2JN
A doua epistolă a apostolului Ioan
1
Salutări
1 Bătrânula către aleasa Doamnă şi către copiii ei,b pe care eu îi iubesc în adevăr – şi nu numai eu, ci şi toţi cei care cunosc adevărul – 2 datorită adevărului care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veci. 3 Cu noi să fie harul, mila, pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi iubire.
4 M-am bucurat foarte mult să-I găsesc pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl. 5 Şi acum îţi cer, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci aceea pe care o avem de la început – să ne iubim unii pe alţii! 6 Iar iubirea este aceasta: să trăim potrivit poruncilor Lui. Aceasta este porunca, aşa cum aţi auzit de la început, să trăiţi în iubire.
Pericolul ereziei
7 Pentru că au ieşit mulţi înşelători, care nu-L mărturisesc pe Iisus Hristos venit în trup. Acesta este înşelătorul şi antihristul. 8 Luaţi aminte la voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi dobândit, ci să puteţi primi o răsplată deplină. 9 Oricine nu rămâne în învăţătura lui Hristos şi se îndepărtează de ea, nu-L are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învăţătura lui Hristos, acela îi are şi pe Tatăl şi pe Fiul. 10 Dacă vine cineva la voi şi nu aduce această învăţătură, să nu-l primiţi în casă şi să nu îi uraţi „bun venit”, 11 fiindcă cel care îi spune aşa devine părtaş la faptele lui rele.
Salutări finale
12 Aş avea multe să vă spun, dar nu am vrut să vi le scriu cu cerneală pe hârtie; sper să vin la voi şi să vă vorbesc faţă în faţăc 13 Te îmbrăţişează copiii surorii tale alese.

aÎn comunitatea primară termenul „prezbiter”, care înseamnă „bătrân”, se referea la o funcţie de conducere spirituală.
bCu sensul: „comunitatea creştină şi membrii ei”.
cLit.: „gură către gură”.