1 Pavel, apostol netrimis de oameni, nici numit de vreun om, ci de Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi, 2 şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către Bisericile din Galatia: 3 har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos, 4 Cel care s-a dat pentru păcatele noastre ca să ne scoată din veacul rău de acum, după voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru. 5 A Lui să fie slava în vecii vecilor, amin!

6 Mă mir că vă întoarceţi aşa de repede de la Cel care v-a chemat prin harul lui Hristos şi treceţi la o altă evanghelie. 7 De fapt, nu există alta, dar s-au găsit unii care să vă tulbure şi care vor să strâmbe evanghelia lui Hristos. 8 Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o noi, să fie anatema!a 9 Aşa cum v-am mai spus, vă spun încă o dată: oricine vă vesteşte altceva decât ceea ce aţi primit, să fie anatema! 10 Pe cine încerc să câştig eu, pe oameni sau pe Dumnezeu? Caut cumva să plac oamenilor? Dacă aş fi vrut să plac oamenilor nu aş mai fi robul lui Hristos.

11 Fraţilor, vă fac cunoscut că evanghelia pe care aţi auzit-o de la mine nu este după mintea omenească, 12 fiindcă eu nu am primit-o de la vreun om, nici nu am învăţat-o de la cineva, ci o am de la Iisus Hristos, prin revelaţie. 13 Aţi auzit despre purtarea mea de altădată, când eram în iudaism: cum persecutam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o nimiceam, 14 cât de învăţat eram în iudaism, cum îi întreceam pe mulţi din generaţia mea şi din poporul meu, şi cum eram plin de zel pentru tradiţia strămoşilor mei. 15 Iar când a hotărât Dumnezeu în bunătatea Lui, El care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Lui 16 să mi-L descopere pe Fiul Său,b ca să-L vestesc neamurilor, nu m-am sfătuit deloc, cu nici un om, 17 nici nu m-am dus la Ierusalim la cei care erau apostoli înainte de mine, ci am plecat în Arabia şi mai târziu m-am întors în Damasc.

18 Abia după trei ani m-am dus la Ierusalim ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile. 19 Nu m-am întâlnit cu nici un alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului. 20 Ce vă scriu, iată, vă scriu înaintea lui Dumnezeu, nu mint. 21 După aceea am plecat în ţinuturile Siriei şi Ciliciei, 22 fără ca Bisericile lui Hristos din Iudeea să mă fi cunoscut în persoană. 23 Ele doar auziseră despre mine zicându-se „cel care ne persecuta odată vesteşte acum credinţa pe care altădată o nimicea” 24 şi, astfel, Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate cu mine.

1 Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim, împreună cu Barnaba, luându-l cu mine şi pe Tit. 2 M-am dus acolo însă datorită unei revelaţii şi le-am prezentat doar celor mai de seamă evanghelia pe care o predic eu neamurilor, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Şi nici măcar Tit, care era împreună cu mine şi care era grec, nu a fost obligat să fie circumcis, 4 aşa cum cereau fraţii prefăcuţi, care se strecuraseră printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Iisus Hristos, ca să ne înrobească. 5 Nu ne-am supus lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul evangheliei să rămână cu voi întotdeauna.

6 Iar cei socotiţi mai de seamă – orice ar fi fost ei cândva, nu mă interesează, căci Dumnezeu nu este părtinitor – cei mai de seamă deci, nu au mai adăugat nimic. 7 Dimpotrivă, după ce au văzut că mie mi-a fost încredinţată evanghelia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru i-a fost încredinţată pentru cei circumcişi, 8 – fiindcă Acela care a lucrat prin Petru în misiunea pentru cei circumcişi a lucrat şi prin mine pentru neamuri – 9 şi după ce au cunoscut harul care îmi fusese dat, Iacov, Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpii Bisericii, au dat mâna cu mine şi cu Barnaba în semn de sprijinc, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi, 10 numai să ne aducem aminte de cei săraci. Şi aşa m-am şi străduit să fac.

11 Dar când a venit Chefa în Antiohia, l-am înfruntat pe faţă, pentru că merita să fie mustrat; 12 fiindcă înainte de a veni unii de la Iacov, Petru obişnuia să stea la masă cu cei dintre neamuri; însă când au venit aceia, el se ferea şi stătea deoparte, temându-se de cei circumcişi. 13 Iar ceilalţi iudei au devenit şi ei ipocriţi, astfel încât până şi Barnaba a fost atras în prefăcătoriad lor. 14 Când am văzut că ei nu se poartă drept şi conform adevărului evangheliei, i-am spus lui Chefa de faţă cu toţi: „Dacă tu, iudeu fiind, trăieşti ca neamurile şi nu ca iudeii, atunci de ce obligi neamurile să trăiască asemenea iudeilor?”

15 Noi suntem iudei din naştere şi nu păcătoşi dintre neamuri. 16 Ştiind însă că nici un om nu ajunge drept prin faptele Legii, ci prin credinţa în Iisus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Iisus, pentru a fi făcuţi drepţi prin credinţa în Hristos şi nu prin faptele Legii, pentru că prin faptele Legii nimeni nu va fi făcut drept. 17 Dar dacă noi, căutând să ajungem drepţi în Hristos, am fost găsiţi noi înşine păcătoşi, înseamnă oare că Hristos este slujitor al păcatului? Nicidecum! 18 Pentru că dacă zidesc din nou ceea ce am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea. 19 Pentru că eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc cu Dumnezeu.e Am fost răstignit împreună cu Hristos; 20 şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Iar ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel care m-a iubit şi s-a dat pe Sine pentru mine. 21 Eu nu nesocotesc harul lui Dumnezeu: dacă dreptatea ar veni prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.

1 O, galateni fără minte, cine v-a fermecat să nu vă încredeţi în adevăr, voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos cel răstignit? 2 Atât vreau să ştiu de la voi: datorită faptelor Legii aţi primit voi Duhul sau pentru că aţi ascultat cuvântul credinţei? 3 Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duhul căutaţi acum desăvârşirea în trupf? 4 Aţi suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba! 5 Cel care vă dă Duhul şi face minuni între voi le face oare fiindcă împliniţi faptele Legii sau fiindcă ascultaţi cuvântul credinţei? 6 La fel şi Avraam: a crezut în Dumnezeu şi credinţa i-a fost socotită ca dreptate.

7 Să ştiţi dar, că cei care cred, aceia sunt fiii lui Avraam. 8 Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu prin credinţă va face drepte neamurile, i-a vestit mai dinainte lui Avraam: În tine vor fi binecuvântate toate neamurile. 9 Deci, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10 Însă toţi cei care se încred în faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea Legii, ca să le împlinească. 11 Iar faptul că prin Lege nimeni nu devine drept înaintea lui Dumnezeu este clar, deoarece: cel drept va fi viu prin credinţă. 12 Legea însă nu se bazează pe credinţă, ci pe cuvintele: cel care face aceste lucruri va fi viu prin ele. 13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem pentru noi, deoarece este scris: Blestemat este orice om atârnat pe lemn, 14 pentru ca, prin Hristos Iisus, binecuvântarea vestită lui Avraam să vină la neamuri, să primim făgăduinţa Duhului prin credinţă.

15 Fraţilor, vorbesc ca un om: până şi legământul dintre oameni, odată încheiat, nu mai poate fi anulat şi nu se mai poate adăuga nimic la el. 16 Iar făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi vlăstaruluig său. Nu zice: şi vlăstarelor, ca şi cum ar vorbi despre mai mulţi, ci doar despre unul singur: şi vlăstarului tău, care este Hristos. 17 Ce vreau să spun cu asta? Legea venită după patru sute treizeci de ani nu poate anula legământul încheiat mai dinainte de către Dumnezeu, aşa încât făgăduinţa să fie desfiinţată. 18 Dacă moştenirea vine prin Lege, nu mai vine prin făgăduinţă; iar lui Avraam Dumnezeu i-a dăruit-o prin făgăduinţă. 19 Atunci, pentru ce a fost dată Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor de Lege, până când avea să vină Vlăstarul căruia i s-a dat făgăduinţa. A fost dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor. 20 Mijlocitorul nu este doar al unei singure părţi, Dumnezeu însă este Unul.

21 Este oare Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? În nici un fel! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr dreptatea ar veni prin Lege. 22 Scriptura însă le-a închis pe toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea prin credinţa în Iisus Hristos, celor care cred. 23 Înainte de venirea credinţei noi eram păziţi sub Lege, închişi în vederea credinţei care avea să fie revelată. 24 Astfel Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă. 25 Iar după ce a venit credinţa nu mai suntem sub acest îndrumător.

26 Căci toţi, în Hristos Iisus, sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţă, 27 pentru că cei care v-aţi botezat în Hristos, v-aţi îmbrăcat în Hristos. 28 Nu mai este nici iudeu nici grec, nu mai este nici rob nici liber, nu mai este nici bărbat nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Hristos Iisus. 29 Iar dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi vlăstarul lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei.

1 Şi vă spun că atâta vreme cât moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de un sclav, chiar dacă este stăpân peste toate, 2 ci este sub tutori şi administratori, până la vremea hotărâtă de tatăl său. 3 La fel şi noi, când eram copii, eram sub robia superstiţiilor lumii. 4 Dar când s-a împlinit timpul hotărât, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, 5 să-i răscumpere pe cei care erau sub Lege, ca să primim înfierea. 6 Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu L-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului Său, care strigă: „Avva”, adică „Tată!” 7 Aşadar, nu mai eşti sclav, ci fiu, iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu prin harul Lui.h

8 Odinioară, pe când nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, slujeaţi celor care nu sunt dumnezei prin firea lor. 9 Dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de El, cum de vă întoarceţi la puterile neputincioase şi sărace ale lumii, cărora vreţi să le slujiţi din nou? 10 Voi ţineţi zile, luni, anotimpuri şi ani. 11 Mă tem să nu mă fi trudit degeaba cu voi. 12 Fraţilor, vă rog fiţi ca mine, pentru că şi eu sunt ca voi! Nu m-aţi nedreptăţit cu nimic. 13 Ci ştiţi că într-o stare de slăbiciune trupească v-am vestit evanghelia prima oară 14 şi, faţă de ceea ce era în trupul meu o încercare pentru voi, nu aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust. Dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus. 15 Unde este, aşadar, bucuria voastră? Vă mărturisesc că dacă s-ar fi putut v-aţi fi scos până şi ochii din cap şi mi i-aţi fi dat. 16 Oare am ajuns vrăjmaşul vostru pentru că v-am spus adevărul? 17 Ei sunt plini de zel pentru voi, dar nu cu un zel bun, ci vor să vă despartă de mine ca să fiţi plini de râvnă pentru ei. 18 Este bine să fiţi întotdeauna plini de zel în cele bune, şi nu doar când sunt eu cu voi. 19 Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile naşterii, până când Hristos va lua chip în voi, 20 cum aş vrea să fiu acum la voi, să-mi schimb tonul, fiindcă mă întreb, ce se întâmplă cu voi!

21 Spuneţi-mi, voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi ce spune Legea? 22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul de la sclavă şi unul de la femeia liberă. 23 Dar cel născut din sclavă s-a născut simplu, ca orice om, pe când cel din femeia liberă, prin făgăduinţă. 24 Acestea au un înţeles alegoric pentru că reprezintă două legăminte. Cel de pe muntele Sinai, care naşte pentru sclavie, este Agar. 25 Agar este muntele Sinai din Arabia şi corespunde Ierusalimului de acum, care este în sclavie împreună cu copiii săi. 26 Iar cea liberă este Ierusalimul de sus; aceasta este mama noastră. 27 Căci este scris:

1 Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi; rămâneţi, aşadar, tari şi nu luaţi din nou jugul robiei.

2 Iată, eu, Pavel, vă spun că dacă vă circumcideţi, Hristos nu vă foloseşte la nimic. 3 Şi încă o dată, spun deschis oricărui om care se circumcide că este dator să împlinească toată Legea. 4 Voi, căutând să deveniţi drepţi prin Lege, v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi pierduti harul. 5 Pe când noi aşteptăm cu nădejde, în Duhul, dreptatea care vine din credinţă. 6 Căci în Hristos Iisus nu au nici o putere nici circumcizia, nici lipsa ei, ci credinţa care lucrează prin iubire.

7 Cândva voi alergaţi bine: cine v-a oprit să vă încredeţi în adevăr? 8 Insistenţa lor nu vine de la Cel care v-a chemat. 9 Doar puţină drojdie dospeşte tot aluatul. 10 Eu, în Domnul, am încredere că nu veţi gândi altfel: iar cel care vă tulbură, va suferi pedeapsa, oricine ar fi el. 11 Iar eu, fraţilor, dacă încă vestesc circumcizia, atunci de ce mai sunt persecutat? Ar însemna că piatra de poticnire a crucii a fost înlăturată. 12 Mai bine s-ar tăia de tot cei ce vă tulbură!

13 Voi însă, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate. Numai să nu faceţi din această libertate un prilej să slujiţi trupului, ci slujiţi-vă prin iubire unii pe alţii. 14 Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi! 15 Dar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi între voi, vedeţi să nu vă distrugeţi unii pe alţii!

16 Aşadar vă spun: umblaţi în Duhul şi nu împliniţi poftele trupului! 17 Fiindcă trupul pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul împotriva trupului, se împotrivesc unul altuia şi vă împiedică să faceţi ceea ce doriţi. 18 Iar dacă sunteţi conduşi de Duhul Sfânt, nu sunteţi sub Lege. 19 Şi faptele trupului sunt cunoscute: desfrânarea, necurăţia, destrăbălarea, 20 idolatria, vrăjitoria, duşmănia, cearta, gelozia, mâniile, ambiţiile egoiste, dezbinările, ereziile, 21 invidiile, beţiile, orgiile şi altele asemănătoare cu acestea. Vă spun dinainte, după cum v-am mai spus: cei care fac astfel de fapte nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 22 Iar rodul Duhului este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, binefacerea, credinţa, 23 blândeţea, înfrânarea. Împotriva acestora nu există lege. 24 Cei care sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi poftele lui. 25 Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. 26 Să nu fim trufaşi, provocându-ne şi invidiindu-ne unii pe alţii.

1 Fraţilor, chiar dacă un om a greşit, voi, cei duhovniceşti, aduceţi-l înapoi cu duhul blândeţii, păzindu-se fiecare să nu fie ispitit. 2 Purtaţi-vă greutăţile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos. 3 Căci dacă i se pare cuiva că este cineva, cu toate că nu e, se înşeală. 4 Fiecare să-şi cântărească faptele şi să se laude doar cu sine, nu cu altul, 5 pentru că fiecare îşi va purta povara lui însuşi. 6 Ucenicul care învaţăj cuvântul Domnului să dea învăţătorului său din toate bunurile. 7 Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu poate fi batjocorit. Ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera. 8 Pentru că cel ce seamănă în pornirile trupului, din trup va secera putreziciune, dar cel ce seamănă în Duhul, va secera din Duh viaţa veşnică. 9 Să nu încetăm să facem binele, pentru că noi, cei care vom răbda până la sfârşit, vom secera la vremea potrivită. 10 Deci acum, cât mai avem timp, să facem bine tuturor şi mai ales celor ce sunt de o credinţă cu noi.

11 Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris, chiar cu mâna mea. 12 Cei care vor să se laude cu trupul vostru vă silesc să vă circumcideţi numai ca să nu fie ei prigoniţi pentru crucea lui Hristos. 13 Pentru că nici măcar ei, cei circumcişi, nu păzesc Legea, dar vor să vă circumcideţi voi, ca să se mândrească ei cu trupul vostru. 14 Iar eu cu nimic nu m-aş mândri – Doamne fereşte!k – în afară de crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume. 15 Căci nici circumcizia, nici lipsa ei nu înseamnă nimic, ci să fii o făptură nouă. 16 Şi pentru cei ce vor respecta regula aceasta, pacea şi mila să fie peste ei şi peste Israelul lui Dumnezeu.

17 De acum înainte nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că eu port semnele lui Iisus în trupul meu. 18 Fraţilor, harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.