morţi.

15 După ce au mâncat, Iisus i-a zis lui Simon Petru: „Simone, al lui Ioan, Mă iubeşti?” El I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc.” Iisus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei!” 16 A zis iar, a doua oară: „Simone, al lui Ioan, Mă iubeşti?” I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!” Iisus i-a zis: „Paşte oile Mele!” 17 I-a spus a treia oară: „Simone, al lui Ioan, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a spus: „Doamne, Tu le ştii toate, Tu ştii că Te iubesc!” Iisus i-a spus: „Paşte oile Mele! 18 Adevărat, adevărat îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai. Dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vrei.” 19 Aceasta a zis-o arătând cu ce fel de moarte Îl va preamări Petru pe Dumnezeu. Şi după ce a spus aceasta, i-a mai zis: „Urmează-Mă!”

20 Întorcându-se, Petru l-a văzut venind în urmă pe ucenicul pe care îl iubea Iisus, cel care se rezemase la cină de pieptul lui Iisus şi spusese: „Doamne, cine este cel care Te trădează?” 21 Văzându-l, aşadar, pe acesta, Petru I-a zis: „Doamne, dar el?” 22 Iisus i-a zis: „Dacă vreau ca el să rămână până când voi veni, ce ai tu? Tu urmează-mă!” 23 A ieşit vorba aceasta printre fraţi că ucenicul acela nu va muri. Dar Iisus nu-i spusese că nu va muri, ci: „dacă vreau să rămână până când voi veni, ce ai tu?”

24 Acesta este ucenicul care dă mărturie despre acestea şi care a scris acestea. Şi ştim că mărturia lui este adevărată. 25 Dar sunt şi multe altele pe care le-a făcut Iisus, care, dacă ar fi scrise una câte una, cred că lumea aceasta n-ar putea cuprinde cărţile care ar fi scrise.