1 Revelaţia lui Iisus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor Săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând, şi pe care a făcut-o cunoscută robului Său Ioan, trimiţând-o prin îngerul Său. 2 Ioan a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, tot ce a văzut. 3 Fericit este cel care citeşte şi cei care ascultă cuvintele profeţiei şi păzesc cele scrise în ea, fiindcă timpul este aproape.

4 Ioan, către cele şapte Biserici din Asia: Har vouă şi pace de la Cel care este, Cel care era şi Cel care vine, şi de la cele şapte duhuri care sunt înaintea tronului Său 5 şi de la Iisus Hristos, martorul cel credincios, Întâiul Născut din morţi şi Stăpânul împăraţilor pământului.

Celui care ne iubeşte şi ne-a eliberat de păcatele noastre prin sângele Său 6 şi a făcut din noi Împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu, Tatăl Său – a Lui să fie slava şi puterea, în vecii vecilor! Amin!

8 „Eu sunt Alfa şi Omega”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel care este, Cel care era şi Cel care vine, Cel Atotputernic.”

9 Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş împreună cu voi la suferinţa, la Împărăţia şi răbdarea în Iisus, eram, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi mărturisirea lui Iisus, în insula numită Patmos. 10 În ziua Domnului am fost în duh şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca de trâmbiţă, 11 care spunea: „Ceea ce vezi scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”

12 Iar eu m-am întors să văd al cui era glasul care vorbea cu mine, şi când m-am întors am văzut şapte sfeşnice de aur, 13 iar în mijlocul lor pe cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat cu un veşmânt lung până la pământ şi încins la piept cu un brâu de aur. 14 Capul şi părul Lui erau strălucitoare ca lâna albă, ca zăpada, iar ochii Lui erau ca para focului, 15 picioarele Lui asemenea aramei topite în cuptor, iar glasul Lui ca vuietul multor ape. 16 Ţinea în mâna dreaptă şapte stele şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea Lui. 17 Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. Dar El şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi mi-a spus:

„Nu te teme, Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, 18 Cel viu! Am fost mort şi, iată, sunt viu în vecii vecilor şi am cheile morţii şi ale sălaşului morţilor. 19 Aşadar, scrie ceea ce ai văzut, cele ce sunt şi cele ce vor fi după acestea. 20 Cât despre taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt cele şapte Biserici.”

1 „Îngerului Bisericii din Efes scrie-i:

Aşa spune Cel care ţine în mâna dreaptă cele şapte stele, Cel care umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: 2 Ştiu faptele tale, strădania şi răbdarea ta şi că nu-i poţi suferi pe cei răi şi că i-ai pus la încercare pe cei care se dau drept apostoli, dar nu sunt, ci i-ai dovedit mincinoşi. 3 Ai răbdat şi ai suferit de dragul Numelui Meu şi nu ai obosit. 4 Dar am ceva împotriva ta: nu mai ai dragostea de la început. 5 Aminteşte-ţi deci de unde ai căzut şi pocăieşte-te şi fă iar faptele dinainte. Iar dacă nu te pocăieşti, voi veni la tine şi îţi voi muta sfeşnicul din locul lui. 6 Totuşi ai ceva bun: urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc. 7 Cel ce are urechi să asculte ceea ce Duhul le spune Bisericilor: celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu.

8 Iar îngerului Bisericii din Smirna scrie-i:

Aşa spune Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat: 9 Îţi ştiu necazul şi sărăcia – dar eşti bogat – şi batjocura din partea celor care se numesc iudei, dar nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei. 10 Nu te teme de ceea ce vei suferi. Iată, diavolul îi va arunca în închisoare pe unii dintre voi, ca să fiţi puşi la încercare, şi veţi avea zece zile de necaz. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii. 11 Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul le spune Bisericilor: cel ce va birui nu va fi vătămat de a doua moarte!

12 Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i:

Aşa spune Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: 13 Ştiu unde locuieşti, acolo unde este tronul Satanei. Tu ţii cu tărie Numele Meu şi nu ai tăgăduit credinţa în Mine nici chiar în zilele lui Antipa, martorul Meu, cel credincios mie, care a fost ucis acolo, la voi, unde locuieşte Satana. 14 Însă am împotriva ta câteva lucruri: ai acolo pe unii care ţin învăţătura lui Balaam, cel care îl învăţa pe Balac să pună piatră de poticnire înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce carne jertfită idolilor şi să se desfrâneze. 15 De asemenea, ai şi tu câţiva care ţin învăţătura nicolaiţilor. 16 Aşadar, pocăieşte-te! Iar dacă nu, Eu voi veni îndată la tine şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele. 17 Cel ce are urechi să asculte ceea ce Duhul le spune Bisericilor: celui care învinge îi voi da din mana cea ascunsă şi îi voi da o pietricică albă, iar pe pietricică va fi scris un nume nou, pe care nimeni nu-l cunoaşte, decât cel care-l primeşte.

18 Iar îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i:

Aşa spune Fiul lui Dumnezeu, Cel ce are ochii ca para focului, iar picioarele asemenea aramei: 19 Îţi cunosc faptele şi dragostea şi credinţa şi slujirea şi răbdarea, iar faptele tale din urmă sunt mai mari decât cele dintâi. 20 Însă am ceva împotriva ta: o îngădui pe Izabela, femeia care se pretinde profet şi îi învaţă şi îi amăgeşte pe robii Mei să se desfrâneze şi să mănânce carne jertfită idolilor. 21 Şi i-am dat timp să se pocăiască, dar ea nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei. 22 Iată, o arunc bolnavă la pat, iar pe cei ce se desfrânează cu ea îi arunc într-o mare suferinţă, dacă nu se pocăiesc de faptele ei, 23 iar pe copiii ei îi voi lovi cu moarte. Şi vor cunoaşte toate Bisericile că Eu sunt Cel care cercetează lăuntrul şi inima omului şi vă voi da fiecăruia după faptele voastre. 24 Însă celorlalţi din Tiatira, vouă, care nu ţineţi această învăţătură şi nu aţi cunoscut „adâncurile Satanei”, aşa cum zic ei, vă spun: Nu mai pun peste voi altă greutate, 25 doar să ţineţi cu tărie ceea ce aveţi până când voi veni. 26 Iar celui ce învinge şi păzeşte până la sfârşit faptele Mele

1 Iar îngerului Bisericii din Sardes scrie-i:

Aşa spune Cel care are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Ştiu faptele tale. Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. 2 Veghează şi întăreşte ceea ce a mai rămas şi stă să moară, fiindcă nu am găsit desăvârşite faptele tale înaintea Dumnezeului Meu. 3 Aşadar, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai ascultat, păzeşte şi pocăieşte-te. Iar dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei ştii ceasul când voi veni asupra ta. 4 Însă ai în Sardes câteva nume care nu şi-au întinat veşmintele. Ei vor umbla împreună cu Mine, înveşmântaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. 5 Cel care învinge va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe, iar Eu nu-i voi şterge numele din Cartea Vieţii, ci îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui. 6 Cel ce are urechi să asculte ceea ce Duhul le spune Bisericilor.

7 Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i:

Aşa spune Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel care deschide şi nimeni nu închide şi Cel care închide şi nimeni nu deschide: 8 Ştiu faptele tale. Iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni nu o poate închide fiindcă, deşi ai puţină putere, ai păzit cuvântul Meu şi nu mi-ai tăgăduit Numele. 9 Iată, ţi-i dau din sinagoga Satanei pe cei care îşi spun iudei dar nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine la picioarele tale şi vor cunoaşte că te-am iubit. 10 Pentru că ai păzit porunca Mea de a fi statornic, şi Eu te voi păzi de ceasul încercării care urmează să vină peste toată lumea ca să îi încerce pe locuitorii lumii. 11 Eu vin curând! Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. 12 Pe cel care învinge îl voi face stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi voi scrie pe el Numele Meu cel nou. 13 Cel ce are urechi să asculte ceea ce Duhul le spune Bisericilor.

14 Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i:

Aşa spune Cel ce este Amin, martorul credincios şi adevărat, începutula creaţiei lui Dumnezeu: 15 Îţi ştiu faptele: tu nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, măcar de ai fi fost rece sau fierbinte! 16 Aşa, pentru că eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te scuip din gura mea, 17 fiindcă spui: Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu am nevoie de nimic – şi nu ştii că, de fapt, tu eşti nenorocit, vrednic de plâns, sărac, orb şi gol. 18 Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur purificat în foc, ca să te îmbogăţeşti, veşminte albe, ca să te îmbraci şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale şi alifie, ca să îţi ungi ochii şi să vezi. 19 Pe cei pe care îi iubesc, îi mustru şi îi pedepsesc; fii plin de râvnă, aşadar, şi pocăieşte-te! 20 Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă cineva va auzi glasul Meu şi va deschide uşa, Eu voi intra la el şi voi cina împreună cu el şi el cu Mine. 21 Celui care învinge îi voi da să stea împreună cu Mine pe tronul Meu, după cum şi Eu am învins şi stau împreună cu Tatăl Meu pe tronul Său. 22 Cel ce are urechi să asculte ceea ce Duhul le spune Bisericilor.”

1 Apoi am privit şi, iată, o uşă era deschisă în cer. Iar glasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiţă când vorbea cu mine, mi-a spus: „Urcă aici şi îţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea”. 2 Deodată am fost în duh şi, iată, era un tron în cer, iar pe tron şedea cineva. 3 Iar Cel care şedea semăna la înfăţişare cu piatra de jasp şi de sardiu, iar în jurul tronului era un curcubeu cu înfăţişarea smaraldului. 4 Şi în jurul tronului erau alte douăzeci şi patru de tronuri, iar pe ele şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe capetele lor cununi de aur. 5 Iar din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete, iar înaintea tronului ardeau şapte făclii de foc, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Şi în faţa tronului era ceva ce semăna cu o mare de sticlă asemenea cristalului.

În mijloc şi în jurul tronului, erau patru fiinţe acoperite cu ochi în faţă şi în spate. 7 Prima fiinţă era ca un leu, a doua fiinţă era ca un viţel, a treia fiinţă avea faţa ca de om, iar a patra fiinţă era ca un vultur zburând. 8 Fiecare din cele patru fiinţe avea câte şase aripi şi erau pline de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ele strigau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel care era, care este şi care vine”. 9 De câte ori fiinţele dădeau slavă şi cinste şi mulţumire Celui aşezat pe tron, Celui Viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea celui aşezat pe tron şi i se închinau Celui Viu în vecii vecilor şi îşi aruncau cununile înaintea tronului spunând:

1 Şi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron o carte scrisă şi pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi. 2 Şi am văzut un înger puternic vestind cu glas răsunător: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-I desfacă peceţile?” 3 Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu era în stare să deschidă cartea şi nici să se uite în ea. 4 Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu a fost găsit vrednic să deschidă cartea şi nici să se uite în ea. 5 Şi unul din bătrâni mi-a spus: „Nu plânge! Iată, Leul din tribul lui Iuda, vlăstarul lui David, El a învins ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.”

6 Şi am văzut un Miel stând ca înjunghiat în mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe şi în mijlocul bătrânilor, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în toată lumea. 7 El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron. 8 Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare o harpă şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. 9 Ei cântau o cântare nouă, spunând:

11 M-am uitat şi am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al fiinţelor şi al bătrânilor, iar numărul lor era miriade de miriade şi mii de mii. 12 Ei spuneau cu glas răsunător:

14 Şi cele patru fiinţe spuneau: „Amin!”, iar bătrânii au căzut la pământ şi s-au închinat.

1 Am văzut când a deschis Mielul prima din cele şapte peceţi şi am auzit-o pe una din cele patru fiinţe spunând cu glas ca de tunet: „Vino!” 2 Am privit şi, iată, era un cal alb, iar călăreţul său avea un arc şi i s-a dat o coroană şi a plecat învingător şi ca să învingă.

3 Şi când a deschis a doua pecete, am auzit a doua fiinţă spunând: „Vino!” 4 Şi a ieşit un alt cal, roşu ca focul, iar călăreţul lui a primit puterea să ia pacea de pe pământ, astfel încât oamenii să se înjunghie unii pe alţii. Şi i s-a dat o sabie mare. 5 Iar când a deschis al treilea sigiliu, am auzit a treia fiinţă spunând: „Vino!” Am privit şi, iată, era un cal negru, iar călăreţul său avea în mână o balanţă. 6 Şi am auzit ceva ca un glas în mijlocul fiinţelor spunând: „măsura de grâu – un dinar, iar trei măsuri de orz – un dinar, însă de ulei şi de vin să nu te atingi.”

7 Şi când a deschis a patra pecete, am auzit glasul celei de a patra fiinţe spunând: „Vino!” 8 Am privit şi, iată, era un cal vânăt, iar numele călăreţului său era Moartea; iar sălaşul morţilor venea cu el, în urma sa. Şi li s-a dat putere asupra unui sfert din pământ să ucidă cu sabia şi foametea şi moartea şi cu fiarele pământului.

9 Şi când a deschis a cincea pecete, am văzut sub altar sufletele celor înjunghiaţi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei pe care o dăduseră. 10 Şi ei au strigat cu glas puternic, spunând: „Până când, stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei face judecată şi nu vei răzbuna sângele nostru împotriva locuitorilor pământului?” 11 Şi i s-a dat fiecăruia dintre ei un veşmânt alb şi li s-a spus să se odihnească încă puţin timp, până când se va împlini numărul fraţilor lor, robi împreună cu ei, care aveau să fie ucişi ca şi ei.

12 Şi am văzut când a deschis a şasea pecete. A fost un cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, iar luna întreagă s-a făcut ca sângele. 13 Stelele cerului au căzut pe pământ, aşa cum un smochin îşi leapădă smochinele verzi atunci când e scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul a dispărut ca un sul care se înfăşoară şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat de la locul lor. 15 Împăraţii pământului, conducătorii cei mari şi comandanţii de armate, cei bogaţi şi puternici, toţi sclavii şi toţi cei liberi s-au ascuns în peşterile şi în stâncile munţilor, 16 spunând munţilor şi pietrelor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui care şade pe tron şi de mânia Mielului, 17 căci a venit ziua cea mare a mâniei lor şi cine poate rămâne în picioare?”

1 După aceasta am văzut patru îngeri stând în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului ca să nu sufle nici un vânt, nici peste pământ nici peste mare şi nici peste vreun copac. 2 Şi am văzut un alt înger înălţându-se de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora li se dăduse putere să vatăme pământul şi marea, 3 spunând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu îi vom pecetlui pe frunte pe robii Dumnezeului nostru!” 4 Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, pecetluiţi din toate triburile fiilor lui Israel. 5 Din tribul lui Iuda, pecetluiţi douăsprezece mii; din tribul lui Ruben, douăsprezece mii; din tribul lui Gad, douăsprezece mii; 6 din tribul lui Aşer, douăsprezece mii; din tribul lui Neftali, douăsprezece mii; din tribul lui Manase, douăsprezece mii; 7 din tribul lui Simeon, douăsprezece mii; din tribul lui Levi, douăsprezece mii; din tribul lui Isahar, douăsprezece mii; 8 din tribul lui Zabulon, douăsprezece mii; din tribul lui Iosif, douăsprezece mii; din tribul lui Beniamin, pecetluiţi douăsprezece mii.

9 Apoi am privit şi, iată, o mare mulţime de oameni, pe care nimeni nu putea să o numere, din fiecare neam şi din toate seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi cu ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cu glas puternic spunând:

13 Unul dintre bătrâni mi-a vorbit: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în veşminte albe, cine sunt şi de unde au venit?” 14 Iar eu i-am zis: „Domnul meu, tu ştii.” Şi el mi-a spus: „Aceştia sunt cei care vin din încercarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele şi le-au înălbit în sângele Mielului.

1 Iar când a deschis a şaptea pecete, s-a făcut tăcere în cer ca la o jumătate de ceas. 2 Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; lor li s-au dat şapte trâmbiţe.

3 Un alt înger a venit cu o cădelniţă de aur şi a stat la altar. Lui i s-a dat multă tămâie ca să o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur din faţa tronului. 4 Şi fumul tămâiei s-a înălţat din mâna îngerului, împreună cu rugăciunile sfinţilor, înaintea lui Dumnezeu. 5 Iar îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s-au făcut tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur. 6 Iar cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să trâmbiţeze.

7 Şi primul a trâmbiţat: grindină şi foc amestecate cu sânge au fost aruncate pe pământ, iar o treime din pământ a ars şi o treime din copaci au ars, şi a ars şi toată iarba verde. 8 Şi al doilea înger a trâmbiţat: şi ceva ca un munte mare arzând în foc a fost aruncat în mare, iar o treime din mare a devenit sânge 9 şi au murit o treime din creaturile mării care au viaţă şi o treime din corăbii au fost nimicite. 10 Şi al treilea înger a trâmbiţat: şi a căzut din cer o stea mare arzând ca o făclie şi a căzut peste o treime din râuri şi peste izvoarele apelor. 11 Iar numele stelei este Absint. O treime din ape au devenit absint şi mulţi oameni au murit din cauza apelor pentru că se făcuseră amare.

12 Şi al patrulea înger a trâmbiţat: o treime din soare a fost lovită şi o treime din lună şi o treime din stele, aşa încât s-au întunecat o treime din ele, iar ziua şi-a pierdut o treime din lumină, la fel şi noaptea. 13 M-am uitat şi am auzit un vultur zburând la zenit, zicând cu glas puternic: „Vai, vai, vai, locuitorilor pământului, din cauza celorlalte glasuri ale trâmbiţelor celor trei îngeri care urmează să trâmbiţeze!”

1 Şi al cincilea înger a trâmbiţat şi am văzut o stea căzută din ceruri pe pământ. Şi i s-a dat cheia fântânii Adâncului. 2 Şi a deschis fântâna Adâncului şi s-a ridicat din fântână fum ca fumul unui cuptor mare şi s-au întunecat soarele şi văzduhul din cauza fumului fântânii. 3 Şi din fum au ieşit pe pământ lăcuste şi li s-a dat putere precum au putere scorpionii pământului. 4 Şi li s-a spus să nu vatăme nici iarba pământului, nici vreo plantă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor. 5 Şi li s-a dat putere, nu să-I ucidă, ci să-I chinuie timp de cinci luni, iar chinul lor este ca atunci când un scorpion înţeapă un om. 6 Iar în acele zile oamenii vor căuta moartea şi nu o vor găsi; şi vor dori să moară, dar moartea va fugi de la ei.

7 Iar înfăţişarea scorpionilor era asemenea cailor pregătiţi de luptă. Pe capetele lor erau ca nişte cununi de aur, iar feţele lor erau ca nişte feţe de oameni; 8 părul lor era ca părul femeilor, iar dinţii lor erau ca ai leilor; 9 aveau platoşe ca nişte platoşe de fier, iar sunetul aripilor lor era asemenea sunetului carelor de luptă trase de cai mulţi care aleargă în bătălie. 10 Aveau cozi asemenea scorpionilor cu ace, iar puterea lor de a-i vătăma pe oameni cinci luni era în cozile lor. 11 Ca stăpân peste ei îl aveau pe îngerul Abisului, al cărui nume în limba ebraică este Abaddon, iar în limba greacă este Apollionb.

12 Primul „vai” a trecut; iată, încă două „vaiuri” vin după toate aceste lucruri.

13 Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Am auzit atunci un glas dinspre cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, 14 spunând celui de al şaselea înger care avea trâmbiţa: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufrat!” 15 Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri care fuseseră pregătiţi pentru ceasul şi ziua şi luna şi anul acela ca să ucidă o treime din oameni. 16 Numărul soldaţilor din cavaleria lor era de douăzeci de mii de ori câte zece mii; am auzit numărul lor. 17 Şi astfel am văzut în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe de foc, de topaz şi de sulf, iar capetele cailor erau asemenea capetelor leilor, iar din gurile lor ieşeau foc, fum şi sulf. 18 Din cauza acestor trei plăgi, a focului, a fumului şi a sulfului care ieşeau din gurile lor au fost ucişi o treime dintre oameni, 19 pentru că puterea cailor este în gurile lor şi în cozile lor, căci cozile lor sunt asemenea şerpilor.

20 Însă ceilalţi oameni, care nu au fost ucişi de aceste plăgi, nu s-au pocăit de faptele lor: nu au încetat să se închine demonilor şi idolilor de aur, de argint, de bronz, de piatră şi de lemn care nu sunt în stare nici să vadă, nici să audă şi nici să umble. 21 Şi nu s-au pocăit nici de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea lor şi nici de hoţiile lor.

1 Şi am văzut un alt înger puternic care cobora din cer, îmbrăcat într-un nor. Pe capul său era curcubeul, faţa îi era ca soarele, picioarele lui ca nişte stâlpi de foc 2 şi avea în mână o carte mică deschisă. El şi-a pus piciorul drept pe mare şi cel stâng pe pământ 3 şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage leul. Şi când a strigat, cele şapte tunete şi-au făcut auzit glasul. 4 Şi când au vorbit cele şapte tunete, eu eram gata să scriu, însă am auzit un glas din cer zicând: „Pecetluieşte ce au vorbit cele şapte tunete şi nu scrie!” 5 Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat spre cer mâna dreaptă 6 şi a jurat pe Cel Viu în vecii vecilor, care a creat cerul şi pe cele din el şi pământul şi pe cele din el şi marea şi pe cele din ea, a jurat: „Timpul s-a sfârşit, 7 dar în zilele când va glăsui cel de-al şaptelea înger, când va fi gata să trâmbiţeze, atunci se va împlini taina lui Dumnezeu, aşa cum a vestit profeţilor, robii Săi.”

8 Şi vocea pe care o auzisem vorbind cu mine din cer mi-a spus din nou: „Mergi, ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă pe mare şi pe pământ!” 9 Şi am mers la înger şi i-am spus să îmi dea cartea cea mică. Iar el mi-a spus: „Ia-o şi mănânc-o! Va fi amară pentru pântecele tău, însă în gura ta va fi dulce ca mierea.” 10 Şi am luat cartea cea mică din mâna îngerului şi am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea, însă când am mâncat-o pântecele mi s-a amărât. 11 Atunci mi s-a spus: „Trebuie din nou să profeţeşti despre multe popoare şi neamuri şi limbi şi împăraţi.”

1 Şi mi s-a dat o trestie asemenea unui toiag, spunându-mi-se: „Ridică-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei care se închină în el. 2 Însă curtea din afară a Templului las-o deoparte şi nu o măsura, fiindcă a fost dată neamurilor şi timp de patruzeci şi două de luni ele vor călca în picioare cetatea cea sfântă. 3 Şi le voi da putere celor doi martori ai mei, iar ei vor profeţi, îmbrăcaţi în sac, timp de o mie două sute şaizeci de zile.” 4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea stăpânului pământului. 5 Şi dacă vrea cineva să-i vatăme, va ieşi foc din gura lor şi îi va mistui pe duşmanii lor; aşa trebuie ucis oricine va vrea să îi vatăme. 6 Ei au puterea să închidă cerul ca să nu cadă ploaie în zilele profeţiei lor şi au putere asupra apelor să le schimbe în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de plagă ori de câte ori vor dori. 7 Şi atunci când vor termina mărturia lor, Fiara care se ridică din Abis va face război cu ei şi-i va învinge şi-i va ucide. 8 Şi trupurile lor vor fi în piaţa oraşului celui mare care în înţeles duhovnicesc se numeşte Sodoma şi Egipt, unde şi Domnul lor a fost răstignit. 9 Şi timp de trei zile şi jumătate, oameni din felurite popoare şi triburi şi limbi şi neamuri vor privi trupurile şi nu vor lăsa să fie îngropate. 10 Şi locuitorii pământului se vor bucura de moartea lor şi se vor înveseli şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi fuseseră un chin pentru locuitorii pământului. 11 Şi după cele trei zile şi jumătate, Duhul vieţii de la Dumnezeu a intrat în ei şi ei s-au ridicat în picioare şi toţi cei care îi priveau au fost cuprinşi de groază. 12 Şi au auzit o voce puternică din cer care le-a spus: „Urcaţi aici!”, iar ei s-au înălţat la cer într-un nor şi duşmanii lor i-au privit. 13 Şi în acel ceas a fost un cutremur mare şi o zecime din oraş a căzut şi au fost ucişi în cutremur şapte mii de oameni, iar restul s-au înspăimântat şi au dat slavă Dumnezeului cerului.

14 Al doilea „vai” a trecut; iată, al treilea „vai” vine îndată.

15 Şi al şaptelea înger a trâmbiţat. Şi s-au auzit glasuri puternice în cer zicând:

1 Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioarele ei, iar pe capul ei avea o cunună de douăsprezece stele. 2 Ea era însărcinată şi striga în durerile naşterii, chinuindu-se să nască. 3 Şi s-a arătat un alt semn în cer: iată, un Balaur mare şi roşu, cu şapte capete şi zece coarne, iar pe capetele lui, şapte diademe. 4 Coada lui a măturat o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi Balaurul s-a aşezat înaintea Femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-I înghită copilul. 5 Şi ea a născut un fiu care avea să păstorească toate neamurile cu un toiag de fier. Însă copilul ei a fost răpit şi dus la Dumnezeu şi la tronul Său. 6 Iar Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute şaizeci de zile.

7 Şi a început război în cer. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu Balaurul, iar Balaurul împreună cu îngerii lui a luptat şi el, 8 însă a fost înfrânt şi nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. 9 Şi a fost aruncat Balaurul cel mare, Şarpele din vechime, cel numit Diavolul şi Satana, cel care înşeală lumea întreagă, a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el. 10 Şi am auzit un glas puternic în cer zicând:

13 Şi când a văzut Balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o pe Femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14 Şi i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului cel mare ca să zboare în deşert la locul ei, unde avea să fie hrănită o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme, ferită de faţa Şarpelui. 15 Şi din gura lui, Şarpele a aruncat după Femeie apă ca un râu, ca să o ia râul. 16 Dar pământul a ajutat-o pe femeie şi şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care Balaurul îl aruncase din gură. 17 Şi Balaurul s-a aprins de mânie împotriva femeii şi a plecat să se lupte cu restul urmaşilor ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus. 18 Şi Balaurul a rămas stând pe nisipul mării.

1 Şi am văzut o Fiară ridicându-se din mare, având zece coarne şi şapte capete; pe coarnele ei erau zece diademe, iar pe capetele ei erau nume de blasfemie. 2 Şi Fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei ca ale ursului, iar gura ei ca gura leului. Iar Balaurul i-a dat ei puterea lui, tronul lui şi stăpânire mare. 3 Unul din capetele Fiarei era ca înjunghiat de moarte, însă rana de moarte a fost vindecată. Întreg pământul s-a minunat în urma Fiarei 4 şi s-a închinat Balaurului, fiindcă îi dăduse stăpânire Fiarei, şi s-a închinat şi Fiarei, zicând: „Cine este asemenea Fiarei şi cine este în stare să se lupte cu ea?”

5 Şi Fiarei i s-a dat gură să grăiască vorbe mari şi blasfemii şi i s-a dat stăpânire să lucreze timp de patruzeci şi două de luni. 6 Şi Fiara şi-a deschis gura cu blasfemii împotriva lui Dumnezeu ca să-I hulească Numele şi Cortul din ceruri şi pe cei care locuiesc acolo. 7 Şi i s-a dat să facă război împotriva sfinţilor şi să îi învingă şi i s-a dat stăpânire peste orice trib şi popor şi limbă şi neam. 8 Şi i se vor închina toţi locuitorii pământului ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii.

11 Şi am văzut o altă Fiară ridicându-se din pământ; ea avea două coarne asemenea unui miel şi vorbea ca un balaur. 12 Ea lucra cu toată puterea primei Fiare înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine Fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13 Făcea semne mari, şi făcea să se coboare chiar şi foc pe pământ înaintea oamenilor. 14 Şi îi înşela pe locuitorii pământului prin semnele pe care i-a fost dat să le facă înaintea Fiarei, poruncind locuitorilor pământului să-I facă un chip Fiarei care fusese rănită cu sabia şi totuşi trăia. 15 Şi a primit putere să dea duh chipului Fiarei, aşa încât să şi vorbească chipul Fiarei şi să facă să fie ucişi toţi cei care nu se vor închina chipului Fiarei. 16 Şi îi silea pe toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, 17 astfel încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât dacă are semnul, adică numele Fiarei sau numărul numelui ei. 18 Aici este înţelepciunea: cel care are minte să socotească numărul Fiarei, fiindcă este număr de om şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

1 Şi am privit şi, iată, Mielul stătea pe muntele Sion şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii care aveau Numele Lui şi Numele Tatălui Lui scris pe frunţile lor. 2 Şi am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca al celor care cântă cu harpele lor. 3 Şi ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi a celor patru fiinţe şi a bătrânilor, dar nimeni nu putea să înveţe cântecul, în afara celor o sută patruzeci şi patru de mii, cei răscumpăraţi de pe pământ. 4 Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Ei sunt cei care îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. 5 Iar în gura lor nu s-a găsit minciună, ei sunt fără prihană.

6 Şi am văzut alt înger zburând în zenit, având o evanghelie veşnică pe care trebuia să o vestească celor care locuiesc pe pământ: fiecărui neam, seminţie, limbă şi popor. 7 El spunea cu glas puternic: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i slavă, fiindcă a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

8 Şi a urmat un alt înger, al doilea, spunând: „A căzut! A căzut Babilonul cel mare, cel care a dat tuturor neamurilor să bea din vinul aprinderii desfrânării lui!”

9 Şi le-a urmat un alt înger, al treilea, zicând cu glas puternic: „Dacă cineva se închină Fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi sulf înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor şi nu au odihnă cei care se închină Fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.” 12 Aici este răbdarea sfinţilor, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Iisus.

13 Şi am auzit un glas din cer zicând: „Scrie: Fericiţi sunt cei morţi, cei care de acum înainte mor în Domnul!” – „Da”, spune Duhul – „după atâtea osteneli ei se vor odihni, fiindcă faptele lor îi urmează!”

14 Am privit şi, iată, un nor alb, iar pe nor şedea cineva asemenea Fiului Omului, având pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. 15 Şi un alt înger a ieşit din Templu strigând cu glas puternic către cel aşezat pe nor: „Trimite-ţi secera şi seceră, fiindcă a sosit ceasul secerişului şi secerişul pământului s-a copt!” 16 Iar cel care şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.

17 Şi un alt înger a ieşit din Templul care este în cer, având şi el o seceră ascuţită. 18 Şi un alt înger a ieşit din altar, îngerul care are putere asupra focului, şi a strigat cu glas puternic către cel care avea secera ascuţită, zicând: „Trimite-ţi secera cea ascuţită şi culege ciorchinii viei pământului, fiindcă strugurii ei s-au copt!” 19 Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ şi a cules via pământului şi a turnat totul în teascul mâniei celei mari a lui Dumnezeu. 20 Şi teascul a fost călcat în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii.

1 Şi am văzut un alt semn în cer, mare şi minunat: şapte îngeri având şapte plăgi, cele din urmă, fiindcă mânia lui Dumnezeu se termină cu ele.

2 Şi am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc, iar cei care învinseseră Fiara şi chipul ei şi numărul numelui ei stăteau pe marea de sticlă, având harpele lui Dumnezeu. 3 Şi ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, zicând:

5 Şi după acestea m-am uitat şi în cer s-a deschis Templul cortului mărturiei. 6 Şi au ieşit din Templu cei şapte îngeri care aveau cele şapte plăgi, îmbrăcaţi în in curat, strălucitor, şi încinşi la piept cu cingători de aur. 7 Şi una din cele patru fiinţe a dat celor şapte îngeri şapte cupe de aur pline cu mânia Dumnezeului celui Viu în vecii vecilor. 8 Şi s-a umplut Templul cu fum de la slava lui Dumnezeu şi de la puterea lui şi nimeni nu a putut să intre în Templu până când nu s-au sfârşit cele şapte plăgi ale celor şapte îngeri.

1 Şi am auzit un glas mare din Templu spunând celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”

2 Şi s-a dus cel dintâi, şi-a turnat cupa pe pământ şi a apărut o rană rea şi cumplită pe oamenii care aveau pecetea fiarei şi care se închinau chipului ei.

3 Şi cel de-al doilea şi-a turnat cupa în mare şi marea s-a făcut sânge, ca de mort, şi întreaga suflare de viaţă din mare a pierit.

4 Şi cel de-al treilea şi-a turnat cupa în râuri şi în izvoarele apelor şi ele s-au făcut sânge. 5 Şi l-am auzit pe îngerul apelor zicând:

8 Şi cel de-al patrulea şi-a turnat cupa pe soare şi i s-a dat acestuia să îi ardă pe oameni cu foc. 9 Şi oamenii au fost arşi cu dogoare mare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, care stăpâneşte peste plăgile acestea, şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.

10 Şi cel de-al cincilea şi-a turnat cupa pe tronul Fiarei şi împărăţia ei s-a întunecat, iar oamenii îşi muşcau limbile de durere 11 şi din cauza durerilor şi a rănilor lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului şi nu s-au pocăit de faptele lor.

12 Şi cel de-al şaselea şi-a turnat cupa peste Eufrat, râul cel mare, şi apa lui a secat ca să le fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui. 13 Şi am văzut trei duhuri necurate ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura Fiarei şi din gura profetului mincinos. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac minuni şi merg la regii din toată lumea să îi adune la războiul din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic. 15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păstrează hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16 Şi i-au adunat la locul care în limba ebraică se numeşte Armaghedon.

17 Şi cel de-al şaptelea şi-a turnat cupa în aer şi un glas puternic a ieşit din Templu, de la tron, zicând: „S-a împlinit!” 18 Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete şi s-a făcut un cutremur mare, aşa cum nu a mai fost de când e omul pe pământ, atât de mare a fost. 19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor au căzut. Iar numele Babilonului celui mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu ca să-I dea din paharul cu vin al mâniei Lui aprinse. 20 Şi toate insulele au fugit, iar munţii nu s-au mai găsit. 21 Şi peste oameni a căzut din cer grindină mare cât talantul, iar oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii grindinii, fiindcă plaga aceasta era îngrozitor de grea.

1 Şi unul din cei şapte îngeri care aveau cele şapte cupe a venit şi a vorbit cu mine: „Vino, îţi voi arăta judecata desfrânatei celei mari care stă pe ape multe, 2 cu care s-au desfrânat împăraţii pământului, iar locuitorii pământului s-au îmbătat cu vinul desfrânării ei.” 3 Şi m-a dus în pustiu, în duh, şi am văzut o femeie aşezată pe o fiară stacojie, plină de nume blasfemiatoare, având şapte capete şi zece coarne. 4 Iar femeia era îmbrăcată în purpură şi veşmânt stacojiu, împodobită cu aur, pietre preţioase şi mărgăritare. Avea în mână un potir de aur plin cu urâciunile şi necurăţiile desfrânării ei, 5 iar pe fruntea ei era scris un nume tainic: „Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi urâciunilor pământului”. 6 Şi am văzut că femeia era îmbătată cu sângele sfinţilor şi cu sângele martirilor lui Iisus. Şi m-am mirat mult când am văzut-o. 7 Iar îngerul mi-a spus: „De ce te miri? Eu îţi voi spune taina femeii şi a fiarei cu şapte capete şi zece coarne care o poartă. 8 Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este şi se va ridica din Adânc şi va merge spre pieire. Iar locuitorii pământului ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii de la întemeierea lumii se vor minuna văzând Fiara că era şi nu mai este şi că vine. 9 Aici este mintea care are înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care stă aşezată femeia. Şi aceştia sunt şapte regi. 10 Cinci au căzut, unul este, iar ultimul nu a venit încă, iar când va veni, trebuie să rămână puţină vreme. 11 Iar Fiara care era şi nu mai este, este şi ea un al optulea rege, unul dintre cei şapte, şi merge spre pieire. 12 Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece regi, care nu au primit încă împărăţie, ci doar vor primi putere ca de rege, vreme de un ceas, împreună cu Fiara. 13 Aceştia au o singură voinţă şi îi vor da Fiarei puterea şi stăpânirea lor. 14 Ei vor lupta împotriva Mielului, dar Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor, iar cei împreună cu El sunt chemaţi şi aleşi şi credincioşi.”

15 Şi mi-a spus: „Apele pe care le-ai văzut, unde stă aşezată desfrânata sunt popoare şi mulţimi, neamuri şi limbi. 16 Iar Fiara şi cele zece coarne pe care le-ai văzut vor urî Desfrânata, o vor pustii şi o vor despuia, îi vor înghiţi cărnurile şi pe ea o vor arde în foc, 17 fiindcă Dumnezeu le-a dat în inimi să-I facă voia şi, având o singură voinţă, să-I dea Fiarei împărăţia lor până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. 18 Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care stăpâneşte peste regii pământului.”

1 După acestea am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea putere mare, iar pământul s-a luminat de slava lui. 2 Şi a strigat cu voce puternică:

4 – Şi am auzit o altă voce din cer zicând:

9 Iar regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit cu ea în desfătări o vor plânge şi o vor jeli când vor vedea fumul mistuirii ei. 10 Vor sta departe de teama chinului ei spunând:

11 Iar negustorii pământului plâng şi jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa – 12 aur, argint, pietre preţioase şi mărgăritare, ţesături fine şi purpură, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn parfumat, tot felul de vase din fildeş şi din lemn de mare preţ, aramă, fier şi marmură, 13 scorţişoară şi mirodenii, tămâie, mir şi smirnă, vin şi untdelemn, făină de grâu curat, grâu, vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni.

Şi orice căpitan de vas, orice călător pe mare, corăbierii şi toţi cei care lucrează pe mare au stat departe 18 şi, privind fumul arderii ei, strigau: „Cine era asemenea cetăţii celei mari?” 19 Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând:

21 Şi un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând:

1 După acestea, am auzit ca un glas puternic de mulţime multă în cer zicând:

5 Şi un glas a ieşit dinspre tron spunând:

9 Şi mi-a spus: „Scrie: fericiţi sunt cei chemaţi la ospăţul de nuntă al Mielului!” Şi mi-a zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.” 10 Iar eu am căzut la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a spus: „Nu face asta! Sunt un rob împreună cu tine şi cu fraţii tăi care Îl mărturisesc pe Iisus. Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturisirea lui Iisus este duhul profeţiei.”

11 Şi am văzut cerul deschis, şi iată, un cal alb, iar Cel ce şade pe el se numeşte Credincios şi Adevărat, şi cu dreptate face judecată şi război. 12 Ochii Lui sunt ca para focului, iar pe capul Său sunt multe cununi. El are un nume scris pe care nimeni nu îl cunoaşte în afară de El Însuşi. 13 El este îmbrăcat cu un veşmânt stropit cu sânge şi Numele Lui este: Cuvântul lui Dumnezeu. 14 Oştirile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate în ţesături fine albe, curate. 15 Iar din gura Lui iese o sabie ascuţită ca să lovească neamurile cu ea. El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, Atotputernicul. 16 Pe haina şi pe coapsa Lui are un Nume scris: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”.

17 Şi am văzut un înger stând în soare şi a strigat cu glas puternic zicând tuturor păsărilor care zboară la zenit: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18 ca să mâncaţi cărnuri de regi, de comandanţi de oştiri şi de oameni puternici, carne de cai şi de călăreţi, carne de oameni liberi şi de sclavi, mici şi mari!” 19 Şi am văzut Fiara şi pe regii pământului şi oştirile lor adunate să pornească război împotriva Celui ce şade pe cal şi împotriva oştirii Lui. 20 Iar Fiara a fost prinsă şi împreună cu ea şi profetul mincinos care făcuse înaintea ei semne prin care îi înşelase pe cei care primiseră pecetea Fiarei şi care se închinau chipului ei. Fiara şi profetul au fost aruncaţi de vii în lacul de foc aprins cu sulf. 21 Iar restul au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui care şedea pe cal şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.

1 Şi am văzut un înger care cobora din cer şi avea cheia adâncului şi un lanţ mare în mâna sa. 2 El l-a prins pe Balaur, Şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana şi l-a legat pentru o mie de ani 3 şi l-a aruncat în adânc, l-a închis şi a pus pecetea deasupra lui ca să nu mai înşele neamurile până când se vor sfârşi cei o mie de ani. După acestea trebuie să fie dezlegat pentru puţin timp.

4 Şi am văzut tronuri, iar celor care s-au aşezat pe ele li s-a dat să facă judecată. Am văzut sufletele celor cărora li s-a tăiat capul pentru mărturisirea lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pe toţi cei care nu s-au închinat Fiarei, nici chipului ei şi nici nu au primit pecetea pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au domnit împreună cu Hristos o mie de ani. 5 Ceilalţi morţi nu au înviat până când nu s-au terminat cei o mie de ani. Aceasta este prima înviere. 6 Fericit şi sfânt este cel care are parte de prima înviere. Asupra lor a doua moarte nu are putere, ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

7 Şi când se vor sfârşi cei o mie de ani Satana va fi dezlegat din închisoarea lui 8 şi va ieşi să înşele neamurile din cele patru colţuri ale pământului, Gog şi Magog, şi să îi adune la război. Numărul lor este ca nisipul mării. 9 Ei s-au întins pe tot pământul şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea cea iubită. Însă a coborât foc din cer şi i-a nimicit. 10 Iar Diavolul, care i-a înşelat, a fost aruncat în lacul de foc şi sulf în care sunt Fiara şi Profetul mincinos şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor.

11 Şi am văzut un tron mare şi alb şi pe cel care şedea pe el, dinaintea feţei căruia au fugit pământul şi cerul şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12 Şi i-am văzut pe cei morţi, pe cei mari şi pe cei mici stând înaintea tronului, şi au fost deschise nişte cărţi; şi s-a mai deschis o carte, cartea vieţii. Iar morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, după faptele lor. 13 Iar marea i-a dat pe morţii din ea şi moartea şi iaduld i-au dat pe morţii din ele şi au fost judecaţi fiecare după faptele lor. 14 Iar moartea şi iadul au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte, lacul de foc. 15 Iar dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în lacul de foc.

1 Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou, fiindcă primul cer şi primul pământ trecuseră, iar marea nu mai era. 2 Şi am văzut cetatea cea sfântă coborând din cer de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3 Şi am auzit un glas puternic din tron zicând: „Iată, cortul lui Dumnezeu este printre oameni şi El va locui cu ei şi ei vor fi popoarele lui şi Însuşi Dumnezeu va fi împreună cu ei, va fi Dumnezeul lor. 4 Şi El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi nu va mai fi moarte, nici plâns, nici strigăt, nici durere, fiindcă lucrurile dintâi au trecut.”

5 Şi a spus Cel aşezat pe tron: „Iată, Eu înnoiesc totul!” Şi a mai zis: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt adevărate şi vrednice de crezare!” 6 Şi mi-a spus: „S-au împlinit! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează Eu îi voi da în dar din izvorul apei vieţii. 7 Cel ce învinge va moşteni acestea şi Eu îi voi fi Dumnezeu, iar el îmi va fi fiu. 8 Cât despre cei fricoşi, necredincioşi, întinaţi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, idolatri şi toţi cei mincinoşi, partea lor este în lacul aprins cu foc şi sulf.”

9 Şi a venit unul din cei şapte îngeri care aveau cele şapte cupe pline cu ultimele şapte plăgi şi mi-a vorbit: „Vino, îţi voi arăta Mireasa, Soţia Mielului!” 10 Şi m-a dus în duh pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, care cobora din cer de la Dumnezeu. 11 Ea avea slava lui Dumnezeu, iar strălucirea ei este asemănătoare cu aceea a unei pietre de mare preţ, a unei pietre de jasp cristalin. 12 Ea avea un zid mare şi înalt, douăsprezece porţi, iar deasupra porţilor erau doisprezece îngeri şi nume înscrise, numele celor douăsprezece triburi ale fiilor lui Israel. 13 La răsărit erau trei porţi, la miazănoapte, trei porţi, la miazăzi, trei porţi, iar la apus, trei porţi. 14 Zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie, iar pe ele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

15 Iar îngerul care vorbea cu mine avea ca măsură o trestie de aur ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. 16 Cetatea avea patru colţuri, iar lungimea ei era tot atât cât şi lăţimea. Şi a măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii. Lungimea şi lăţimea şi înălţimea ei erau la fel. 17 Şi i-a măsurat şi zidul: o sută patru zeci şi patru de coţi, măsură omenească pe care o folosea îngerul. 18 Zidul ei este din jasp, iar cetatea era de aur curat, asemenea sticlei curate. 19 Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de pietre preţioase: prima temelie este de jasp, a doua de safir, a treia de calcedonie, a patra de smarald, 20 a cincea de onix, a şasea de sardiu, a şaptea de crisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de crisopraz, a unsprezecea de turcoază, a douăsprezecea de ametist. 21 Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare şi piaţa cetăţii este din aur curat ca de sticlă străvezie.

22 Şi nu am văzut nici un templu în ea, pentru că templul ei este Domnul Dumnezeu, Atotputernicul, şi Mielul. 23 Iar cetatea nu are nevoie de soare, nici de lună ca să o lumineze, fiindcă slava lui Dumnezeu o luminează, iar făclia ei este Mielul. 24 Neamurile vor umbla în lumina ei, iar regii pământului îşi vor aduce în ea măreţia lor. 25 Porţile ei nu se vor închide ziua niciodată şi acolo nu va fi noapte. 26 Şi în ea vor fi aduse măreţia şi cinstea neamurilor. 27 În ea nu va intra nimic întinat, nici cel care săvârşeşte nelegiuiri şi nici cel mincinos, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.

1 Şi mi-a arătat râul apei vieţii, strălucitor ca un cristal, ieşind din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului, 2 în mijlocul pieţei cetăţii. De o parte şi de alta a râului era pomul vieţii, rodind de douăsprezece ori, dându-şi rodul în fiecare lună, iar frunzele pomului erau pentru tămăduirea neamurilor. 3 Şi nu va mai fi nimic blestemat. Iar în ea va fi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului, iar robii Lui Îi vor sluji. 4 Ei Îi vor vedea faţa şi Numele Lui va fi pe fruntea lor. 5 Acolo nu va mai fi noapte şi nu va fi nevoie de lumina lămpii şi de lumina soarelui, fiindcă Domnul Dumnezeu va lumina peste ei şi ei vor domni în vecii vecilor.

6 Şi mi-a spus: „Aceste cuvinte sunt adevărate şi vrednice de crezare, iar Domnul Dumnezeul duhurilor profeţilor l-a trimis pe îngerul Lui să le arate robilor Săi cele ce trebuie să se întâmple în curând.” 7 „Iată, Eu vin curând! Fericit este cel care păzeşte cuvintele profeţiei acestei cărţi!”

8 Şi eu, Ioan, sunt cel care am auzit şi am văzut acestea. Şi când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat lucrurile acestea. 9 Dar el mi-a spus: „Vezi să nu faci asta! Sunt slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei care păstrează cuvintele acestei cărţi. Lui Dumnezeu închină-te!” 10 Şi mi-a spus: „Nu pecetlui cuvintele profeţiei acestei cărţi, fiindcă vremea este aproape. 11 Cel care este nedrept să fie nedrept şi în continuare, cel care e necurat să continue să fie necurat, cel care e drept să facă dreptate în continuare, iar cel sfânt să continue să fie sfinţit!”

12 „Iată, Eu vin curând, iar plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum îi este fapta. 13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, începutul şi sfârşitul.”

14 Fericiţi cei care îşi spală veşmintele, ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi să poată intra prin porţi în cetate. 15 Afară să rămână câinii şi vrăjitorii, desfrânaţii şi ucigaşii, idolatrii şi oricine iubeşte şi săvârşeşte minciuna!

16 „Eu, Iisus, l-am trimis pe îngerul Meu să vă mărturisească acestea pentru Biserici. Eu sunt rădăcina şi mlădiţa lui David, steaua care străluceşte dimineaţa.”

17 Iar Duhul şi Mireasa spun: „Vino!” Iar cel care aude să spună: „Vino!” Iar cel însetat să vină, cel care vrea să primească în dar apa vieţii.

18 Eu îi mărturisesc oricui ascultă cuvintele profeţiei acestei cărţi: dacă cineva le va mai adăuga ceva, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt adăugate în cartea aceasta. 19 Iar dacă cineva va scoate ceva din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă, care sunt arătate în această carte.

20 Cel care mărturiseşte acestea spune: „Da, vin curând!”

Amin! Vino, Doamne Iisuse!

21 Harul Domnului Iisus să fie cu toţi!