Ieremia


Capitolul 1

1. Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoții din Anatot, din țara lui Beniamin.
2. Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui,
3. și pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârșitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până pe vremea când a fost dus Ierusalimul în robie, în luna a cincea.
4. "Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
5. "Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam, și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem proroc al neamurilor."
6. Eu am răspuns: "Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu știu să vorbesc, căci sunt un copil."
7. Dar Domnul mi-a zis: "Nu zice: "Sunt un copil", căci te vei duce la toți aceia la care te voi trimite și vei spune tot ce-ți voi porunci.
8. Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap - zice Domnul."
9. Apoi Domnul Și-a întins mâna și mi-a atins gura. Și Domnul mi-a zis: "Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.
10. Iată, astăzi te pun peste neamuri și peste împărății, ca să smulgi și să tai, să dărâmi și să nimicești, să zidești și să sădești."
11. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: "Ce vezi, Ieremio?" Eu am răspuns: "Văd un veghetor."
12. Și Domnul mi-a zis: "Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra cuvântului Meu ca să-l împlinesc."
13. Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: "Ce vezi?" Eu am răspuns: "Văd un cazan clocotind dinspre miazănoapte."
14. Și Domnul mi-a zis: "De la miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toți locuitorii țării.
15. Căci iată, voi chema toate popoarele împărățiilor de la miazănoapte, zice Domnul; ele vor veni și își vor așeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porților Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui de jur împrejur și împotriva tuturor cetăților lui Iuda.
16. Îmi voi rosti judecățile împotriva lor, din pricina întregii lor răutăți, pentru că M-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei și s-au închinat înaintea lucrării mâinilor lor.
17. Dar tu încinge-ți coapsele, scoală-te și spune-le tot ce-ți voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor.
18. Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stâlp de fier și un zid de aramă împotriva întregii țări, împotriva împăraților lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoților lui și împotriva poporului țării.
19. Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul."


Capitolul 2

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2. "Du-te și strigă la urechile cetății Ierusalimului: "Așa vorbește Domnul: "Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Mă urmai în pustiu, într-un pământ nesemănat.
3. Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintâi roade ale Lui; toți cei ce mâncau din ele se făceau vinovați, și venea nenorocirea peste ei, zice Domnul."
4. Ascultați cuvântul Domnului, casa lui Iacov, și voi, toate familiile casei lui Israel!
5. Așa vorbește Domnul: "Ce nelegiuire au găsit părinții voștri în Mine, de s-au depărtat de Mine și au mers după nimicuri, și au ajuns ei înșiși de nimic?
6. Ei n-au întrebat: "Unde este Domnul care ne-a scos din țara Egiptului, care ne-a povățuit prin pustiu, printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ unde domnește seceta și umbra morții, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?"
7. V-am adus într-o țară ca o livadă de pomi, ca să-i mâncați roadele și bunătățile; dar voi ați venit, Mi-ați spurcat țara și Mi-ați prefăcut moștenirea într-o urâciune.
8. Preoții n-au întrebat: "Unde este Domnul?" Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufletești Mi-au fost necredincioși, prorocii au prorocit prin Baal și au alergat după cei ce nu sunt de niciun ajutor.
9. De aceea, Mă voi certa cu voi, zice Domnul, și Mă voi certa cu copiii copiilor voștri.
10. Treceți în ostroavele Chitim și priviți! Trimiteți la Chedar, uitați-vă bine și vedeți dacă s-a întâmplat acolo așa ceva:
11. și-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu și-a schimbat Slava cu ceva care nu este de niciun ajutor!
12. Mirați-vă de așa ceva, ceruri, înfiorați-vă de spaimă și groază, zice Domnul.
13. Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate care nu țin apă.
14. Este Israel un rob cumpărat, sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă?
15. Niște pui de lei mugesc și strigă împotriva lui și-i pustiesc țara; cetățile îi sunt arse și fără locuitori.
16. Chiar și cei din Nof și Tahpanes îți vor zdrobi creștetul capului.
17. Nu ți-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău când te îndrepta pe calea cea bună?
18. Și acum, ce cauți să te duci în Egipt să bei apa Nilului? Ce cauți să te duci în Asiria să bei apa râului?
19. Tu singur te pedepsești cu răutatea ta și tu singur te lovești cu necredincioșia ta, și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul Dumnezeul tău și să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor.
20. Demult ți-ai sfărâmat jugul, ți-ai rupt legăturile și ai zis: "Nu mai vreau să slujesc ca un rob!" Căci pe orice deal înalt și sub orice copac verde te-ai întins ca o curvă.
21. Te sădisem ca o vie minunată și de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat și te-ai prefăcut într-o coardă de viță sălbatică?
22. Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.
23. Cum poți să zici: "Nu m-am spurcat și nu m-am dus după Baali"? Privește-ți urma pașilor în vale și vezi ce ai făcut, dromader iute la mers și care bați drumurile și le încrucișezi!
24. Măgăriță sălbatică deprinsă cu pustiul, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-și facă pofta? Toți cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.
25. Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gâtlejul de sete! Dar tu zici: "Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini și vreau să merg după ei."
26. Cum rămâne uluit un hoț când este prins, așa de uluiți vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și prorocii lor.
27. Ei zic lemnului: "Tu ești tatăl meu!", și pietrei: "Tu mi-ai dat viața!" Căci ei Îmi întorc spatele și nu se uită la Mine. Dar când sunt în nenorocire, zic: "Scoală-Te și scapă-ne!"
28. Unde sunt dumnezeii tăi pe care ți i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda!
29. Pentru ce vă certați cu Mine? Toți Mi-ați fost necredincioși, zice Domnul.
30. Degeaba v-am lovit copiii, n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat pe prorocii voștri ca un leu nimicitor.
31. O, neam rău de oameni, uitați-vă bine la cuvântul Domnului care zice: "Am fost Eu un pustiu pentru Israel sau o țară plină de întuneric beznă? Pentru ce zice atunci poporul Meu: "Suntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine"?
32. Își uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.
33. Ce bine știi să-ți întocmești căile când este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi.
34. Până și pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor nevinovați pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere.
35. Și, cu toate acestea, tu zici: "Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!" Iată, Mă voi certa cu tine, pentru că zici: "N-am păcătuit!"
36. Pentru ce atâta grabă ca să-ți schimbi drumul? Din Egipt îți va veni rușinea, cum ți-a venit și din Asiria!
37. Tot de-acolo vei ieși cu mâinile pe cap; căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi, și nu vei izbuti cu ei.


Capitolul 3

1. El zice: "Când se desparte un bărbat de nevasta sa, pe care o părăsește, și ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar și țara aceea spurcată? Și tu ai curvit cu mulți ibovnici, și să te întorci iarăși la Mine? - zice Domnul.
2. Ridică-ți ochii spre înălțimi și privește: unde n-ai curvit? Te țineai la drumuri ca arabul în pustiu și ai spurcat țara prin curviile tale și cu răutatea ta!
3. Măcar că ploile au fost oprite, și ploaia de primăvară a lipsit, totuși tu ți-ai păstrat fruntea de curvă și n-ai vrut să ai rușine!
4. Acum, nu-i așa?, strigi la Mine: "Tată! Tu ai fost Prietenul tinereții mele!?
5. Își va ține El mânia pe vecie? O va păstra El întotdeauna?" Iată, așa ai vorbit, și totuși ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!"
6. Domnul mi-a zis, pe vremea împăratului Iosia: "Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt și sub orice copac verde și a curvit acolo.
7. Eu ziceam că, după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Și sora ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta.
8. Și cu toate că a văzut că M-am despărțit de necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor ei, și i-am dat cartea ei de despărțire, totuși sora sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel.
9. Și astfel, prin necurăția ei strigătoare, Israel a spurcat țara, a preacurvit cu piatra și lemnul.
10. Cu toate acestea vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima ei, ci cu prefăcătorie, zice Domnul."
11. Domnul mi-a zis: "Necredincioasa Israel pare nevinovată față de vicleana Iuda.
12. Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte și zi: "Întoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt milostiv, zice Domnul, și nu țin mânie pe vecie.
13. Recunoaște-ți numai nelegiuirea, recunoaște că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat încoace și încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, și că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.
14. Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, zice Domnul; căci Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie, și vă voi aduce înapoi în Sion.
15. Vă voi da păstori după inima Mea, și vă vor paște cu pricepere și cu înțelepciune.
16. Când vă veți înmulți și veți crește în țară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului și nu-i va mai veni nimănui în gând, nu-și vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simți lipsa și nici nu vor mai face altul.
17. În vremea aceea, Ierusalimul se va numi "Scaunul de domnie al Domnului"; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în Numele Domnului și nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.
18. În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel și vor veni împreună din țara de la miazănoapte în țara pe care am dat-o în stăpânire părinților voștri.
19. Eu ziceam: "Cum să te pun printre copiii Mei și să-ți dau o țară plăcută, o moștenire, podoabă între podoabele neamurilor?" Mă gândeam că Mă vei chema: "Tată!" și nu te vei mai abate de la Mine.
20. Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-ați fost necredincioși voi, casa lui Israel, zice Domnul!
21. Un vuiet se aude pe înălțimi: sunt plânsetele și rugămințile de iertare ale copiilor lui Israel; căci și-au sucit calea și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.
22. Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și vă voi ierta abaterile." - "Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul Dumnezeul nostru.
23. În adevăr, zadarnic se așteaptă mântuire de la dealuri și de la mulțimea munților; în adevăr, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel.
24. Idolii, dimpotrivă, au mâncat rodul muncii părinților noștri, din tinerețea noastră, oile și boii lor, fiii și fiicele lor.
25. Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră și până în ziua de azi, și n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru."


Capitolul 4

1. "Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.
2. Dacă vei jura: "Viu este Domnul!" cu adevăr, cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El și se vor făli cu El.
3. Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: "Desțeleniți-vă un ogor nou și nu semănați între spini!
4. Tăiați-vă împrejur pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutății faptelor voastre!
5. Dați de știre în Iuda, vestiți la Ierusalim și spuneți: "Sunați din trâmbiță în țară! Strigați în gura mare și ziceți: "Strângeți-vă și haidem în cetățile întărite!"
6. Înălțați un steag spre Sion, fugiți și nu vă opriți! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea și un mare prăpăd."
7. Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, și-a părăsit locul ca să-ți pustiască țara, să-ți dărâme cetățile, și nimeni să nu mai locuiască în ele.
8. De aceea acoperiți-vă cu saci, plângeți și gemeți; căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.
9. "În ziua aceea, zice Domnul, împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămâne încremeniți, și prorocii, uimiți."
10. Eu am zis: "Ah! Doamne Dumnezeule! Ai înșelat în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul, când ai zis: "Veți avea pace!", și totuși sabia le amenință viața."
11. În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: "Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiului pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe grâul.
12. Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti hotărârea!"
13. Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi căci suntem prăpădiți!" -
14. Curăță-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15. Căci un glas care pornește de la Dan și vestește nenorocirea, o vestește de la muntele lui Efraim.
16. "Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului: "Vin niște împresurători dintr-o țară depărtată și strigă împotriva cetăților lui Iuda.
17. Ca cei ce păzesc un ogor ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul. -
18. Acesta este rodul căilor și faptelor tale, este vina răutății tale, dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă."
19. Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război.
20. Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată, și corturile, într-o clipă!
21. Până când voi vedea steagul fâlfâind și voi auzi sunetul trâmbiței? -
22. "Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele." -
23. Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit!
24. Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți; și toate dealurile se clatină!
25. Mă uit, și iată că nu este niciun om; și toate păsările cerurilor au fugit!
26. Mă uit, și iată, Carmelul este un pustiu; și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse!
27. Căci așa vorbește Domnul: "Toată țara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.
28. Din pricina aceasta, țara este în jale, și cerurile sus sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.
29. La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori.
30. Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi te disprețuiesc și vor să-ți ia viața.
31. Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului care suspină și întinde mâinile zicând: "Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!"


Capitolul 5

1. Cutreierați ulițele Ierusalimului, uitați-vă, întrebați și căutați în piețe, dacă se găsește un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se țină de adevăr, și voi ierta Ierusalimul.
2. Chiar când zic: "Viu este Domnul!", ei jură strâmb."
3. Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i lovești, și ei nu simt nimic; îi nimicești, și nu vor să ia învățătură; iau o înfățișare mai tare decât stânca, nu vor să se întoarcă la Tine.
4. Eu ziceam: "Numai cei mici sunt așa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!
5. Mă voi duce deci la cei mari și le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!" Dar toți au sfărâmat jugul și au rupt legăturile.
6. De aceea îi omoară leul din pădure și-i nimicește lupul din pustiu. Stă la pândă pardosul înaintea cetăților lor: toți cei ce vor ieși din ele vor fi sfâșiați; căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulțit!
7. "Cum să te iert? - zice Domnul - Copiii tăi M-au părăsit și jură pe dumnezei care n-au ființă. Și, după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie și aleargă cu grămada în casa curvei!
8. Ca niște cai bine hrăniți, care aleargă încoace și încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său.
9. Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?
10. Suiți-vă pe zidurile ei și dărâmați, dar nu nimiciți de tot! Luați-i butucii aceștia, căci nu sunt ai Domnului!
11. Căci casa lui Israel și casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.
12. Ei tăgăduiesc pe Domnul și zic: "Nu este El! Și nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea.
13. Prorocii sunt vânt, și nu Dumnezeu vorbește în ei. Așa să li se facă și lor!"
14. De aceea așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: "Pentru că ați zis lucrul acesta, iată, cuvântul Meu îl fac foc în gura ta, și poporul acesta, lemne, ca să-i ardă focul acesta.
15. Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel - zice Domnul - un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoști și ale cărui vorbe nu le pricepi.
16. Tolba lui cu săgeți este ca un mormânt deschis; toți sunt niște viteji.
17. El îți va mânca secerișul și pâinea, îți va mânca fiii și fiicele, îți va mânca oile și boii, îți va mânca via și smochinul; și îți va trece prin sabie cetățile întărite în care te încrezi.
18. Dar, și în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici de tot.
19. Dacă veți întreba atunci: "Pentru ce ne-a făcut toate acestea Domnul Dumnezeul nostru?" Așa le vei răspunde: "După cum voi M-ați părăsit și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa acum veți sluji unor străini într-o țară care nu este a voastră!"
20. Spuneți lucrul acesta casei lui Iacov, vestiți-l în Iuda și ziceți:
21. "Ascultați lucrul acesta, popor fără minte și fără inimă, care are ochi și nu vede, urechi, și n-aude!
22. Nu voiți să vă temeți de Mine, zice Domnul, nu voiți să tremurați înaintea Mea?" - Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veșnic pe care nu trebuie să-l treacă. Și chiar dacă valurile ei se înfurie, totuși sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.
23. Poporul acesta însă are o inimă dârză și răzvrătită; se răscoală și pleacă,
24. și nu zic în inima lor: "Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie și târzie și ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriș."
25. Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăți.
26. Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc ca păsărarul care întinde lațuri, întind curse și prind oameni.
27. Cum se umple o colivie de păsări, așa se umplu casele lor prin vicleșug; așa ajung ei puternici și bogați.
28. Se îngrașă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiți.
29. Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?
30. Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în țară.
31. Prorocii prorocesc neadevăruri, preoții stăpânesc cu ajutorul lor, și poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veți face la urmă?"


Capitolul 6

1. "Fugiți, copii ai lui Beniamin, fugiți din mijlocul Ierusalimului, sunați din trâmbiță la Tecoa, ridicați un semn la Bet-Hacherem! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire și un mare prăpăd.
2. Pe frumoasa și subțirica fiică a Sionului o nimicesc!
3. La ea vin păstorii cu turmele lor, își întind corturile în jurul ei și își pasc fiecare partea lui." -
4. "Pregătiți-vă s-o bateți! Haidem! Să ne suim ziua în amiaza mare!"... Vai de noi, căci ziua scade, și umbrele de seară se lungesc.
5. Haidem să ne suim noaptea și să-i dărâmăm casele împărătești!" -
6. Căci așa vorbește Domnul oștirilor: "Tăiați copaci și ridicați șanțuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită; căci în mijlocul ei este numai apăsare.
7. Cum țâșnesc apele dintr-o fântână, așa țâșnește răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie și prăpăd; durerea și rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.
8. Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine și să fac din tine un pustiu, o țară nelocuită!"
9. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Vor culege rămășițele lui Israel cum se culeg ciorchinii rămași dintr-o vie. - Puneți din nou mâna pe ea ca și culegătorul pe mlădițe." -
10. Cui să vorbesc și pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor este netăiată împrejur și nu sunt în stare să ia aminte. Iată, cuvântul Domnului este o ocară pentru ei și nu le place de el.
11. Eu sunt așa de plin de mânia Domnului, că n-o pot opri. - "Toarn-o peste copilul de pe uliță și peste adunările tinerilor. Căci și bărbatul și nevasta vor fi prinși, și bătrânul și cel încărcat de zile.
12. Casele lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele și nevestele lor de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor țării, zice Domnul.
13. Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig; de la proroc până la preot, toți înșală.
14. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: "Pace! Pace!" Și totuși nu este pace!
15. Sunt dați de rușine, căci săvârșesc urâciuni; și totuși nu roșesc și nu știu de rușine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnați, când îi voi pedepsi, zice Domnul."
16. Așa vorbește Domnul: "Stați în drumuri, uitați-vă și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!" Dar ei răspund: "Nu vrem să umblăm pe ele!"
17. Am pus niște străjeri peste voi: "Fiți cu luare aminte la sunetul trâmbiței!" Dar ei răspund: "Nu vrem să fim cu luare aminte!"
18. De aceea, ascultați, neamuri, și luați seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor!
19. Ascultă și tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la cuvintele Mele și au nesocotit Legea Mea.
20. Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o țară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, și jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute."
21. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, voi pune înaintea poporului acestuia niște pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinți și fii, vecini și prieteni, și vor pieri."
22. Așa vorbește Domnul: "Iată că vine un popor din țara de la miazănoapte, un neam mare se ridică de la marginile pământului.
23. Ei poartă arc și suliță; sunt cumpliți și fără milă; glasul lor urlă ca marea; sunt călare pe cai și gata de luptă ca un om pregătit de război împotriva ta, fiica Sionului!"
24. La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza ca durerea unei femei care naște. -
25. Nu ieșiți în ogoare și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspândind spaima de jur împrejur!
26. Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac și tăvălește-te în cenușă, jelește-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi. -
27. "Te pusesem de pază peste poporul Meu ca o cetățuie, ca să le cunoști și să le cercetezi calea.
28. Toți sunt niște răzvrătiți, niște bârfitori, aramă și fier, toți sunt niște stricați.
29. Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăță, căci zgura nu se dezlipește.
30. De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat."


Capitolul 7

1. Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:
2. "Șezi la poarta Casei Domnului, vestește acolo cuvântul acesta și spune: "Ascultați cuvântul Domnului, toți bărbații lui Iuda care intrați pe aceste porți ca să vă închinați înaintea Domnului!
3. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Îndreptați-vă căile și faptele, și vă voi lăsa să locuiți în locul acesta.
4. Nu vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare zicând: "Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!"
5. Căci numai dacă vă veți îndrepta căile și faptele, dacă veți înfăptui dreptatea unii față de alții,
6. dacă nu veți asupri pe străin, pe orfan și pe văduvă, dacă nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta și dacă nu veți merge după alți dumnezei, spre nenorocirea voastră,
7. numai așa vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara pe care am dat-o părinților voștri, din veșnicie în veșnicie.
8. Dar iată că voi vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare care nu slujesc la nimic.
9. Cum? Furați, ucideți, preacurviți, jurați strâmb, aduceți tămâie lui Baal, mergeți după alți dumnezei pe care nu-i cunoașteți!...
10. Și apoi veniți să vă înfățișați înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, și ziceți: "Suntem izbăviți!"... ca iarăși să faceți toate aceste urâciuni!
11. Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peșteră de tâlhari înaintea voastră? Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!
12. Duceți-vă, dar, la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, și vedeți ce i-am făcut din pricina răutății poporului Meu, Israel!
13. Și acum, fiindcă ați făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineață, și n-ați ascultat, fiindcă v-am chemat, și n-ați răspuns,
14. voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneți încrederea, și locului pe care vi l-am dat vouă și părinților voștri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo.
15. Și vă voi lepăda de la fața Mea cum am lepădat pe toți frații voștri, pe toată sămânța lui Efraim! -
16. Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru ei și nu stărui pe lângă Mine; căci nu te voi asculta!
17. Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului?
18. Copiii strâng lemne, părinții aprind focul, și femeile frământă plămădeala ca să pregătească turte împărătesei cerului și să toarne jertfe de băutură altor dumnezei ca să Mă mânie.
19. Pe Mine Mă mânie ei oare, zice Domnul; nu pe ei înșiși, spre rușinea lor?"
20. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată, mânia și urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni și dobitoace, peste copacii de pe câmp și peste roadele pământului; și va arde și nu se va stinge."
21. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Adăugați arderile voastre de tot la jertfele voastre și mâncați-le carnea!
22. Căci n-am vorbit nimic cu părinții voștri și nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi de tot și jertfe, în ziua când i-am scos din țara Egiptului.
23. Ci iată porunca pe care le-am dat-o: "Ascultați glasul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veți fi poporul Meu; umblați pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiți fericiți."
24. Dar ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile și pornirile inimii lor rele, au dat înapoi și n-au mers înainte.
25. Din ziua când au ieșit părinții voștri din Egipt până în ziua de azi, v-am trimis pe toți slujitorii Mei, prorocii, i-am trimis în fiecare zi de dimineață.
26. Dar ei nu M-au ascultat, n-au luat aminte; și-au înțepenit gâtul și au făcut mai rău decât părinții lor.
27. Și chiar dacă le vei spune toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta; și dacă vei striga la ei, nu-ți vor răspunde.
28. De aceea spune-le: "Acesta este poporul care n-ascultă glasul Domnului Dumnezeului său și care nu vrea să ia învățătură; s-a dus adevărul, a fugit din gura lor." -
29. Acum, tunde-ți părul, Ierusalime, și aruncă-l departe; suie-te pe înălțimi și fă o cântare de jale! Căci Domnul leapădă și îndepărtează neamul de oameni care I-a ațâțat urgia.
30. Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul; și-au așezat urâciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu ca s-o spurce.
31. Au zidit și locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-și ardă în foc pe fiii și fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem și nici nu-Mi trecuse prin minte.
32. De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet și valea Ben-Hinom, ci se va zice Valea Măcelului și se vor îngropa morții la Tofet din lipsă de loc.
33. Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului și a fiarelor pământului; și nimeni nu le va speria.
34. Voi face astfel să înceteze în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, căci țara va ajunge un pustiu!


Capitolul 8

1. În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraților lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoților, oasele prorocilor și oasele locuitorilor Ierusalimului.
2. Le vor întinde în fața soarelui, în fața lunii și în fața întregii oștiri a cerurilor, pe care le-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care le-au urmat, pe care le-au căutat și înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge, nici nu le vor mai îngropa, și se vor face gunoi pe pământ.
3. Toți cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea decât viața, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oștirilor.
4. Spune-le: "Așa vorbește Domnul: "Cine cade și nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăși?
5. Pentru ce, dar, poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruie în înșelătorie și nu vor să se întoarcă la Dumnezeu?
6. Căci Eu sunt cu luare aminte și aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căiește de răutatea lui și nu zice: "Ce am făcut?" Ci toți își încep din nou alergarea ca un cal care se aruncă la luptă.
7. Chiar și cocostârcul își cunoaște vremea pe ceruri; turtureaua, rândunica și cocorul își păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaște Legea Domnului!
8. Cum puteți voi să ziceți: "Suntem înțelepți, și Legea Domnului este cu noi"? Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor.
9. Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși, căci au nesocotit cuvântul Domnului. Și ce înțelepciune au ei?
10. De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, și ogoarele lor, altor stăpâni. Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig mârșav, de la proroc până la preot, toți înșală!
11. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: "Pace! Pace!" Și totuși pace nu este.
12. Vor fi dați de rușine, căci săvârșesc astfel de urâciuni; nu roșesc și nu știu de rușine; de aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad și vor fi răsturnați, când îi voi pedepsi, zice Domnul.
13. Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, și frunzele se vor veșteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele." -
14. "Pentru ce ședem jos? Strângeți-vă și haidem în cetățile întărite ca să pierim acolo! Căci Domnul Dumnezeul nostru ne sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Domnului.
15. Așteptam pacea, și nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, și iată groaza!
16. Sforăitul cailor Săi se aude dinspre Dan și de vuietul nechezatului lor se cutremură toată țara; vin, mănâncă țara și ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce o locuiesc."
17. "Căci iată că trimit între voi niște șerpi, niște basilici, împotriva cărora nu este niciun descântec, și vă vor mușca, zice Domnul."
18. Aș vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine.
19. Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o țară depărtată: "Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?" - "Pentru ce M-au mâniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?" -
20. "Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem mântuiți!" -
21. Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza.
22. Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face, dar, vindecarea fiicei poporului meu? -


Capitolul 9

1. O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu!
2. O! dac-aș avea un han de călători în pustiu, aș părăsi pe poporul meu și m-aș depărta de el! Căci toți sunt niște preacurvari și o ceată de mișei.
3. "Au limba întinsă ca un arc și aruncă minciuna; și nu prin adevăr sunt ei puternici în țară; căci merg din răutate în răutate, și nu Mă cunosc, zice Domnul.
4. Fiecare să se păzească de prietenul lui și să nu se încreadă în niciunul din frații săi; căci orice frate caută să înșele și orice prieten umblă cu bârfe.
5. Se trag pe sfoară unii pe alții și nu spun adevărul; își deprind limba să mintă și se trudesc să facă rău.
6. Locuința ta este în mijlocul fățărniciei, și, de fățarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască - zice Domnul."
7. De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: "Iată, îi voi topi în cuptor și îi voi încerca. Căci cum aș putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?
8. Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, și în fundul inimii îi întind curse.
9. Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?
10. Munții vreau să-i plâng și să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite vreau să fac o jelanie; căci sunt arse de tot și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului și dobitoacele au fugit și au pierit.
11. Voi face și Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de șacali, și cetățile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori.
12. Unde este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită țara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?"
13. Domnul zice: "Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu și nu l-au urmat;
14. ci au umblat după aplecările inimii lor și au mers după Baali cum i-au învățat părinții lor."
15. De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și-i voi da să bea ape otrăvite.
16. Îi voi risipi printre niște neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinții lor și voi trimite sabia în urma lor, până-i voi nimici."
17. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Căutați și chemați plângătoarele să vină! Trimiteți la femeile iscusite, ca să vină!
18. Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră ca să ne curgă lacrimile din ochi și să curgă apa din pleoapele noastre!
19. Căci strigăte de jale se aud din Sion: "Cât suntem de prăpădiți! Cât de jalnic suntem acoperiți de rușine! Trebuie să părăsim țara, căci ne-au surpat locuințele!" -
20. Ascultați, femeilor, cuvântul Domnului și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învățați pe copiii voștri cântece de jale, învățați-vă plângeri unele pe altele!
21. Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești, a nimicit pe copii pe uliță, și pe tineri, în piețe.
22. "Spune: "Așa vorbește Domnul: "Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!"
23. Așa vorbește Domnul: "Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui.
24. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.
25. Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi pedepsi pe toți cei tăiați împrejur, care nu sunt tăiați împrejur cu inima,
26. pe egipteni, pe iudei, pe edomiți, pe amoniți, pe moabiți, pe toți cei ce își rad colțurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustiu; căci toate neamurile sunt netăiate împrejur, și toată casa lui Israel are inima netăiată împrejur.


Capitolul 10

1. Ascultați cuvântul pe care vi-l vorbește Domnul, casa lui Israel!
2. Așa vorbește Domnul: "Nu vă luați după felul de viețuire al neamurilor și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.
3. Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie un lemn din pădure; mâna meșterului îl lucrează cu securea;
4. îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc cu cuie și ciocane ca să nu se clatine.
5. Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveți și nu vorbesc; sunt duși de alții, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă niciun rău și nu sunt în stare să facă niciun bine." -
6. Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta.
7. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție se cuvine teama; căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor, niciunul nu este ca Tine.
8. Toți laolaltă sunt proști și fără minte, știința idolilor nu este decât deșertăciune, e lemn!
9. Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur din Ufaz; meșterul și mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate de meșteri iscusiți. -
10. Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu și un Împărat veșnic. Pământul tremură de mânia Lui, și neamurile nu pot să sufere urgia Lui.
11. Așa să le vorbiți: "Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri de pe pământ și de sub ceruri.
12. Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.
13. La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere fulgerelor și ploii și scoate vântul din cămările Lui.
14. Atunci se arată omul cât este de prost cu știința lui, și orice argintar rămâne de rușine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sunt decât minciună și nu este nicio suflare în ei;
15. sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri, când va veni pedeapsa.
16. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este numele Lui."
17. Ia din țară legătura cu ce este al tău, tu, care ești în strâmtorare!
18. Căci așa vorbește Domnul: "Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii țării. Îi voi strânge de aproape ca să simtă." -
19. "Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana! Dar eu zic: "O nenorocire a dat peste mine și o voi suferi!
20. Cortul îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele!
21. Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propășit și li se risipesc toate turmele.
22. Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de șacali." -
23. Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă.
24. Pedepsește-mă, Doamne, dar cu măsură, și nu în mânia Ta, ca să nu mă nimicești!
25. Varsă-Ți urgia peste neamurile care nu Te cunosc și peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc și-i pustiesc locuința. -


Capitolul 11

1. Iată cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel:
2. "Ascultați cuvintele acestui legământ și spuneți-le oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului!
3. Zi-le: "Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: "Blestemat să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia
4. pe care l-am poruncit părinților voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din cuptorul de fier, zicând: "Ascultați glasul Meu și faceți tot ce vă voi porunci; și veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru;
5. atunci voi împlini jurământul pe care l-am făcut părinților voștri că le voi da o țară în care curge lapte și miere, cum vedeți astăzi." - Și eu am răspuns: "Amin, Doamne!"
6. Domnul mi-a zis iarăși: "Vestește toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului și zi: "Ascultați cuvintele legământului acestuia și împliniți-le!
7. Căci am înștiințat pe părinții voștri, din ziua când i-am scos din țara Egiptului și până în ziua de azi; i-am înștiințat în toate diminețile, zicând: "Ascultați glasul Meu!"
8. Dar ei n-au ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, și pe care nu l-au păzit."
9. Domnul mi-a zis: "Este o uneltire între bărbații lui Iuda și între locuitorii Ierusalimului.
10. S-au întors la nelegiuirile celor dintâi părinți ai lor care n-au vrut să asculte cuvintele Mele și s-au dus și ei după alți dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care-l făcusem cu părinții lor."
11. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, voi aduce peste ei niște nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta!
12. Cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor.
13. Căci câte cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda! Și câte ulițe are Ierusalimul, atâtea altare ați ridicat idolilor, altare ca să aduceți tămâie lui Baal!... -
14. Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru ei; căci nu-i voi asculta nicidecum când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor.
15. Ce ar putea să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulțime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruințele și carnea sfântă, răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri! -
16. "Măslin verde, gras și cu roade frumoase și plăcute" este numele pe care ți-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc, și ramurile lui sunt sfărâmate.
17. Căci Domnul oștirilor care te-a sădit cheamă nenorocirea peste tine din pricina răutății casei lui Israel și a casei lui Iuda pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal."
18. Domnul mi-a dat de știre, și am știut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor.
19. Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie și nu știam planurile rele pe care le urzeau ei împotriva mea zicând: "Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim din pământul celor vii ca să nu i se mai pomenească numele."
20. "O, Doamne Dumnezeul oștirilor, Tu care ești un judecător drept, care cercetezi rinichii și inimile: fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ție Îți încredințez pricina mea!"
21. De aceea așa vorbește Domnul împotriva oamenilor din Anatot care vor să-ți ia viața și zic: "Nu proroci în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!"
22. De aceea așa vorbește Domnul oștirilor: "Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri uciși de sabie, iar fiii și fiicele lor vor muri de foamete.
23. Și niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi pedepsi."


Capitolul 12

1. Tu ești prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuși să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propășește calea celor răi, și toți mișeii trăiesc în pace?
2. I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, ești aproape de gura lor, dar departe de inima lor!
3. Totuși, Tu, Doamne, mă cunoști, mă vezi, îmi cercetezi inima și vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe niște oi care trebuie tăiate și pregătește-i pentru ziua măcelului!
4. Până când să se jelească țara și să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele și păsările din pricina răutății locuitorilor. Căci ei zic: "El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârșitul!" -
5. "Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Și, dacă nu te crezi la adăpost decât într-o țară liniștită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale Iordanului?
6. Căci chiar frații tăi și casa tatălui tău te vând, ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu-i crede când îți vor spune vorbe prietenoase. -
7. Mi-am părăsit casa și Mi-am lăsat moștenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmașilor ei.
8. Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea; și de aceea o urăsc.
9. A ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? - Duceți-vă și strângeți toate fiarele câmpului, aduceți-le ca s-o mănânce! -
10. Un mare număr de păstori Îmi pustiesc via, Îmi calcă ogorul în picioare; ogorul Meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit.
11. Îl pustiesc, și el stă trist și pustiit înaintea Mea. Toată țara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.
12. Peste toate înălțimile pustiului vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă țara de la un capăt la altul; și nimeni nu-i lăsat în pace.
13. Au semănat grâu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos. - Să vă fie rușine de ce culegeți în urma mâniei aprinse a Domnului!" -
14. Așa vorbește Domnul despre toți vecinii Mei cei răi care se ating de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu, Israel: "Iată, îi voi smulge din țara lor și voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.
15. Dar, după ce-i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și-i voi aduce înapoi pe fiecare în moștenirea lui și pe fiecare în țara lui.
16. Și dacă vor învăța căile poporului Meu, dacă vor jura pe Numele Meu zicând: "Viu este Domnul!", cum au învățat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiți în mijlocul poporului Meu.
17. Dar dacă nu vor asculta nimic, voi nimici cu desăvârșire pe un astfel de popor, îl voi nimici și îl voi pierde, zice Domnul."


Capitolul 13

1. Așa mi-a vorbit Domnul: "Du-te de cumpără-ți un brâu de in și pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l înmoi în apă!"
2. Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, și l-am pus în jurul coapselor mele.
3. Apoi cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel:
4. "Ia brâul pe care l-ai cumpărat și pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat și ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci."
5. M-am dus și l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul.
6. După mai multe zile, Domnul mi-a zis: "Scoală-te, du-te la Eufrat și ia de acolo brâul pe care-ți poruncisem să-l ascunzi acolo!"
7. M-am dus la Eufrat, am săpat și am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat și nu mai era bun de nimic.
8. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
9. Așa vorbește Domnul: "Așa voi nimici mândria lui Iuda și mândria peste măsură de mare a Ierusalimului.
10. Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui și merge după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta care nu mai este bun de nimic!
11. Căci, cum se lipește brâul de coapsele unui om, așa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel și toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, numele Meu, lauda Mea și slava Mea; dar nu M-au ascultat.
12. De aceea spune-le cuvintele acestea: Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: "Toate vasele se vor umple cu vin!" Și ei îți vor zice: "Crezi că noi nu știm că toate vasele se vor umple cu vin?"
13. Atunci spune-le: Așa vorbește Domnul: "Iată, voi umple pe toți locuitorii țării acesteia, pe împărații care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoți, pe proroci și pe toți locuitorii Ierusalimului, îi voi umple de beție.
14. Îi voi sfărâma pe unii de alții, pe părinți și pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruța, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împiedica să-i nimicesc."
15. Ascultați și luați aminte! Nu fiți mândri, căci Domnul vorbește!
16. Dați slavă Domnului Dumnezeului vostru până nu vine întunericul, până nu vi se lovesc picioarele de munții nopții! Veți aștepta lumina, dar El o va preface în umbra morții și o va preface în negură adâncă.
17. Iar dacă nu vreți să ascultați, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.
18. Spune împăratului și împărătesei: "Ședeți pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărătească ce vă slujea ca podoabă."
19. Cetățile de la miazăzi sunt închise și nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.
20. Ridică-ți ochii și privește pe cei ce vin de la miazănoapte. Unde este turma care-ți fusese dată, turma de care erai așa de mândru?
21. Ce vei zice când va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obișnuit să-ți fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile cum apucă pe o femeie la naștere?
22. Și dacă vei zice în inima ta: "Pentru ce mi se întâmplă lucrul acesta?" - Din pricina mulțimii nelegiuirilor tale ți s-au ridicat poalele hainelor și ți se dezgolesc călcâiele cu sila.
23. Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi care sunteți deprinși să faceți răul?
24. "De aceea, îi voi risipi ca pleava luată de vântul pustiului.
25. Iată-ți soarta, partea pe care ți-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat și ți-ai pus încrederea în minciună.
26. De aceea îți voi ridica poalele și ți le voi da peste cap ca să ți se vadă rușinea.
27. Am văzut preacurviile și nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri și în ogoare, ți-am văzut urâciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te cureți? Cât vei mai zăbovi?"


Capitolul 14

1. Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:
2. "Iuda jelește, cetățile lui sunt pustiite, triste, posomorâte, și strigătele Ierusalimului se înalță.
3. Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă și se întorc cu vasele goale: rușinați și roșiți, își acoperă capul.
4. Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acoperă capul.
5. Chiar și cerboaica de pe câmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește verdeață.
6. Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte și pleșuve, trăgând aer ca niște șerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă." -
7. Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta.
8. Tu, care ești nădejdea lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie: pentru ce să fii ca un străin în țară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea?
9. De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care nu ne poate ajuta? Și totuși Tu ești în mijlocul nostru, Doamne, și Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi! -
10. Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: "Le place să alerge încoace și încolo. Nu-și cruță picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum își aduce aminte de nelegiuirile lor și le pedepsește păcatele!"
11. Și Domnul mi-a zis: "Nu mijloci pentru poporul acesta!
12. Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, și, chiar dacă vor aduce arderi de tot și jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea și cu ciuma."
13. Eu am răspuns: "Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: "Nu veți vedea sabie și nu veți avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică."
14. Dar Domnul mi-a răspuns: "Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă și nu le-am vorbit; ci ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorociri deșarte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor.
15. De aceea așa vorbește Domnul despre prorocii care măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuși în Numele Meu și zic: "Nu va fi nici sabie, nici foamete în țara aceasta." - Prorocii aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete!
16. Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinși pe ulițele Ierusalimului de foamete și sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.
17. Spune-le lucrul acesta: "Îmi varsă lacrimi ochii zi și noapte și nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.
18. Dacă ies la câmp, dau peste oameni străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste niște ființe sleite de foame; chiar și prorocul și preotul cutreieră țara fără să știe unde merg." -
19. Ai lepădat Tu de tot pe Iuda și a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne lovești așa, că nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, și nu vine nimic bun; așteptam o vreme de vindecare, și nu-i decât groază!
20. Doamne, ne recunoaștem răutatea noastră și nelegiuirea părinților noștri; căci am păcătuit împotriva Ta.
21. Pentru Numele Tău nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legământul Tău cu noi!
22. Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri! -


Capitolul 15

1. Domnul mi-a zis: "Chiar dacă Moise și Samuel s-ar înfățișa înaintea Mea, tot n-aș fi binevoitor față de poporul acesta. Izgonește-l dinaintea Mea, ducă-se!
2. Și dacă-ți vor zice: "Unde să ne ducem?", să le răspunzi: "Așa vorbește Domnul: "La moarte, cei sortiți la moarte, la sabie, cei sortiți sabiei, la foamete, cei sortiți foametei, la robie, cei sortiți robiei!"
3. Căci voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă, câinii, ca să-i sfâșie, păsările cerului și fiarele pământului, ca să-i mănânce și să-i nimicească.
4. Îi voi face de pomină pentru toate împărățiile pământului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și pentru tot ce a făcut el în Ierusalim.
5. Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?
6. M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea Îmi întind mâna împotriva ta și te nimicesc: sunt sătul de milă.
7. Îi vântur cu lopata, la porțile țării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor.
8. Văduvele lor sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului aduc un pustiitor ziua în amiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul și groaza.
9. Cea care născuse șapte fii tânjește, își dă sufletul; soarele ei apune când este încă ziuă: este roșie, acoperită de rușine. Pe cei ce mai rămân îi dau pradă sabiei înaintea vrăjmașilor lor, zice Domnul." -
10. Vai de mine, mamă, că m-ai născut pe mine, om de ceartă și de pricină pentru toată țara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, și totuși toți mă blestemă!"
11. Domnul a răspuns: "Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaș să te roage la vreme de nenorocire și la vreme de necaz!
12. Poate fierul să frângă fierul de la miazănoapte și arama?
13. Averile și comorile tale le voi da pradă fără despăgubire, din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ținutul tău.
14. Te voi duce rob la vrăjmașul tău într-o țară pe care n-o cunoști, căci focul mâniei Mele s-a aprins și arde peste voi!" -
15. Tu știi tot, Doamne! Adu-Ți aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gândește-Te că sufăr ocara din pricina Ta!
16. Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oștirilor!
17. N-am șezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă înveselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umplusem de mânie.
18. Pentru ce nu mai contenește suferința mea? Pentru ce mă ustură rana și nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înșelător, ca o apă care seacă? -
19. De aceea așa vorbește Domnul: "Dacă te vei lipi iarăși de Mine, îți voi răspunde iarăși, și vei sta înaintea Mea; dacă vei despărți ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!
20. Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine ca să te scap și să te izbăvesc, zice Domnul.
21. Te voi izbăvi din mâna celor răi și te voi scăpa din mâna asupritorilor."


Capitolul 16

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2. "Să nu-ți iei nevastă și să n-ai în locul acesta nici fii nici fiice!
3. Căci așa vorbește Domnul despre fiii și fiicele care se vor naște în locul acesta, despre mamele care-i vor naște și despre tații lor care le vor da naștere în țara aceasta:
4. vor muri doborâți de boala rea. Nimeni nu-i va plânge, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pământ; vor pieri de sabie și de foamete; și trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului și fiarelor pământului."
5. Căci așa vorbește Domnul: "Să nu intri în nicio casă de jale, să nu plângi în ea și nici să nu te bocești cu ei, căci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea și îndurarea Mea.
6. Și mari și mici, toți vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați: nimeni nu-i va plânge, nimeni nu-și va face tăieturi din pricina lor și nu se va rade pentru ei.
7. Nimeni nu le va pune masa în timpul jelirii ca să-i mângâie pentru cel mort; și nimeni nu le va întinde paharul mângâierii pentru tatăl sau pentru mama lor.
8. Să nu intri nici într-o casă de petrecere ca să te așezi cu ei, să mănânci și să bei."
9. Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată, voi face să înceteze în locul acesta, sub ochii voștri și în zilele voastre, strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei. -
10. Când vei vesti poporului acestuia toate aceste lucruri, ei îți vor zice: "Pentru ce ne amenință Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire și ce păcat am făcut împotriva Domnului Dumnezeului nostru?"
11. Atunci să le răspunzi: "Părinții voștri M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alți dumnezei, le-au slujit și s-au închinat înaintea lor; iar pe Mine M-au părăsit și n-au păzit Legea Mea!
12. Și voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri; căci iată că fiecare umblați după pornirile inimii voastre rele și nu M-ascultați.
13. De aceea, vă voi muta din țara aceasta într-o țară pe care n-ați cunoscut-o nici voi, nici părinții voștri; și acolo veți sluji altor dumnezei, zi și noapte, căci nu vă voi ierta!
14. De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul care a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel!"
15. Ci se va zice: "Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările unde-i izgonise!" Căci îi voi aduce înapoi în țara lor, pe care o dădusem părinților lor.
16. Iată, trimit o mulțime de pescari, zice Domnul, și-i vor pescui; și după aceea, voi trimite o mulțime de vânători, și-i vor vâna pe toți munții și pe toate dealurile, și în crăpăturile stâncilor.
17. Căci ochii Mei sunt cu luare aminte la toate căile lor; ele nu sunt ascunse înaintea feței Mele, și nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.
18. De aceea, le voi răsplăti mai întâi îndoit nelegiuirea și păcatul lor, pentru că Mi-au spurcat țara, pentru că Mi-au umplut moștenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor și cu urâciunile lor." -
19. Doamne, tăria, cetățuia și scăparea mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului și vor zice: "Părinții noștri n-au moștenit decât minciună, idoli deșerți care nu sunt de niciun ajutor!
20. Cum poate omul să-și facă dumnezei care nu sunt dumnezei?" -
21. "De aceea, iată că le arăt de data aceasta și-i fac să știe puterea și tăria Mea; și vor cunoaște că numele Meu este Domnul.


Capitolul 17

1. Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor.
2. Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și Astarteile lor, lângă copacii verzi, pe dealuri înalte.
3. Eu dau la pradă muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău!
4. Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară pe care n-o cunoști, căci ați aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna."
5. Așa vorbește Domnul: "Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul!
6. Căci este ca un nenorocit în pustiu și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiului, într-un pământ sărat și fără locuitori.
7. Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul!
8. Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme și nu încetează să aducă rod.
9. Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
10. Eu, Domnul, cercetez inima și încerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.
11. Ca o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un nebun." -
12. Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al Sfântului nostru Locaș,
13. Doamne, nădejdea lui Israel! Toți cei ce Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine. - "Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, Izvorul de apă vie." -
14. Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu, și voi fi mântuit; căci Tu ești slava mea!
15. Iată, ei îmi zic: "Unde este cuvântul Domnului? Să se împlinească, dar!"
16. Și eu, ca să Te ascult, n-am vrut să nu fiu păstor; nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi; și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta.
17. De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea mea în ziua nenorocirii!
18. Prigonitorii mei să fie acoperiți de rușine, dar să nu fiu rușinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i cu o îndoită urgie! -
19. Așa mi-a vorbit Domnul: "Du-te și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împărații lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului
20. și spune-le: "Ascultați cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda, tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați pe aceste porți!"
21. Așa vorbește Domnul: "Luați seama în sufletele voastre să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului.
22. Să nu scoateți din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului și să nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit părinților voștri.
23. Dar ei n-au ascultat și n-au luat aminte; ci și-au înțepenit gâtul ca să n-asculte și să nu ia învățătură.
24. Dacă Mă veți asculta în adevăr, zice Domnul, și nu veți aduce nicio sarcină înăuntru pe porțile acestei cetăți în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului și nu veți face nicio lucrare în ziua aceasta,
25. atunci pe porțile acestei cetăți vor intra împărați și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călare pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci.
26. Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi, ca să aducă arderi de tot și jertfe, să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulțumire în Casa Domnului.
27. Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge."


Capitolul 18

1. Cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului și care sună astfel:
2. "Scoală-te și coboară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!"
3. Când m-am coborât în casa olarului, iată că el lucra pe roată.
4. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit - cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.
5. Și cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
6. "Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel? - zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului așa sunteți voi în mâna Mea, casă a lui Israel!
7. Deodată zic despre un neam, despre o împărăție, că-l voi smulge, că-l voi surpa și că-l voi nimici;
8. dar dacă neamul acesta despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac.
9. Tot așa însă deodată zic despre un neam, sau despre o împărăție, că-l voi zidi sau că-l voi sădi.
10. Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea și n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău și de binele pe care aveam de gând să i-l fac.
11. De aceea, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și zi: "Așa vorbește Domnul: "Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră și fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă umbletele și faptele!"
12. Dar ei zic: "Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre și vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!"
13. De aceea, așa vorbește Domnul: "Întrebați pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave blestemății.
14. Părăsește zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete și curgătoare?
15. Totuși poporul Meu M-a uitat și aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări și a apucat pe cărări și drumuri nebătute,
16. făcând astfel din țara lor o pustietate, o veșnică batjocură; toți cei ce trec prin ea sunt uimiți și dau din cap.
17. Ca vântul de la răsărit îi voi risipi înaintea vrăjmașului; iar în ziua necazului lor le voi întoarce spatele și nu Mă voi uita la ei!"
18. Atunci ei au zis: "Veniți să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul din lipsă de înțelepți, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba și să nu luăm seama la toate vorbirile lui!" -
19. Ascultă-mă, Doamne, și auzi glasul potrivnicilor mei!
20. Cu rău se răsplătește binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viața. Adu-Ți aminte că am stat înaintea Ta ca să vorbesc bine pentru ei și să abat mânia Ta de la ei.
21. De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei și doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii și să rămână văduve, și bărbații lor să fie luați de ciumă; tinerii lor să fie uciși de sabie în luptă!
22. Să se audă strigăte ieșind din casele lor, când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă ca să mă prindă și mi-au întins lațuri sub picioare.
23. Dar Tu, Doamne, cunoști toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea Ta: ci să fie doborâți în fața Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale! -


Capitolul 19

1. Așa a vorbit Domnul: "Du-te de cumpără de la un olar un vas de pământ și ia cu tine pe câțiva din bătrânii poporului și din bătrânii preoților.
2. Du-te în valea Ben-Hinom, care este la intrarea porții olăriei, și acolo să vestești cuvintele pe care ți le voi spune.
3. Să spui: "Ascultați cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului! Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va face să țiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea.
4. Pentru că M-au părăsit, au spurcat locul acesta, au adus în el tămâie altor dumnezei pe care nu-i cunoșteau nici ei, nici părinții lor, nici împărații lui Iuda, și au umplut locul acesta cu sânge nevinovat.
5. Au zidit și înălțimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi de tot lui Baal: lucru pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rânduisem și nici nu-Mi trecuse prin minte.
6. De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici valea Ben-Hinom, ci se va numi valea Măcelului!
7. În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda și al Ierusalimului; îi voi face să cadă uciși de sabie înaintea vrăjmașilor lor și de mâna celor ce vor să le ia viața. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului și fiarelor pământului.
8. Voi face din cetatea aceasta o groază și o batjocură; așa că toți cei ce vor trece pe lângă ea se vor îngrozi și vor șuiera când vor vedea toate rănile ei.
9. Îi voi face să mănânce carnea fiilor și fiicelor lor, așa că își vor mânca unii carnea altora, în mijlocul necazului și strâmtorării în care-i vor aduce vrăjmașii lor și cei ce vor să le ia viața."
10. Să spargi apoi vasul, sub ochii oamenilor care vor merge cu tine.
11. Și să le spui: "Așa vorbește Domnul oștirilor: "Tocmai așa voi zdrobi pe poporul acesta și cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Și morții vor fi îngropați în Tofet din lipsă de loc pentru îngropare.
12. Așa voi face locului acestuia - zice Domnul - și locuitorilor lui, și voi face cetatea aceasta ca Tofetul.
13. Casele Ierusalimului și casele împăraților lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul, toate casele pe acoperișul cărora se aducea tămâie întregii oștiri a cerurilor și se turnau jertfe de băutură altor dumnezei!"
14. Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să prorocească. Apoi a stat în curtea Casei Domnului și a zis întregului popor:
15. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată, voi aduce peste cetatea aceasta și peste toate cetățile care țin de ea toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru că și-au înțepenit gâtul ca să n-asculte cuvintele Mele."


Capitolul 20

1. Pașhur, fiul lui Imer, preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri.
2. Și Pașhur a lovit pe prorocul Ieremia și l-a aruncat în temnița cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.
3. Dar a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniță. Și Ieremia i-a zis: "Domnul nu te mai numește Pașhur" ci Magor-Misabib.
4. Căci așa vorbește Domnul: "Iată, te voi face de groază, pe tine și pe toți prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor, și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia.
5. Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate vistieriile împăraților lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce la Babilon.
6. Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge la Babilon în robie; acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi cărora le-ai prorocit minciuni."
7. M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea își bate joc de mine.
8. Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: "Silnicie și apăsare!", așa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua.
9. Dacă zic: "Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui!", iată că în inima mea este ca un foc mistuitor închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
10. Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. - "Învinuiți-l", strigă ei; "haidem să-l învinuim!" Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic: "Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el și ne vom răzbuna pe el!"
11. Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuință: de o veșnică rușine care nu se va uita!
12. Și acum, Doamne Dumnezeul oștirilor care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rinichii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina. -
13. Cântați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. -
14. Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată!
15. Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: "Ți s-a născut un copil de parte bărbătească" și l-a umplut de bucurie cu ea!
16. Omul acela să ajungă ca cetățile pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața și strigăte de război la amiază!
17. De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu? De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine?
18. Pentru ce am ieșit din pântecele mamei ca să văd numai suferință și durere și să-mi isprăvesc zilele în rușine?


Capitolul 21

1. Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când i-a trimis împăratul Zedechia pe Pașhur, fiul lui Malchia, și pe Țefania, fiul lui Maaseia, preotul, ca să-i zică:
2. "Întreabă pe Domnul pentru noi; căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, este în război cu noi! Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Lui, ca să-l depărteze de la noi."
3. Ieremia le-a răspuns: "Să spuneți lui Zedechia:
4. "Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: "Iată, voi întoarce armele de război care sunt în mâinile voastre și cu care vă luptați în afară de ziduri împotriva împăratului Babilonului și împotriva haldeilor care vă împresoară și le voi strânge în mijlocul cetății acesteia.
5. Apoi Eu însumi voi lupta împotriva voastră cu mâna întinsă și cu braț tare, cu mânie, urgie și mare supărare.
6. Voi lovi pe locuitorii cetății acesteia, atât oameni, cât și dobitoace, și vor muri de o ciumă grozavă.
7. După aceea - zice Domnul - voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor și pe cei ce vor scăpa în cetatea aceasta de ciumă, de sabie și de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viața; și Nebucadnețar îi va trece prin ascuțișul sabiei, nu-i va cruța, nu va avea nicio milă de ei și nu se va îndura de ei."
8. Iar poporului acestuia să-i spui: "Așa vorbește Domnul: "Iată că vă pun înainte calea vieții și calea morții.
9. Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieși să se ducă la haldeii care vă împresoară va scăpa cu viață, care va fi singura lui pradă.
10. Căci Eu Îmi îndrept privirile împotriva cetății acesteia ca să-i fac rău, nu bine, zice Domnul; ea va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, care o va arde cu foc."
11. Și să spui casei împăratului lui Iuda: "Ascultați cuvântul Domnului,
12. casă a lui David! Așa vorbește Domnul: "Faceți dreptate dis-de-dimineață și scoateți pe cel asuprit din mâinile asupritorului, ca să nu izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutății faptelor voastre!
13. Iată, am necaz pe tine, cetate așezată în vale, pe stânca din câmpie, zice Domnul, pe voi care ziceți: "Cine se va coborî împotriva noastră? Cine va intra în locuințele noastre?"
14. Vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul, voi pune foc pădurii voastre, și-i va mânca toate împrejurimile."


Capitolul 22

1. Așa vorbește Domnul: "Coboară-te în casa împăratului lui Iuda și acolo rostește cuvintele acestea.
2. Să spui: "Ascultă cuvântul Domnului, împărat al lui Iuda care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tăi și tot poporul care intrați pe porțile acestea!
3. Așa vorbește Domnul: "Faceți dreptate și judecată; scoateți pe cel asuprit din mâinile asupritorului; nu chinuiți pe străin, pe orfan și pe văduvă; nu apăsați și nu vărsați sânge nevinovat în locul acesta!
4. Căci dacă lucrați după cuvântul acesta, vor intra pe porțile casei acesteia împărați care stau pe scaunul de domnie al lui David, suiți în care și călare pe cai, ei, slujitorii lor și poporul lor.
5. Dar dacă nu veți asculta cuvintele acestea, pe Mine însumi jur, zice Domnul, că această casă va ajunge o dărâmătură!"
6. Căci așa vorbește Domnul asupra casei împăratului lui Iuda: "Tu ești pentru Mine ca Galaadul, ca vârful Libanului; dar, cu adevărat, voi face din tine un pustiu, o cetate fără locuitori!
7. Pregătesc împotriva ta niște nimicitori, fiecare cu armele lui: ei vor tăia cei mai frumoși cedri ai tăi și-i vor arunca în foc.
8. Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta și vor zice unul altuia: "Pentru ce a făcut Domnul așa acestei cetăți mari?"
9. Și se va răspunde: "Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor, pentru că s-au închinat înaintea altor dumnezei și le-au slujit!"
10. Nu plângeți pe cel mort și nu vă bociți pentru el; ci plângeți mai degrabă pe cel ce se duce, care nu se mai întoarce și nu-și va mai vedea țara de naștere!"
11. Căci așa vorbește Domnul despre Șalum, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care domnea în locul tatălui său, Iosia, și care a ieșit din locul acesta: "Nu se va mai întoarce în el;
12. ci va muri în locul unde este dus rob și nu va mai vedea țara aceasta.
13. Vai de cel ce își zidește casa cu nedreptate, și odăile, cu nelegiuire; care pune pe aproapele său să lucreze degeaba, fără să-i dea plata;
14. care zice: "Îmi voi zidi o casă mare și odăi încăpătoare" și-i face ferestre multe, o căptușește cu cedru și o vopsește cu roșu!
15. Împărat ești tu oare, de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl tău și nu bea și el? Și totuși el făcea dreptate și judecată și era fericit!
16. Judeca pricina săracului și a celui lipsit și era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaște? - zice Domnul.
17. Dar tu n-ai ochi și inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verși sânge nevinovat și să întrebuințezi asuprire și silnicie."
18. De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: "Nu-l vor plânge zicând: "Vai, fratele meu! Vai, sora mea!" Nici nu-l vor plânge zicând: "Vai, doamne! Vai, măria sa!"
19. Ci va fi înmormântat ca un măgar, va fi târât și aruncat afară din porțile Ierusalimului!"
20. Suie-te pe Liban și strigă! Înalță-ți glasul de pe Basan! Și strigă de pe înălțimea Abarim! Căci toți cei ce te iubeau sunt zdrobiți!
21. Ți-am vorbit când îți mergea bine; dar tu ziceai: "Nu pot s-ascult!" Așa ai lucrat din tinerețea ta și n-ai ascultat glasul Meu.
22. Pe toți păstorii tăi îi va paște vântul, și cei ce te iubesc vor merge în robie. Atunci vei fi acoperit de rușine și vei roși din pricina întregii tale răutăți.
23. Tu, care locuiești pe Liban acum, care îți ai cuibul în cedri, cum vei geme când te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în munci!
24. Pe viața Mea, zice Domnul, că, și chiar dacă Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un inel de pecetluit în mâna Mea cea dreaptă, te-aș scoate și de acolo.
25. Te voi da în mâinile celor ce vor să-ți ia viața, în mâinile acelora înaintea cărora tremuri, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în mâinile haldeilor.
26. Te voi arunca, pe tine și pe mama ta care te-a născut, într-o altă țară, unde nu v-ați născut, și acolo veți muri!
27. Dar în țara în care vor dori să se întoarcă, nu se vor mai întoarce!
28. Este un vas disprețuit, sfărâmat, acest Ieconia? Este el un lucru căruia nu-i dai niciun preț? Pentru ce sunt aruncați, oare, el și sămânța lui, și azvârliți într-o țară pe care n-o cunosc?" -
29. "Țară, țară, țară, ascultă glasul Domnului!
30. Așa vorbește Domnul: "Scrieți pe omul acesta ca lipsit de copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viața lui; căci niciunul din urmașii lui nu va izbuti să șadă pe scaunul de domnie al lui David și să domnească peste Iuda."


Capitolul 23

1. "Vai de păstorii care nimicesc și risipesc turma pășunii Mele, zice Domnul."
2. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: "Pentru că Mi-ați risipit oile, le-ați izgonit și nu v-ați îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutății faptelor voastre, zice Domnul.
3. Și Eu însumi voi strânge rămășița oilor Mele din toate țările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în pășunea lor și vor crește, și se vor înmulți.
4. Voi pune peste ele păstori care le vor paște; nu le va mai fi teamă, nici groază, și nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.
5. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune și va face dreptate și judecată în țară.
6. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, și Israel va avea liniște în locuința lui; și iată Numele pe care i-L vor da: "Domnul, Neprihănirea noastră!"
7. De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul care a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel!"
8. Ci se va zice: "Viu este Domnul care a scos și a adus înapoi sămânța casei lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările în care îi risipisem!" Și vor locui în țara lor."
9. Asupra prorocilor. Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om amețit de vin, din pricina Domnului și din pricina sfintelor Lui cuvinte.
10. Căci țara este plină de preacurvii și țara se jelește din pricina jurămintelor; câmpiile pustiului sunt uscate. Toată alergătura lor țintește numai la rău și toată vitejia lor este pentru nelegiuire!
11. "Prorocii și preoții sunt stricați; le-am găsit răutatea chiar și în Casa Mea, zice Domnul.
12. De aceea, calea lor va fi lunecoasă și întunecoasă, vor fi împinși și vor cădea; căci voi aduce nenorocirea peste ei în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul.
13. În prorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au prorocit pe Baal și au rătăcit pe poporul Meu, Israel!
14. Dar în prorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari, trăiesc în minciună, întăresc mâinile celor răi, așa că niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui, toți sunt înaintea Mea ca Sodoma, și locuitorii Ierusalimului, ca Gomora."
15. De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor despre proroci: "Iată, îi voi hrăni cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite; căci prin prorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată țara."
16. Așa vorbește Domnul oștirilor: "N-ascultați cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieșite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.
17. Ei spun celor ce Mă nesocotesc: "Domnul a zis: "Veți avea pace" și zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: "Nu vi se va întâmpla niciun rău."
18. Cine a fost de față la sfatul Domnului ca să vadă și să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui și cine l-a auzit?
19. Iată că furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi!
20. Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.
21. Eu n-am trimis pe prorocii aceștia, și totuși ei au alergat; nu le-am vorbit, și totuși au prorocit.
22. Dacă ar fi fost de față la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu și să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!
23. Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, și nu sunt Eu și un Dumnezeu de departe?
24. Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? - zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile și pământul? - zice Domnul.
25. Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu zicând: "Am avut un vis! Am visat un vis!"
26. Până când vor prorocii aceștia să prorocească minciuni, să prorocească înșelătoriile inimii lor?
27. Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visele pe care le istorisește fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinții lor Numele din pricina lui Baal?
28. Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta, și cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? - zice Domnul.
29. Nu este cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?
30. De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care își ascund unul altuia cuvintele Mele.
31. Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor și-l dau drept cuvânt al Meu.
32. Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile și cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă și nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.
33. Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: "Care este amenințarea Domnului?", să le spui care este această amenințare: "Vă voi lepăda, zice Domnul."
34. Și pe prorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: "O amenințare a Domnului" îl voi pedepsi, pe el și casa lui!
35. Așa să spuneți însă fiecare aproapelui său, fiecare, fratelui său: "Ce a răspuns Domnul?" sau: "Ce a zis Domnul?"
36. Dar să nu mai ziceți: "O amenințare a Domnului", căci cuvântul fiecăruia va fi o amenințare pentru el, dacă veți suci astfel cuvintele Dumnezeului celui Viu, cuvintele Domnului oștirilor, Dumnezeului nostru!
37. Așa să zici prorocului: "Ce ți-a răspuns Domnul?" sau: "Ce a zis Domnul?"
38. Dar dacă veți mai zice: "O amenințare a Domnului", atunci așa vorbește Domnul: "Pentru că spuneți cuvintele acestea: "O amenințare a Domnului", măcar că am trimis să vă spună: "Să nu mai ziceți: "O amenințare a Domnului",
39. din pricina aceasta, iată, vă voi uita și vă voi lepăda, pe voi și cetatea pe care v-o dădusem vouă și părinților voștri, vă voi arunca dinaintea Mea
40. și voi pune peste voi o veșnică ocară și o veșnică necinste, care nu se va uita."


Capitolul 24

1. Domnul mi-a arătat două coșuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim și dusese în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari și fierari.
2. Unul din coșuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coș avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau.
3. Domnul mi-a zis: "Ce vezi, Ieremio?" Eu am răspuns: "Niște smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele, și, de rele ce sunt, nu se pot mânca."
4. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
5. Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: "Cum deosebești tu aceste smochine bune, așa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în țara haldeilor;
6. îi voi privi cu un ochi binevoitor și-i voi aduce înapoi în țara aceasta: îi voi așeza și nu-i voi mai nimici, îi voi sădi și nu-i voi mai smulge.
7. Le voi da o inimă ca să înțeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.
8. Și, ca smochinele cele rele care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul, așa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui și rămășița Ierusalimului, cei ce au rămas în țara aceasta și cei ce locuiesc în țara Egiptului.
9. Îi voi face de pomină, o pricină de nenorocire pentru toate împărățiile pământului, de ocară, de batjocură, de râs și de blestem în toate locurile unde îi voi izgoni.
10. Voi trimite în ei sabia, foametea și ciuma până vor pieri din țara pe care le-o dădusem lor și părinților lor."


Capitolul 25

1. Cuvântul care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda - acesta era cel dintâi an al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului -
2. cuvânt pe care l-a rostit Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda și înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului zicând:
3. "De la al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, sunt douăzeci și trei de ani de când mi-a vorbit cuvântul Domnului; v-am vorbit, v-am vorbit de dimineață, și n-ați ascultat.
4. Domnul v-a trimis pe toți slujitorii Săi prorocii, i-a trimis dis-de-dimineață; și n-ați ascultat, n-ați plecat urechea să ascultați.
5. Ei au zis: "Întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea și de la răutatea faptelor voastre, și veți rămâne în țara pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri, din veșnicie în veșnicie;
6. nu vă duceți după alți dumnezei ca să le slujiți și să vă închinați înaintea lor, nu Mă mâniați prin lucrarea mâinilor voastre, și nu vă voi face niciun rău!"
7. Dar nu M-ați ascultat, zice Domnul, ci M-ați mâniat prin lucrarea mâinilor voastre, spre nenorocirea voastră."
8. De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: "Pentru că n-ați ascultat cuvintele Mele,
9. iată, voi trimite să aducă toate popoarele de la miazănoapte, zice Domnul; și voi trimite la robul Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei țări și împotriva locuitorilor ei, și împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur ca să le nimicească cu desăvârșire și să facă din ele un pustiu și o pricină de batjocură, niște dărâmături veșnice.
10. Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, uruitul morii și lumina lămpii.
11. Toată țara aceasta va fi o paragină, un pustiu, și neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de șaptezeci de ani.
12. Dar, când se vor împlini acești șaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi țara haldeilor și o voi preface în niște dărâmături veșnice.
13. Voi aduce peste țara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile.
14. Căci neamuri puternice și împărați mari le vor supune și pe ele și le voi răsplăti după faptele și lucrarea mâinilor lor."
15. Căci așa mi-a vorbit Domnul Dumnezeul lui Israel: "Ia din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele și dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite.
16. Vor bea și se vor ameți, și vor fi ca niște nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!"
17. Eu am luat potirul din mâna Domnului și l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul:
18. Ierusalimului și cetăților lui Iuda, împăraților și căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărâmături, într-un pustiu, să-i facă de batjocură și de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi;
19. lui faraon, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui și tot poporului lui;
20. la toată Arabia, tuturor împăraților țării Uț, tuturor împăraților țării filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului și celor ce au mai rămas din Asdod;
21. Edomului, Moabului și copiilor lui Amon;
22. tuturor împăraților Tirului, tuturor împăraților Sidonului și împăraților ostroavelor care sunt dincolo de mare;
23. Dedanului, Temei, Buzului și tuturor celor ce își rad colțurile bărbii;
24. tuturor împăraților Arabiei și tuturor împăraților arabilor care locuiesc în pustiu;
25. tuturor împăraților Zimrei, tuturor împăraților Elamului și tuturor împăraților Mediei;
26. tuturor împăraților de la miazănoapte, de aproape sau de departe, și unora și altora, și tuturor împărățiilor lumii care sunt pe fața pământului. Iar împăratul Șeșacului va bea după ei.
27. "Să le spui: "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Beți, îmbătați-vă și vărsați, și cădeți fără să vă mai ridicați la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!"
28. Și, dacă nu vor vrea să ia din mâna ta potirul ca să bea, spune-le: "Așa vorbește Domnul oștirilor: "Beți!
29. Căci iată că în cetatea peste care se cheamă Numele Meu încep să fac rău: și voi să rămâneți nepedepsiți? Nu veți rămâne nepedepsiți, căci voi chema sabia peste toți locuitorii pământului, zice Domnul oștirilor."
30. Și tu să le prorocești toate aceste lucruri și să le spui: "Domnul va răcni de sus; din locașul Lui cel sfânt va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului locuinței Lui; va striga ca cei ce calcă în teasc împotriva tuturor locuitorilor pământului.
31. Vuietul ajunge până la marginea pământului; căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi și dă pe cei răi pradă sabiei, zice Domnul."
32. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Iată, nenorocirea merge din popor în popor și o mare furtună se ridică de la marginile pământului.
33. Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinși de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliți, nici adunați, nici îngropați, ci vor fi un gunoi de pământ.
34. Gemeți, păstori, și strigați! Tăvăliți-vă în cenușă, povățuitori ai turmelor! Căci au venit zilele înjunghierii voastre. Vă voi zdrobi, și veți cădea la pământ ca un vas de preț.
35. Nu mai este niciun loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nicio scăpare pentru povățuitorii turmelor!
36. Se aud strigătele păstorilor și gemetele povățuitorilor turmelor, căci Domnul le pustiește locul de pășune,
37. și colibele cele liniștite sunt nimicite de mânia aprinsă a Domnului.
38. El Și-a părăsit locuința ca un pui de leu, vizuina; așa că țara le este prefăcută în pustiu de urgia nimicitorului și de mânia Lui aprinsă."


Capitolul 26

1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului:
2. Așa vorbește Domnul: "Stai în curtea Casei Domnului și spune acelora care vin din toate cetățile lui Iuda să se închine în Casa Domnului toate cuvintele pe care-ți poruncesc să li le spui; nu lăsa niciun cuvânt din ele.
3. Poate că vor asculta și se vor întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi de răul pe care Mă gândisem să li-l fac din pricina răutății faptelor lor.
4. Să le spui: "Așa vorbește Domnul: "Dacă nu Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea pe care v-am pus-o înainte,
5. dacă nu ascultați cuvintele robilor Mei proroci, pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dis-de-dimineață, și pe care nu i-ați ascultat,
6. atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului."
7. Preoții, prorocii și tot poporul au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului.
8. Și când a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoții, prorocii și tot poporul au pus mâna pe el și au zis: "Trebuie să mori negreșit!
9. Pentru ce prorocești în Numele Domnului și zici: "Casa aceasta va ajunge ca Silo, și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori"?" Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului.
10. Când au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa împăratului la Casa Domnului și au șezut la intrarea porții celei noi a Casei Domnului.
11. Atunci preoții și prorocii au vorbit astfel căpeteniilor și întregului popor: "Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci a prorocit împotriva cetății acesteia, cum ați auzit voi înșivă cu urechile voastre!"
12. Ieremia a zis tuturor căpeteniilor și întregului popor: "Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva Casei acesteia și împotriva cetății acesteia toate lucrurile pe care le-ați auzit voi.
13. Acum îndreptați-vă căile și faptele, ascultați glasul Domnului Dumnezeului vostru, și Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră!
14. Cât despre mine, iată-mă în mâinile voastre; faceți-mi ce vi se va părea că este bine și drept!
15. Numai să știți că, dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!"
16. Căpeteniile și tot poporul au zis preoților și prorocilor: "Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci ne-a vorbit în Numele Domnului Dumnezeului nostru!"
17. Și unii din bătrânii țării s-au sculat și au zis întregii adunări a poporului:
18. "Mica din Moreșet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: "Așa vorbește Domnul oștirilor: "Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, și muntele Casei Domnului o înălțime acoperită cu păduri."
19. L-a omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Și atunci Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Și noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire așa de mare?"
20. (A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia tocmai aceleași lucruri ca și Ieremia.
21. Împăratul Ioiachim, toți vitejii lui și toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, și împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înștiințat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit și s-a dus în Egipt.
22. Împăratul Ioiachim a trimis niște oameni în Egipt și anume: pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu el în Egipt.
23. Aceștia au scos din Egipt pe Urie și l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia și i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.)
24. Totuși mâna lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia, și el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.


Capitolul 27

1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit către Ieremia din partea Domnului următorul cuvânt:
2. "Așa mi-a vorbit Domnul: "Fă-ți niște legături și niște juguri și puneți-le la gât.
3. Trimite-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratului Tirului și împăratului Sidonului prin trimișii care au venit la Ierusalim la Zedechia, împăratul lui Iuda.
4. Și spune-le să spună stăpânilor lor: "Așa vorbește Domnul oștirilor, Împăratul lui Israel: "Iată ce să spuneți stăpânilor voștri:
5. "Eu am făcut pământul, pe oameni și dobitoacele care sunt pe pământ cu puterea Mea cea mare și cu brațul Meu întins și dau pământul cui Îmi place.
6. Acum dau toate aceste țări în mâinile robului Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului; îi dau chiar și fiarele câmpului ca să-i fie supuse.
7. Toate neamurile vor fi supuse lui, fiului său și fiului fiului său, până va veni și vremea țării lui, și o vor supune neamuri puternice și împărați mari.
8. Dar dacă un popor sau o împărăție nu se va supune lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și nu-și va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete și cu ciumă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui.
9. De aceea să n-ascultați pe prorocii voștri, pe ghicitorii voștri, pe visătorii voștri, pe cititorii voștri în stele și pe vrăjitorii voștri, care vă zic: "Nu veți fi supuși împăratului Babilonului!"
10. Căci ei vă prorocesc minciuni, ca să fiți depărtați din țara voastră, ca să vă izgonesc, și să pieriți.
11. Dar pe poporul care își va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului și care-i va fi supus îl voi lăsa în țara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze și să locuiască în ea.
12. Am spus întocmai aceleași lucruri lui Zedechia, împăratul lui Iuda: "Plecați-vă grumazul sub jugul împăratului Babilonului, supuneți-vă lui și poporului lui, și veți trăi.
13. Pentru ce să muriți, tu și poporul tău, de sabie, de foamete și de ciumă, cum a hotărât Domnul asupra poporului care nu se va supune împăratului Babilonului?
14. N-ascultați de cuvintele prorocilor care vă zic: "Nu veți fi supuși împăratului Babilonului!" Căci ei vă prorocesc minciuni.
15. Nu i-am trimis Eu, zice Domnul, ci prorocesc minciuni în Numele Meu, ca să vă izgonesc, și să pieriți, voi și prorocii care vă prorocesc!"
16. Am vorbit și preoților și întregului popor și le-am spus: "Așa vorbește Domnul: "N-ascultați de cuvintele prorocilor voștri care vă prorocesc și zic: "Iată că uneltele Casei Domnului vor fi aduse în curând din Babilon!" Căci ei vă prorocesc minciuni.
17. Nu-i ascultați; supuneți-vă împăratului Babilonului, și veți trăi. Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o dărâmătură?
18. Dacă sunt ei proroci și dacă este cu ei cuvântul Domnului, să mijlocească la Domnul oștirilor, pentru ca uneltele care au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda și în Ierusalim să nu se ducă în Babilon.
19. Căci așa vorbește Domnul oștirilor cu privire la stâlpi, la marea de aramă, la temelii și la toate celelalte unelte care au mai rămas în cetatea aceasta
20. și care n-au fost ridicate de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, când a luat robi din Ierusalim în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, și pe toți mai marii lui Iuda și Ierusalimului;
21. așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele care au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda și în Ierusalim:
22. "Ele vor fi duse în Babilon și vor rămâne acolo până în ziua când le voi căuta Eu - zice Domnul - când le voi ridica iarăși și le voi aduce înapoi în locul acesta."


Capitolul 28

1. În același an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, proroc din Gabaon, mi-a zis în Casa Domnului, în fața preoților și a întregului popor:
2. "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Eu sfărâm jugul împăratului Babilonului!
3. Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului pe care le-a ridicat Nebucadnețar, împăratul Babilonului, din locul acesta și le-a dus în Babilon.
4. Și voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, și pe toți prinșii de război ai lui Iuda care s-au dus în Babilon; căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului."
5. Prorocul Ieremia a răspuns prorocului Hanania în fața preoților și a întregului popor care stăteau în Casa Domnului.
6. Ieremia, prorocul, a zis: "Amin! Așa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai prorocit tu și să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului și pe toți prinșii de război!
7. Numai ascultă cuvântul pe care-l rostesc eu în auzul tău și în auzul întregului popor:
8. "Prorocii care au fost înaintea mea și înaintea ta, din vremurile străvechi, au prorocit război, foamete și ciumă împotriva unor țări puternice și unor împărății mari.
9. Dar, dacă un proroc prorocește pacea, numai după împlinirea celor ce prorocește se va cunoaște că este cu adevărat trimis de Domnul."
10. Atunci prorocul Hanania a ridicat jugul de pe grumazul prorocului Ieremia și l-a sfărâmat.
11. Și Hanania a zis în fața întregului popor: "Așa vorbește Domnul: "Așa voi sfărâma, peste doi ani, de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului!" Prorocul Ieremia a plecat.
12. După ce a sfărâmat prorocul Hanania jugul de pe grumazul prorocului Ieremia, cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:
13. "Du-te și spune lui Hanania: "Așa vorbește Domnul: "Ai sfărâmat un jug de lemn, dar cu aceasta ai făcut în locul lui un jug de fier!"
14. Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Pun un jug de fier pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și-i vor sluji, și-i dau chiar și fiarele câmpului!"
15. Și prorocul Ieremia a zis prorocului Hanania: "Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu insufli poporului o încredere mincinoasă.
16. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, te izgonesc de pe pământ și vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sunt o răzvrătire împotriva Domnului."
17. Și prorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a șaptea.


Capitolul 29

1. Iată cuprinsul epistolei pe care a trimis-o prorocul Ieremia din Ierusalim către rămășița bătrânilor din robie, preoților, prorocilor și întregului popor, pe care-i dusese în robie Nebucadnețar, din Ierusalim la Babilon,
2. după ce împăratul Ieconia, împărăteasa, famenii dregători, căpeteniile lui Iuda și ale Ierusalimului, lemnarii și fierarii au părăsit Ierusalimul.
3. Le-a trimis-o prin Eleasa, fiul lui Șafan, și prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimiși la Babilon de Zedechia, împăratul lui Iuda, la Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Ea cuprindea următoarele:
4. "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, către toți prinșii de război pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon:
5. "Zidiți case și locuiți-le; sădiți grădini și mâncați din roadele lor!
6. Luați-vă neveste și faceți fii și fiice; însurați-vă fiii și măritați-vă fetele, să facă fii și fiice, ca să vă înmulțiți acolo unde sunteți și să nu vă împuținați.
7. Urmăriți binele cetății în care v-am dus în robie și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!
8. Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Nu vă lăsați amăgiți de prorocii voștri care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voștri; n-ascultați nici de visătorii voștri, ale căror vise voi le pricinuiți!
9. Căci ei vă prorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul.
10. Dar iată ce zice Domnul: "De îndată ce vor trece șaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi și voi împlini față de voi făgăduința Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.
11. Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.
12. Voi Mă veți chema și veți pleca; Mă veți ruga, și vă voi asculta.
13. Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima.
14. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, și voi aduce înapoi pe prinșii voștri de război; vă voi strânge din toate neamurile și din toate locurile în care v-am izgonit, zice Domnul, și vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.
15. Totuși voi ziceți: "Dumnezeu ne-a ridicat proroci în Babilon!"
16. Așa vorbește Domnul asupra împăratului care șade pe scaunul de domnie al lui David, asupra întregului popor care locuiește în cetatea aceasta, asupra fraților voștri care n-au mers cu voi în robie.
17. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Iată, voi trimite între ei sabie, foamete și ciumă și-i voi face ca niște smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mânca.
18. Îi voi urmări cu sabie, cu foamete și cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărățiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură și de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni,
19. pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rânduri le-am trimis pe robii Mei prorocii; dar n-ați vrut să ascultați, zice Domnul.
20. Voi însă ascultați cuvântul Domnului, voi toți prinșii de război pe care v-am trimis din Ierusalim în Babilon!
21. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, și despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă prorocesc minciuni în Numele Meu: "Iată, îi dau în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului; și-i va omorî sub ochii voștri.
22. Vor sluji ca prilej de blestem între toți prinșii de război ai lui Iuda care sunt la Babilon. Și se va zice: "Să-ți facă Domnul ca lui Zedechia și ca lui Ahab pe care împăratul Babilonului i-a fript în foc!"
23. Și lucrul acesta se va întâmpla pentru că au făcut o mișelie în Israel preacurvind cu nevestele aproapelui lor și pentru că au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le dădusem nicio poruncă. Știu lucrul acesta și sunt martor, zice Domnul.
24. Iar lui Șemaia, nehelamitul, să-i spui:
25. "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Tu ai trimis în numele tău întregului popor din Ierusalim, lui Țefania, fiul lui Maaseia, preotul, și tuturor preoților o scrisoare cu următorul cuprins:
26. "Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să priveghezi în Casa Domnului peste toți nebunii și peste toți cei ce se dau drept proroci, ca să-i arunci în butuci și în fiare.
27. Acum, pentru ce nu pedepsești pe Ieremia din Anatot, care prorocește printre voi?
28. Ba încă a trimis chiar să ne spună în Babilon: "Robia va fi lungă; zidiți case și locuiți-le; sădiți grădini și mâncați din roadele lor!" -
29. (Preotul Țefania citise în adevăr scrisoarea aceasta în fața prorocului Ieremia.) -
30. Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:
31. "Trimite să spună tuturor celor din robie: "Așa vorbește Domnul despre Șemaia, nehelamitul: "Pentru că Șemaia vă prorocește fără să-l fi trimis Eu și vă insuflă o încredere mincinoasă,
32. iată ce zice Domnul: "Voi pedepsi pe Șemaia, nehelamitul, și sămânța lui: niciunul din ai lui nu va locui în mijlocul poporului acestuia și nu va vedea binele pe care-l voi face poporului Meu, zice Domnul; căci el a propovăduit răzvrătire împotriva Domnului."


Capitolul 30

1. Iată cuvântul rostit lui Ieremia din partea Domnului:
2. Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: "Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ți le-am spus.
3. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi prinșii de război ai poporului Meu, Israel și Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în țara pe care am dat-o părinților lor, și o vor stăpâni."
4. Iată însă cuvintele pe care le-a rostit Domnul asupra lui Israel și asupra lui Iuda:
5. Așa vorbește Domnul: "Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace!
6. Întrebați și vedeți dacă nu cumva naște vreun bărbat! Pentru ce văd pe toți bărbații cu mâinile pe coapse ca o femeie la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate fețele?
7. Vai! căci ziua aceea este mare; niciuna n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.
8. În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, voi sfărâma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile, și străinii nu-l vor mai supune.
9. Ci vor sluji Domnului Dumnezeului lor și împăratului lor David pe care li-l voi scula.
10. De aceea, nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; și nu te speria, Israele! Căci te voi izbăvi din țara cea depărtată și îți voi izbăvi sămânța din țara în care este roabă; Iacov se va întoarce iarăși, va avea odihnă și liniște; și nu-l va mai tulbura nimeni.
11. Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit."
12. Așa vorbește Domnul: "Lovitura ta este de nevindecat, și rana ta este usturătoare.
13. Niciunul nu-ți apără pricina ca să-ți lege rana; nu-i niciun leac, niciun mijloc de vindecare!
14. Toți cei ce te iubeau te uită, niciunuia nu-i pasă de tine; căci te-am lovit cum lovesc pe un vrăjmaș, te-am pedepsit cu putere, din pricina mulțimii nelegiuirilor tale și al marelui număr al păcatelor tale.
15. De ce te plângi de rana ta, de durerea pe care ți-o pricinuiește boala ta? Pentru mulțimea nelegiuirilor tale, pentru marele număr al păcatelor tale te-am făcut să suferi aceste lucruri!
16. Totuși toți cei ce te mănâncă vor fi mâncați, și toți vrăjmașii tăi, toți, vor merge în robie; cei ce te jefuiesc vor fi jefuiți, și voi da pradă pe toți cei ce te pradă.
17. Dar te voi vindeca și îți voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: "Cel izgonit", "Sionul acela de care nimănui nu-i pasă."
18. Așa vorbește Domnul: "Iată, aduc înapoi pe prinșii de război ai corturilor lui Iacov și Mi-e milă de locașurile lui; cetatea va fi zidită iarăși pe dealurile ei, și casa împărătească va fi locuită iarăși cum era.
19. Din mijlocul lor se vor înălța mulțumiri și strigăte de bucurie; îi voi înmulți, și nu se vor împuțina; îi voi cinsti, și nu vor fi disprețuiți.
20. Fiii lui vor fi ca altădată, adunarea lui va rămâne înaintea Mea și voi pedepsi pe toți asupritorii lui.
21. Căpetenia lui va fi din mijlocul lui, și stăpânitorul lui va ieși din mijlocul lui; îl voi apropia, și va veni la Mine; căci cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine? - zice Domnul.
22. Voi veți fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul vostru."
23. Iată, furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi!
24. Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli până ce va împlini și va înfăptui gândurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.


Capitolul 31

1. "În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel, și ei vor fi poporul Meu."
2. Așa vorbește Domnul: "Poporul celor ce-au scăpat de sabie a căpătat trecere în pustiu: Israel merge spre locul lui de odihnă."
3. Domnul mi Se arată de departe: "Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea!
4. Te voi așeza din nou, și vei fi așezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăși cu timpanele tale și vei ieși în mijlocul jocurilor voioase.
5. Vei sădi iarăși vii pe înălțimile Samariei; cei ce le vor sădi le vor culege și roadele.
6. Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: "Sculați-vă, să ne suim în Sion la Domnul Dumnezeul nostru!"
7. Căci așa vorbește Domnul: "Strigați de bucurie asupra lui Iacov, chiuiți de veselie în fruntea neamurilor! Înălțați-vă glasurile, cântați laude și ziceți: "Doamne, izbăvește pe poporul Tău, pe rămășița lui Israel!"
8. Iată, îi aduc înapoi din țara de la miazănoapte, îi adun de la marginile pământului: între ei este și orbul și șchiopul, femeia însărcinată și cea în durerile nașterii; o mare mulțime se întoarce înapoi aici!
9. Plângând vin, și îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la râuri de apă pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sunt Tatăl lui Israel, și Efraim este întâiul Meu născut."
10. Ascultați cuvântul Domnului, neamuri, și vestiți-l în ostroave depărtate! Spuneți: "Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna și-l va păzi cum își păzește păstorul turma.
11. Căci Domnul răscumpără pe Iacov și-l izbăvește din mâna unuia mai tare decât el.
12. Ei vor veni și vor chiui de bucurie pe înălțimile Sionului; vor alerga la bunătățile Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la oi și boi; sufletul le va fi ca o grădină bine udată și nu vor mai tânji.
13. Atunci fetele se vor înveseli la joc, tinerii și bătrânii se vor bucura și ei; le voi preface jalea în veselie și-i voi mângâia, le voi da bucurie după necazurile lor.
14. Voi sătura de grăsime sufletul preoților, și poporul Meu se va sătura de bunătățile Mele, zice Domnul."
15. Așa vorbește Domnul: "Un țipăt se aude la Rama, plângeri și lacrimi amare: Rahela își plânge copiii; și nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!"
16. Așa vorbește Domnul: "Oprește-ți plânsul, oprește-ți lacrimile din ochi; căci truda îți va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăși din țara vrăjmașului.
17. Este nădejde pentru urmașii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ținutul lor!
18. Aud pe Efraim bocindu-se: "M-ai pedepsit, și am fost pedepsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, și mă voi întoarce, căci Tu ești Domnul Dumnezeul meu!
19. După ce m-am întors, m-am căit; și după ce mi-am recunoscut greșelile, mă bat pe pulpă; sunt rușinat și roșu de rușine, căci port ocara tinereții mele." -
20. Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingășie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el și voi avea milă negreșit de el, zice Domnul. -
21. Ridică semne pe drum, pune stâlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat... Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetățile acestea care sunt ale tale!
22. Până când vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peți pe bărbat."
23. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată ce se va zice iarăși în țara lui Iuda și în cetățile sale, când voi aduce înapoi pe prinșii lor de război: "Domnul să te binecuvânteze, locaș al neprihănirii, munte sfânt!"
24. Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetățile lui, plugarii și cei ce umblă cu turmele la pășune.
25. Căci voi răcori sufletul însetat și voi sătura orice suflet lihnit de foame." -
26. La aceste lucruri m-am trezit și am privit; și somnul îmi fusese dulce. -
27. "Iată, vin zile, zice Domnul, când voi însămânța casa lui Israel și casa lui Iuda cu o sămânță de oameni și o sămânță de dobitoace.
28. Și cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc și să le fac rău, tot așa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc și să-i sădesc, zice Domnul.
29. În zilele acelea nu se va mai zice: "Părinții au mâncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit dinții",
30. ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor strepezi dinții!
31. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou.
32. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț asupra lor, zice Domnul.
33. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
34. Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său zicând: "Cunoaște pe Domnul!", ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor."
35. Așa vorbește Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna și stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea și face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oștirilor:
36. "Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, și neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!"
37. Așa vorbește Domnul: "Dacă cerurile sus pot fi măsurate și dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda și Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.
38. Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea va fi zidită iarăși în cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel până la poarta unghiului.
39. Frânghia de măsurat va trece încă pe dinaintea ei până la dealul Gareb, și de acolo va face un ocol înspre Goat.
40. Toată valea unde se aruncă trupurile moarte și cenușa și toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la unghiul porții cailor la răsărit vor fi închinate Domnului și nu vor mai fi niciodată nici surpate, nici nimicite."


Capitolul 32

1. Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, în al zecelea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda. - Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadnețar.
2. Oastea împăratului Babilonului împresura pe atunci Ierusalimul, și prorocul Ieremia era închis în curtea temniței, care ținea de casa împăratului lui Iuda.
3. Zedechia, împăratul lui Iuda, pusese să-l închidă și-i zisese: "Pentru ce prorocești și zici: "Așa vorbește Domnul: "Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, și o va lua;
4. Zedechia, împăratul lui Iuda, nu va scăpa de haldei, ci va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, îi va vorbi gură către gură și se vor vedea față în față.
5. Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămâne până când Îmi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă vă bateți împotriva haldeilor, nu veți avea izbândă."
6. Ieremia a zis: "Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
7. "Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Șalum, va veni la tine să-ți spună: "Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi."
8. Și Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după cuvântul Domnului, în curtea temniței și mi-a zis: "Cumpără ogorul meu care este la Anatot, în țara lui Beniamin, căci tu ai drept de moștenire și de răscumpărare, cumpără-l!" Am cunoscut că era cuvântul Domnului.
9. Și am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot, și i-am cântărit argintul, șaptesprezece sicli de argint.
10. Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori și am cântărit argintul într-o cumpănă.
11. Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după Lege și obiceiuri și pe cel ce era deschis;
12. și am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în fața lui Hanameel, fiul unchiului meu, în fața martorilor care iscăliseră zapisul de cumpărare și în fața tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniței.
13. Și am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă:
14. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Ia zapisele acestea de cumpărare, cel pecetluit și cel deschis, și pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme!"
15. Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iarăși se vor mai cumpăra case, ogoare și vii în țara aceasta."
16. După ce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune:
17. "Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile și pământul cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!
18. Tu dai îndurare până la al miilea neam de oameni și pedepsești nelegiuirea părinților în sânul copiilor lor după ei. Tu ești Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui nume este Domnul oștirilor!
19. Tu ești mare la sfat și puternic la faptă, Tu ai ochii deschiși asupra tuturor căilor copiilor oamenilor ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.
20. Tu ai făcut minuni și semne mari în țara Egiptului și până în ziua de azi, și în Israel, și printre oameni, și Ți-ai făcut un Nume așa cum este astăzi.
21. Ai scos din țara Egiptului pe poporul tău, Israel, cu minuni și semne mari, cu mână tare și cu braț întins, și cu o mare groază.
22. Tu le-ai dat țara aceasta, pe care juraseși părinților lor că le-o vei da, țară în care curge lapte și miere.
23. Ei au venit și au luat-o în stăpânire. Dar n-au ascultat de glasul Tău, n-au păzit Legea Ta și n-au făcut tot ce le porunciseși să facă. Și atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri!
24. Iată, șanțurile de apărare se înalță împotriva cetății și o amenință; cetatea va fi dată în mâinile haldeilor care luptă împotriva ei, biruită de sabie, de foamete și de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu însuți vezi!
25. Și totuși, Doamne Dumnezeule, Tu mi-ai zis: "Cumpără-ți un ogor cu argint și pune și martori!"... când totuși cetatea este dată în mâinile haldeilor!"
26. Cuvântul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia, astfel:
27. "Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?"
28. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, dau cetatea aceasta în mâinile haldeilor și în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și o va lua.
29. Haldeii care luptă împotriva cetății acesteia vor intra, îi vor pune foc și o vor arde împreună cu casele pe acoperișul cărora au adus tămâie lui Baal și au turnat jertfe de băutură altor dumnezei ca să Mă mânie.
30. Căci copiii lui Israel și copiii lui Iuda n-au făcut din tinerețea lor decât ce este rău înaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au mâniat întruna cu lucrarea mâinilor lor, zice Domnul.
31. Căci cetatea aceasta Îmi ațâță mânia și urgia, din ziua când s-a zidit și până azi; de aceea vreau s-o iau dinaintea feței Mele,
32. din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel și copiii lui Iuda ca să Mă mânie, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și prorocii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului.
33. Mi-au întors spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am învățat, i-am învățat întruna, dar n-au ascultat și nu s-au învățat.
34. Ci și-au pus urâciunile idolești în Casa peste care este chemat Numele Meu, și au spurcat-o.
35. Au zidit înălțimi lui Baal în valea Ben-Hinon ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii și fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; și nici nu-Mi trecuse prin gând că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat."
36. Și acum, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea aceasta despre care ziceți: "Va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete și prin ciumă."
37. Iată, îi voi strânge din toate țările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea și în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta și-i voi face să locuiască în liniște acolo.
38. Ei vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor.
39. Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor și a copiilor lor după ei.
40. Voi încheia cu ei un legământ veșnic că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine și le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.
41. Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în țara aceasta, din toată inima și din tot sufletul Meu."
42. Căci așa vorbește Domnul: "După cum am adus peste poporul aceasta toate aceste mari nenorociri, tot așa voi aduce peste ei tot binele pe care li-l făgăduiesc.
43. Se vor cumpăra iarăși ogoare în țara aceasta despre care ziceți că este un pustiu fără oameni și fără dobitoace și că este dată în mâinile haldeilor.
44. Se vor cumpăra iarăși ogoare pe argint, se vor scrie zapise, se vor pecetlui, se vor pune martori, în țara lui Beniamin și în împrejurimile Ierusalimului, în cetățile lui Iuda, în cetățile de la munte, în cetățile de la câmpie și în cetățile de la miazăzi, căci voi aduce înapoi pe prinșii lor de război, zice Domnul."


Capitolul 33

1. Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oară, pe când era încă închis în curtea temniței:
2. Așa vorbește Domnul care face aceste lucruri, Domnul care le urzește și le înfăptuiește, El, al cărui nume este Domnul:
3. "Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde; și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoști."
4. Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel despre casele cetății acesteia și despre casele împăraților lui Iuda care vor fi surpate ca să facă loc pentru șanțurile de întărire și pentru săbii,
5. când vor înainta să lupte împotriva haldeilor și când se vor umple cu trupurile moarte ale oamenilor pe care-i voi lovi în mânia Mea și în urgia Mea, și din pricina răutății cărora Îmi voi ascunde fața de această cetate:
6. "Iată, îi voi da vindecare și sănătate, îi voi vindeca și le voi deschide un izvor bogat în pace și credincioșie.
7. Voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Iuda și pe prinșii de război ai lui Israel și-i voi așeza iarăși ca odinioară.
8. Îi voi curăța de toate nelegiuirile pe care le-au săvârșit împotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile prin care M-au supărat și prin care s-au răzvrătit împotriva Mea.
9. Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă și de slavă printre toate neamurile pământului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămâne mirate și uimite de toată fericirea și de toată propășirea pe care le-o voi da."
10. Așa vorbește Domnul: "Se vor mai auzi iarăși în locul acesta despre care ziceți că este pustiu, că nu mai are oameni, nici dobitoace, se vor mai auzi iarăși în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului pustiite, lipsite de oameni, de locuitori, de dobitoace,
11. strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, glasul celor ce zic: "Lăudați pe Domnul oștirilor, căci Domnul este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!", glasul celor ce aduc jertfe de mulțumire în Casa Domnului. Căci voi aduce înapoi pe prinșii de război ai țării și îi voi așeza iarăși ca odinioară, zice Domnul."
12. Așa vorbește Domnul oștirilor: "În locul acesta pustiu, fără oameni și fără dobitoace, și în toate cetățile lui vor mai fi iarăși locuințe de păstori care-și vor odihni turmele. În cetățile de la munte,
13. în cetățile din câmpie, în cetățile de la miazăzi, în țara lui Beniamin și în împrejurimile Ierusalimului, și în cetățile lui Iuda vor mai trece iarăși oile pe sub mâna celui ce le numără, zice Domnul.
14. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am spus despre casa lui Israel și despre casa lui Iuda.
15. În zilele acelea și în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită care va înfăptui dreptatea și judecata în țară.
16. În zilele acelea, Iuda va fi mântuit, și Ierusalimul va locui în liniște. Și iată cum Îl vor numi: "Domnul, Neprihănirea noastră."
17. Căci așa vorbește Domnul: "David nu va fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel.
18. Nici preoții și leviții nu vor fi lipsiți niciodată înaintea Mea de urmași care să aducă arderi de tot, să ardă tămâie împreună cu darurile de mâncare și să aducă jertfe în toate zilele!"
19. Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:
20. Așa vorbește Domnul: "Dacă puteți să rupeți legământul Meu cu ziua și legământul Meu cu noaptea, așa încât ziua și noaptea să nu mai fie la vremea lor,
21. atunci se va putea rupe și legământul Meu cu robul Meu David, așa încât să nu mai aibă fii care să domnească pe scaunul lui de domnie, și legământul Meu cu leviții, preoții, care Îmi fac slujba.
22. Ca oștirea cerurilor care nu se poate număra și ca nisipul mării care nu se poate măsura, așa voi înmulți sămânța robului Meu David și pe leviții care-Mi slujesc."
23. Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:
24. "N-ai băgat de seamă ce zic oamenii aceștia: "A lepădat Domnul cele două familii pe care le alesese"? Atât de mult disprețuiesc ei pe poporul Meu că nu-l mai privesc ca un popor."
25. Așa vorbește Domnul: "Dacă n-am făcut legământul Meu cu ziua și cu noaptea, dacă n-am așezat legile cerurilor și ale pământului,
26. atunci voi lepăda și sămânța lui Iacov și a robului Meu David și nu voi mai lua din sămânța lui pe cei ce vor stăpâni peste urmașii lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinșii lor de război și voi avea milă de ei!"


Capitolul 34

1. Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când Nebucadnețar, împăratul Babilonului, cu toată oștirea sa și toate împărățiile pământului de sub stăpânirea lui, și toate popoarele făceau război împotriva Ierusalimului și împotriva tuturor cetăților care țineau de el:
2. Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: "Du-te de spune lui Zedechia, împăratul lui Iuda, și zi-i: "Așa vorbește Domnul: "Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, și o va arde cu foc.
3. Și tu nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi luat și dat în mâna lui, vei da ochi cu împăratul Babilonului, el îți va vorbi gură către gură, și vei merge la Babilon.
4. Numai ascultă cuvântul Domnului, Zedechia, împăratul lui Iuda! Așa vorbește Domnul despre tine: "Nu vei muri ucis de sabie,
5. ci vei muri în pace: și cum au ars miresme pentru părinții tăi, vechii împărați care au fost înaintea ta, tot așa vor arde și pentru tine și te vor jeli zicând: "Vai, doamne!" Căci Eu am rostit cuvântul acesta, zice Domnul."
6. Prorocul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, la Ierusalim,
7. pe când oastea împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului și împotriva tuturor celorlalte cetăți ale lui Iuda, împotriva Lachisului și Azechei, căci acestea erau cetățile care mai rămăseseră din toate cetățile întărite ale lui Iuda.
8. Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului după ce împăratul Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului ca să vestească slobozenia robilor,
9. pentru ca fiecare să lase slobozi pe robul și roaba sa, pe evreu și pe evreică, și nimeni să nu mai țină în robie pe fratele său iudeu.
10. Toate căpeteniile și tot poporul, care făcuseră învoiala, s-au legat să lase slobozi fiecare pe robul și roaba lui și să nu-i mai țină în robie. Ei au ascultat și le-au dat drumul.
11. Dar mai pe urmă s-au răzgândit, au luat înapoi pe robii și roabele pe care-i sloboziseră și i-au silit să le fie iarăși robi și roabe.
12. Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel:
13. Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: "Eu am făcut un legământ cu părinții voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa robiei, și le-am zis:
14. "După șapte ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; șase ani să-ți slujească, și apoi să-l lași slobod de la tine. Dar părinții voștri nu M-au ascultat și n-au luat aminte la Mine.
15. Voi v-ați întors astăzi în voi înșivă, ați făcut ce este bine înaintea Mea vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său și ați făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu.
16. Dar pe urmă v-ați luat vorba înapoi și Mi-ați pângărit Numele luând iarăși înapoi fiecare pe robii și roabele pe care-i sloboziserăți și-i lăsaserăți în voia lor și i-ați silit să vă fie iarăși robi și roabe."
17. De aceea, așa vorbește Domnul: "Nu M-ați ascultat ca să vestiți slobozenia fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, slobozenia sabiei, ciumei și foametei și vă voi face de pomină printre toate împărățiile pământului.
18. Și pe oamenii care au călcat legământul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind un vițel în două și trecând printre cele două jumătăți ale lui,
19. și anume pe căpeteniile lui Iuda și pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoți și pe tot poporul țării, care au trecut printre bucățile vițelului,
20. îi voi da în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viața, și trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului și fiarelor câmpului.
21. Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, și pe căpeteniile lui îi voi da în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viața, în mâinile oștirii împăratului Babilonului care a plecat de la voi!
22. Iată, voi da poruncă, zice Domnul, și-i voi aduce înapoi împotriva cetății acesteia; o vor bate, o vor lua și o vor arde cu foc. Și voi preface cetățile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori."


Capitolul 35

1. Cuvântul rostit către Ieremia din partea Domnului, pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
2. "Du-te la casa recabiților, vorbește cu ei și adu-i în Casa Domnului, în una din chilii, și dă-le să bea vin!"
3. Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe frații săi, pe toți fiii săi și toată casa recabiților
4. și i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lângă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Șalum, ușierul.
5. Am pus înaintea fiilor casei recabiților niște vase pline cu vin și pahare și le-am zis: "Beți vin!"
6. Dar ei au răspuns: "Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: "Să nu beți niciodată vin, nici voi, nici fiii voștri;
7. și nici să nu zidiți case, să nu semănați nicio sămânță, să nu sădiți vii, nici să nu stăpâniți vii, ci toată viața voastră să locuiți în corturi, ca să trăiți multă vreme în țara în care sunteți străini."
8. Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viața noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre;
9. nu zidim nici case ca locuințe pentru noi și nu stăpânim nici vii, nici ogoare, nici pământuri însămânțate:
10. ci locuim în corturi și urmăm și împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab.
11. Când s-a suit însă Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împotriva țării acesteia, am zis: "Haidem să fugim la Ierusalim de oastea haldeilor și de oastea Siriei." Așa se face că acum locuim la Ierusalim."
12. Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:
13. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Du-te și spune oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului: "Nu voiți să luați învățătură ca să ascultați de cuvintele Mele? - zice Domnul.
14. Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite; căci ei nu beau vin până în ziua de azi și ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar Eu v-am vorbit, și devreme, și târziu, și nu M-ați ascultat!
15. V-am trimis pe toți slujitorii Mei prorocii, i-am trimis întruna la voi să vă spună: "Întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă faptele, nu mergeți după alți dumnezei ca să le slujiți, și veți rămâne în țara pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri!" Dar voi n-ați luat aminte și nu M-ați ascultat.
16. Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M-ascultă!"
17. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată, voi aduce peste Iuda și peste toți locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile pe care le-am vestit cu privire la ei, pentru că le-am vorbit, și nu M-au ascultat, pentru că i-am chemat, și n-au răspuns!" -
18. Și Ieremia a zis casei recabiților: "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Pentru că ați ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că ați păzit toate orânduirile lui și ați făcut tot ce v-a poruncit el;
19. pentru aceasta, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmași care să stea înaintea Mea!"


Capitolul 36

1. În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvânt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului:
2. "Ia un sul de carte și scrie în ea toate cuvintele pe care ți le-am spus cu privire la Israel și cu privire la Iuda, și cu privire la toate neamurile, din ziua când ți-am vorbit pe vremea lui Iosia până în ziua de azi!
3. Poate că dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea, și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul."
4. Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; și Baruc a scris într-o carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia, Domnul.
5. Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: "Eu sunt închis și nu pot să merg la Casa Domnului.
6. De aceea, du-te tu însuți și citește din carte ce ai scris în ea după spusele mele, și anume cuvintele Domnului, citește-le în auzul poporului, în Casa Domnului, în ziua postului: să le citești și în auzul tuturor acelora din Iuda care vor veni din cetățile lor.
7. Poate că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului și se vor întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia și urgia cu care a amenințat Domnul pe poporul acesta!"
8. Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce-i poruncise prorocul Ieremia și a citit din carte cuvintele Domnului, în Casa Domnului.
9. În al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, au chemat la un post înaintea Domnului pe tot poporul Ierusalimului și pe tot poporul venit din cetățile lui Iuda la Ierusalim.
10. Atunci Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor, în Casa Domnului, în chilia lui Ghemaria, fiul lui Șafan, logofătul, în curtea de sus, la intrarea porții celei noi a Casei Domnului.
11. Însă Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse în carte,
12. s-a coborât la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile, logofătul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toate celelalte căpetenii.
13. Și Mica le-a spus toate cuvintele pe care le auzise când citea Baruc în carte, în auzul poporului.
14. Atunci toate căpeteniile au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, să-i spună: "Ia în mână cartea din care ai citit în auzul poporului și vino!" Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea în mână și s-a dus la ei.
15. Ei i-au zis: "Șezi și citește-o în auzul nostru." Astfel Baruc a citit-o în auzul lor.
16. Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alții și au zis lui Baruc: "Vom spune împăratului toate cuvintele acestea."
17. Și au mai pus lui Baruc următoarea întrebare: "Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui!"
18. Baruc le-a răspuns: "El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, și eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală."
19. Căpeteniile au zis lui Baruc: "Du-te de te ascunde, tu și Ieremia, ca să nu știe nimeni unde sunteți."
20. Ei s-au dus apoi la împăratul în curte, lăsând cartea în odaia de scris a logofătului Elișama, și au spus toate cuvintele din ea în auzul împăratului.
21. Împăratul a trimis pe Iehudi să ia cartea. Iehudi a luat-o din odaia logofătului Elișama și a citit-o în auzul împăratului și în auzul tuturor căpeteniilor care stăteau împrejurul împăratului.
22. Împăratul ședea în casa de iarnă - căci era în luna a noua - și înaintea lui era un foc de cărbuni aprinși.
23. După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului și a aruncat-o în jăraticul de cărbuni, unde a fost arsă de tot.
24. Împăratul și toți slujitorii lui care au auzit toate cuvintele acelea nu s-au înspăimântat și nu și-au sfâșiat hainele.
25. Elnatan, Delaia și Ghemaria stăruiseră de împărat să nu ardă cartea; dar el nu i-a ascultat.
26. Ci împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe logofătul Baruc și pe prorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns.
27. După ce a ars împăratul cartea care cuprindea cuvintele pe care le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia:
28. "Ia din nou o altă carte și scrie în ea toate cuvintele care erau în cea dintâi carte pe care a ars-o Ioiachim, împăratul lui Iuda.
29. Și despre Ioiachim, împăratul lui Iuda, spune: "Așa vorbește Domnul: "Tu ai ars cartea aceasta zicând: "Pentru ce ai scris în ea cuvintele acestea: "Împăratul Babilonului va veni, va nimici țara aceasta și va nimici din ea oamenii și dobitoacele"?"
30. De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: "Niciunul din ai lui nu va ședea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură ziua, și la frig, noaptea.
31. Îl voi pedepsi, pe el, sămânța lui și pe slujitorii lui, pentru nelegiuirea lor și voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului și peste oamenii lui Iuda toate nenorocirile cu care i-am amenințat, fără ca ei să fi vrut să Mă asculte!"
32. Ieremia a luat o altă carte și a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.


Capitolul 37

1. În locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim, a început să domnească Zedechia, fiul lui Iosia. El a fost pus împărat în țara lui Iuda de Nebucadnețar, împăratul Babilonului.
2. Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din țară n-au ascultat cuvintele pe care le-a rostit Domnul prin prorocul Ieremia.
3. Împăratul Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Șelemia, și pe Țefania, fiul lui Maaseia, preotul, la prorocul Ieremia să-i spună: "Mijlocește pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru."
4. Pe atunci Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncaseră încă în temniță.
5. Oastea lui faraon ieșise din Egipt; și haldeii care împresurau Ierusalimul, când auziseră vestea aceasta, plecaseră din Ierusalim.
6. Atunci cuvântul Domnului a vorbit prorocului Ieremia astfel:
7. Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: "Iată ce să spuneți împăratului lui Iuda care v-a trimis la Mine să Mă întrebați: "Iată că oastea lui faraon care pornise să vă ajute se întoarce în țara ei, în Egipt;
8. iar haldeii se vor întoarce, vor bate iarăși cetatea aceasta, o vor lua și o vor arde cu foc."
9. Așa vorbește Domnul: "Nu vă înșelați zicând: "Haldeii se vor depărta de la noi!", căci nu se vor depărta!
10. Și chiar dacă ați bate toată oastea haldeilor care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămâne din ei decât vreo câțiva oameni răniți, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui și ar arde cetatea aceasta cu foc."
11. Pe când se depărtase oastea haldeilor de Ierusalim, de frica oștii lui faraon,
12. Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim ca să se ducă în țara lui Beniamin și să scape din mijlocul poporului.
13. Când a ajuns însă la poarta lui Beniamin, căpitanul străjerilor, numit Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, era acolo și a pus mâna pe prorocul Ieremia zicând: "Tu vrei să treci la haldei!"
14. Ieremia a răspuns: "Nu este adevărat! Nu vreau să trec la haldei!" Dar Ireia n-a vrut să-l creadă, ci a apucat pe Ieremia și l-a dus înaintea căpeteniilor.
15. Căpeteniile, mâniate pe Ieremia, l-au lovit și l-au aruncat în temniță, în casa logofătului Ionatan, căci o prefăcuseră în temniță.
16. Așa a intrat Ieremia în temniță și în gherlă, unde a stat multă vreme.
17. Împăratul Zedechia a trimis să-l aducă și l-a întrebat în taină la el acasă. El a zis: "Ai vreun cuvânt din partea Domnului?" Ieremia a răspuns: "Da." Și a adăugat: "Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului!"
18. Ieremia a mai spus împăratului Zedechia: "Cu ce am păcătuit eu împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului acestuia, de m-ați aruncat în temniță?
19. Și unde sunt prorocii voștri care vă proroceau și ziceau: "Împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră, nici împotriva țării acesteia"?
20. Acum ascultă, te rog, împărate, domnul meu! Fie bine primite înaintea ta rugămințile mele! Nu mă trimite iarăși în casa logofătului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!"
21. Împăratul Zedechia a poruncit să păzească pe Ieremia în curtea temniței și să-i dea în fiecare zi o pâine din ulița brutarilor, până s-a sfârșit toată pâinea din cetate. Astfel Ieremia a rămas în curtea temniței.


Capitolul 38

1. Șefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pașhur, Iucal, fiul lui Șelemia, și Pașhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care le spunea Ieremia întregului popor zicând:
2. Așa vorbește Domnul: "Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieși și se va duce la haldei va scăpa cu viață, va avea ca pradă viața lui și va trăi."
3. Așa vorbește Domnul: "Cetatea aceasta va fi dată în mâna oștirii împăratului Babilonului, și o va lua!"
4. Atunci căpeteniile au zis împăratului: "Omul acesta ar trebui omorât! Căci înmoaie inima oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta și a întregului popor ținându-le asemenea cuvântări; omul acesta nu urmărește binele poporului acestuia și nu-i vrea decât nenorocirea."
5. Împăratul Zedechia a răspuns: "Iată-l că este în mâinile voastre; căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!"
6. Atunci ei au luat pe Ieremia și l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniței și au coborât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; și Ieremia s-a afundat în noroi.
7. Ebed-Melec, etiopianul, famen-dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin.
8. Ebed-Melec a ieșit din casa împăratului și a vorbit împăratului astfel:
9. "Împărate, domnul meu, oamenii aceștia au făcut rău de s-au purtat așa cu prorocul Ieremia, aruncându-l în groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci în cetate nu este pâine!"
10. Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, etiopianul: "Ia de aici treizeci de oameni cu tine și scoate din groapă pe prorocul Ieremia, până nu moare!"
11. Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia și s-a dus la casa împăratului, într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo niște petice de haine purtate și niște zdrențe de haine vechi și le-a coborât lui Ieremia în groapă cu niște funii.
12. Ebed-Melec, etiopianul, a zis lui Ieremia: "Pune aceste petice purtate și aceste zdrențe sub subsuori, sub funii." Și Ieremia a făcut așa.
13. Au tras astfel pe Ieremia cu funiile și l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniței.
14. Împăratul Zedechia a trimis după prorocul Ieremia și l-a adus la el la intrarea a treia a Casei Domnului. Și împăratul a zis lui Ieremia: "Am să te întreb ceva, să nu-mi ascunzi nimic!"
15. Ieremia a răspuns lui Zedechia: "Dacă ți-l voi spune, mă vei omorî; iar dacă-ți voi da un sfat, nu mă vei asculta."
16. Împăratul Zedechia a jurat în taină lui Ieremia și a zis: "Viu este Domnul care ne-a dat viața, că nu te voi omorî și nu te voi lăsa în mâinile oamenilor acestora care vor să-ți ia viața!"
17. Ieremia a zis atunci lui Zedechia: "Așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Dacă te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, vei scăpa cu viață, și nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi împreună cu casa ta.
18. Dar, dacă nu te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile haldeilor, care o vor arde cu foc; iar tu nu vei scăpa din mâinile lor!"
19. Împăratul Zedechia a zis lui Ieremia: "Mă tem de iudeii care au trecut la haldei; mă tem să nu mă dea în mâinile lor și să mă batjocorească."
20. Ieremia a răspuns: "Nu te vor da. Ascultă glasul Domnului în ce-ți spun, căci o vei duce bine și vei scăpa cu viață.
21. Dar, dacă nu vrei să ieși, iată ce mi-a descoperit Domnul:
22. "Toate nevestele care au mai rămas în casa împăratului lui Iuda vor fi luate de căpeteniile împăratului Babilonului și vor zice jelind: "Prietenii tăi cei buni te-au înșelat și te-au înduplecat; dar, când ți s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!"
23. Toate nevestele tale și copiii tăi vor fi luați de haldei; și nu vei scăpa de mâinile lor, ci vei fi prins de mâna împăratului Babilonului, și cetatea aceasta va fi arsă cu foc."
24. Zedechia a zis lui Ieremia: "Să nu știe nimeni nimic din cuvintele acestea, și nu vei muri!
25. Dar, dacă vor auzi căpeteniile că ți-am vorbit și dacă vor veni și-ți vor zice: "Spune-ne ce ai spus împăratului și ce ți-a spus împăratul, nu ne ascunde nimic, și nu te vom omorî",
26. să le răspunzi: "Am rugat pe împărat să nu mă trimită iarăși în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!"
27. Toate căpeteniile au venit la Ieremia și l-au întrebat. El le-a răspuns întocmai cum poruncise împăratul. Ei au tăcut atunci și au plecat, căci nimeni n-auzise nimic.
28. Ieremia însă a rămas în curtea temniței până în ziua luării Ierusalimului.


Capitolul 39

1. Ierusalimul a fost luat. În al nouălea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a zecea, a venit Nebucadnețar, împăratul Babilonului, cu toată oștirea lui înaintea Ierusalimului și l-a împresurat;
2. iar în anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, au pătruns în cetate.
3. Atunci au înaintat toate căpeteniile împăratului Babilonului și au cuprins poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Șarețer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor-dregători, Nergal-Șarețer, căpetenia magilor, și toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului.
4. Zedechia, împăratul lui Iuda, și toți oamenii de război, cum i-au văzut, au fugit și au ieșit noaptea din cetate pe drumul grădinii împăratului, pe poarta dintre cele două ziduri, și au apucat pe drumul câmpiei.
5. Dar oastea haldeilor i-a urmărit și a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au luat și l-au dus la Nebucadnețar, împăratul Babilonului, la Ribla, în țara Hamatului; el a dat o hotărâre împotriva lui.
6. Împăratul Babilonului a pus să înjunghie la Ribla pe fiii lui Zedechia înaintea lui, împreună cu toți mai marii lui Iuda.
7. Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia și a pus să-l lege cu lanțuri de aramă ca să-l ducă la Babilon.
8. Haldeii au ars cu foc casa împăratului și casele poporului și au dărâmat zidurile Ierusalimului.
9. Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră lui și pe rămășița poporului.
10. Dar Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat în țara lui Iuda pe unii din cei mai săraci din popor, pe cei ce n-aveau nimic; și le-a dat atunci vii și ogoare.
11. Nebucadnețar, împăratul Babilonului, dăduse porunca următoare cu privire la Ieremia prin Nebuzaradan, căpetenia străjerilor:
12. "Ia-l, poartă grijă de el și nu-i face niciun rău, ci fă-i ce-ți va cere!"
13. Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, Nebușazban, căpetenia famenilor-dregători, Nergal-Șarețer, căpetenia magilor, și toate căpeteniile împăratului Babilonului
14. au trimis să aducă pe Ieremia din curtea temniței și l-au încredințat lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, ca să-l ducă acasă. Și a rămas în mijlocul poporului.
15. Cuvântul Domnului vorbise astfel lui Ieremia, pe când era închis în curtea temniței:
16. "Du-te de vorbește lui Ebed-Melec, etiopianul, și spune-i: "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată, voi aduce peste cetatea aceasta lucrurile pe care le-am vestit în rău, și nu în bine; în ziua aceea ele se vor întâmpla înaintea ochilor tăi.
17. Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, și nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi.
18. Te voi scăpa, și nu vei cădea sub sabie, ci viața îți va fi prada ta de război, pentru că ai avut încredere în Mine, zice Domnul."


Capitolul 40

1. Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a dat drumul din Rama. Când a trimis să-l aducă, Ieremia era încă legat cu lanțuri împreună cu toți prinșii de război din Ierusalim și din Iuda care aveau să fie duși în Babilon.
2. Căpetenia străjerilor a trimis să aducă pe Ieremia și i-a zis: "Domnul Dumnezeul tău a vestit mai dinainte aceste nenorociri împotriva locului acestuia;
3. Domnul a adus și a împlinit ce spusese; și lucrurile acestea vi s-au întâmplat pentru că ați păcătuit împotriva Domnului și n-ați ascultat glasul Lui.
4. Acum, iată, te izbăvesc astăzi din lanțurile pe care le ai la mâini; dacă vrei să vii cu mine la Babilon, vino, și voi îngriji de tine. Dar, dacă nu-ți place să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată țara este înaintea ta, du-te unde vei crede și unde-ți place să te duci!"
5. Însă fiindcă el zăbovea să răspundă: "Întoarce-te", a adăugat el, "la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, pe care l-a pus împăratul Babilonului peste cetățile lui Iuda și rămâi cu el în mijlocul poporului; sau du-te oriunde vei vrea să te duci!" Căpetenia străjerilor i-a dat merinde și daruri și i-a dat drumul.
6. Ieremia s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Mițpa și a rămas cu el în mijlocul poporului care rămăsese în țară.
7. Când au aflat toate căpeteniile oștirilor care rămăseseră pe câmp cu oamenii lor că împăratul Babilonului a pus ca dregător al țării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, și că i-a încredințat bărbații, femeile, copiii și pe aceia din săracii țării care nu fuseseră luați robi în Babilon,
8. s-au dus la Ghedalia la Mițpa; și anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan și Ionatan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa și Iezania, fiul unui maacatit, ei și oamenii lor.
9. Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, le-a jurat, lor și oamenilor lor, zicând: "Nu vă temeți să slujiți haldeilor; rămâneți în țară, slujiți împăratului Babilonului, și o veți duce bine!
10. Iată că eu rămân la Mițpa ca să fiu la porunca haldeilor care vor veni la noi. Voi strângeți deci vinul, poamele de vară și untdelemnul, puneți-le în vasele voastre și locuiți în cetățile în care vă aflați!"
11. Toți iudeii care erau în țara Moabului, la amoniți, în țara Edomului și în toate țările au auzit că împăratul Babilonului lăsase o rămășiță în Iuda și că le dăduse ca dregător pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan.
12. Și toți iudeii aceștia s-au întors din toate locurile pe unde erau împrăștiați, au venit în țara lui Iuda la Ghedalia, la Mițpa, și au avut un mare belșug de vin și de poame de vară.
13. Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștilor care mai erau pe câmp au venit la Ghedalia, la Mițpa,
14. și i-au zis: "Știi că Baalis, împăratul amoniților, a însărcinat pe Ismael, fiul lui Netania, să te omoare?" Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.
15. Și Iohanan, fiul lui Careah, a spus în taină lui Ghedalia la Mițpa: "Dă-mi voie să mă duc să omor pe Ismael, fiul lui Netania. Nimeni n-are să știe. Pentru ce să te omoare el și să se risipească toți cei din Iuda care s-au strâns la tine, și să piară rămășița lui Iuda?"
16. Ghedalia, fiul lui Ahicam, a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: "Nu face lucrul acesta: căci ce spui tu despre Ismael nu este adevărat!"


Capitolul 41

1. În luna a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, din neamul împăratului, a venit cu mai marii împăratului și cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Mițpa. Și au mâncat împreună acolo, la Mițpa.
2. Atunci Ismael, fiul lui Netania, s-a sculat cu cei zece oameni de care era însoțit și au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, și au omorât astfel pe acela pe care îl pusese împăratul Babilonului dregător peste țară.
3. Ismael a mai omorât pe toți iudeii care erau cu Ghedalia la Mițpa și pe haldeii care se aflau acolo, oameni de război.
4. A doua zi, după omorârea lui Ghedalia, pe când nimeni nu știa nimic,
5. au venit din Sihem, din Silo și din Samaria optzeci de oameni cu barba rasă și cu haine sfâșiate, care își făcuseră tăieturi în piele; aveau daruri de mâncare și tămâie ca să le aducă la Casa Domnului.
6. Ismael, fiul lui Netania, le-a ieșit înainte din Mițpa și mergea plângând. Când i-a întâlnit, le-a zis: "Veniți la Ghedalia, fiul lui Ahicam!"
7. Și, când au ajuns ei în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania, i-a înjunghiat și i-a aruncat în groapă cu ajutorul oamenilor care-l însoțeau.
8. Dar s-au găsit printre ei zece oameni care au zis lui Ismael: "Nu ne omorî, căci mai avem merinde ascunsă în câmp: grâu, orz, untdelemn și miere!" Atunci el i-a cruțat și nu i-a omorât împreună cu frații lor.
9. Groapa în care a aruncat Ismael toate trupurile moarte ale oamenilor pe care i-a ucis, afară de Ghedalia, este groapa aceea mare pe care o făcuse împăratul Asa, când se temea de Baeșa, împăratul lui Israel; groapa aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei uciși.
10. Ismael a luat prinși de război pe toți cei ce mai rămăseseră la Mițpa din popor, pe fiicele împăratului și pe toți aceia din popor care locuiau acolo și pe care-i încredințase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael, fiul lui Netania, i-a luat prinși de război și a plecat ca să treacă la amoniți.
11. Dar Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștilor care erau cu el au fost înștiințați de tot răul pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania.
12. Au luat pe toți oamenii și au pornit să bată pe Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au găsit lângă apele cele mari ale Gabaonului.
13. Când a văzut tot poporul care era cu Ismael pe Iohanan, fiul lui Careah, și pe toate căpeteniile oștilor care erau cu el, s-a bucurat;
14. și tot poporul pe care-l luase Ismael din Mițpa s-a întors și a venit de s-a unit cu Iohanan, fiul lui Careah.
15. Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt oameni și s-a dus la amoniți.
16. Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștilor care erau cu el au luat toată rămășița poporului pe care l-au izbăvit din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, când îl ducea din Mițpa, după ce ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam. Și anume pe oamenii de război, pe femei, pe copii, pe famenii-dregători, pe care i-a adus Iohanan înapoi din Gabaon.
17. Au pornit și s-au oprit la hanul lui Chimham lângă Betleem, ca să plece apoi în Egipt,
18. departe de haldei, de care se temeau, pentru că Ismael, fiul lui Netania, ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care-l pusese împăratul Babilonului dregător peste țară.


Capitolul 42

1. Toate căpeteniile oștilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat
2. și au zis prorocului Ieremia: "Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijlocește pentru noi la Domnul Dumnezeul tău, pentru toți cei ce au mai rămas, căci eram mulți, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuți cu ochii tăi.
3. Binevoiască Domnul Dumnezeul tău să ne arate drumul pe care trebuie să mergem și să ne spună ce avem de făcut!"
4. Prorocul Ieremia le-a zis: "Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cererea voastră, și vă voi face cunoscut, fără să vă ascund ceva, tot ce vă va răspunde Domnul!"
5. Atunci ei au zis lui Ieremia: "Domnul să fie un martor adevărat și credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ți va porunci Domnul Dumnezeul tău să ne spui!
6. Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru la care te trimitem, ca să fim fericiți ascultând de glasul Domnului Dumnezeului nostru!"
7. După zece zile, cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia.
8. Și Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile oștilor care erau cu el și pe tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare,
9. și le-a zis: "Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel la care m-ați trimis să-I aduc înainte rugăciunile voastre:
10. "Dacă veți rămâne în țara aceasta, vă voi face să propășiți în ea și nu vă voi nimici, vă voi sădi și nu vă voi smulge; căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut!
11. Nu vă temeți de împăratul Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeți de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi ca să vă scap și să vă scot din mâna lui.
12. Îi voi insufla milă de voi, și se va îndura de voi și vă va lăsa să locuiți în țara voastră.
13. Dar dacă nu veți asculta de glasul Domnului Dumnezeului vostru și dacă veți zice: "Nu vrem să rămânem în țara aceasta,
14. nu, ci vom merge în țara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trâmbiței, nici nu vom duce lipsă de pâine, și acolo vom locui!" -
15. atunci, ascultați cuvântul Domnului, rămășițe ale lui Iuda: Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Dacă vă veți îndrepta fața să mergeți în Egipt, dacă vă veți duce să locuiți pentru o vreme acolo,
16. sabia de care vă temeți vă va ajunge acolo, în țara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo, în Egipt, și veți muri acolo.
17. Toți cei ce își vor îndrepta fața să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo vor muri de sabie, de foamete sau de ciumă; niciunul nu va rămâne și nu va scăpa de nenorocirile pe care le voi aduce peste ei!"
18. Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Cum s-a vărsat mânia și urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, așa se va vărsa urgia Mea și peste voi, dacă veți merge în Egipt; veți fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem și de ocară și nu veți mai vedea niciodată locul acesta!"
19. Rămășițe ale lui Iuda, Domnul vă zice: "Nu vă duceți în Egipt!" - Băgați bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi.
20. Căci vă înșelați singuri, dacă m-ați trimis la Domnul Dumnezeul vostru, zicând: "Mijlocește pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul Dumnezeul nostru, și vom face!"
21. Eu v-am spus astăzi; dar voi n-ascultați glasul Domnului Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a însărcinat El să vă spun.
22. De aceea să știți că veți muri de sabie, de foamete sau de ciumă, în locul unde voiți să vă duceți să locuiți!"


Capitolul 43

1. Când a isprăvit Ieremia de spus întregului popor toate cuvintele Domnului Dumnezeului lor, toate cuvintele pe care-l însărcinase Domnul Dumnezeul lor să le spună,
2. Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, și toți oamenii aceia îngâmfați au zis lui Ieremia: "Minți! Nu Domnul Dumnezeul nostru te-a însărcinat să ne spui: "Nu vă duceți în Egipt ca să locuiți acolo pentru o vreme!"
3. Ci Baruc, fiul lui Neriia, te ațâță împotriva noastră, ca să ne dai în mâna haldeilor să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!"
4. Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, toate căpeteniile oștilor și tot poporul n-au ascultat de glasul Domnului, care le poruncea să rămână în țara lui Iuda.
5. Și Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștilor au luat pe toate rămășițele lui Iuda, care, din împrăștiați cum erau printre toate neamurile, se întorseseră să locuiască în țara lui Iuda,
6. și anume pe bărbații, femeile, copiii, fiicele împăratului și pe toate sufletele pe care le lăsase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, precum și pe prorocul Ieremia și pe Baruc, fiul lui Neriia.
7. Au plecat, dar, în țara Egiptului - căci n-au ascultat de porunca Domnului - și au ajuns până la Tahpanes.
8. Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia la Tahpanes astfel:
9. "Ia în mână niște pietre mari și ascunde-le în fața iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi care este la intrarea casei lui faraon din Tahpanes.
10. Și spune iudeilor: "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată, voi trimite să aducă pe robul Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și voi pune scaunul lui de domnie peste aceste pietre pe care le-am ascuns, și își va întinde covorul peste ele.
11. El va veni și va lovi țara Egiptului: va omorî pe cei sortiți să moară, va duce în robie pe cei sortiți robiei și va ucide cu sabia pe cei sortiți la sabie!
12. Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadnețar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu țara Egiptului cum se învelește păstorul cu haina lui și va ieși în pace din ea.
13. Va sfărâma stâlpii din Bet-Șemeș, din țara Egiptului și va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului."


Capitolul 44

1. Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului la Migdol, la Tahpanes, la Nof și în țara Patros:
2. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Ați văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sunt decât niște dărâmături și nimeni nu mai locuiește în ele,
3. din pricina răutății cu care au lucrat ca să Mă mânie, ducându-se să tămâieze și să slujească altor dumnezei, care nu erau cunoscuți nici de ei, nici de voi, nici de părinții voștri.
4. V-am trimis întruna pe toți slujitorii Mei prorocii ca să vă spună: "Nu faceți aceste urâciuni pe care le urăsc."
5. Dar ei n-au vrut să asculte, n-au luat aminte, nu s-au întors de la răutatea lor și n-au încetat să aducă tămâie altor dumnezei.
6. De aceea s-a vărsat urgia Mea și a izbucnit mânia Mea și în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, care nu mai sunt decât niște dărâmături și un pustiu, cum se vede astăzi."
7. Acum așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Pentru ce vă faceți voi singuri un rău atât de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci și să nu mai rămână nicio rămășiță din voi?
8. Pentru ce Mă mâniați voi prin lucrările mâinilor voastre, aducând tămâie altor dumnezei ai țării Egiptului, unde ați venit să locuiți pentru o vreme, ca să fiți nimiciți și să ajungeți o pricină de blestem și de ocară printre toate neamurile pământului?
9. Ați uitat nelegiuirile părinților voștri, nelegiuirile împăraților lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre și nelegiuirile nevestelor voastre săvârșite în țara lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului?
10. Ei nu s-au smerit nici până în ziua de azi, n-au frică, nu urmează Legea Mea și poruncile Mele pe care le-am pus înaintea voastră și înaintea părinților voștri."
11. De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată, Îmi întorc fața împotriva voastră ca să vă fac rău și să nimicesc pe tot Iuda.
12. Voi lua rămășițele lui Iuda care și-au îndreptat fața ca să meargă în țara Egiptului să locuiască acolo pentru o vreme: toți vor fi nimiciți și vor cădea în țara Egiptului; vor fi nimiciți de sabie, de foamete, de la cel mai mic până la cel mai mare; vor pieri de sabie și de foamete; și vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem și de ocară.
13. Voi pedepsi astfel pe cei ce locuiesc în țara Egiptului cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete și cu ciumă.
14. Nu va rămâne și nu va scăpa niciunul din rămășițele lui Iuda care au venit să locuiască pentru o vreme în țara Egiptului cu gând să se întoarcă iarăși în țara lui Iuda unde doresc să se întoarcă iarăși să se așeze: nu se vor mai întoarce decât vreo câțiva care vor scăpa!"
15. Toți bărbații care știau că nevestele lor aduceau tămâie altor dumnezei, toate femeile care se aflau acolo în mare număr și tot poporul care locuia în țara Egiptului, la Patros, au răspuns așa lui Ieremia:
16. "Nu te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului.
17. Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, și anume: să aducem tămâie împărătesei cerului și să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut noi și părinții noștri, împărații noștri și căpeteniile noastre în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiți și nu treceam prin nicio nenorocire!
18. Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului și să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate și am fost nimiciți de sabie și de foamete...
19. De altfel, când aducem tămâie împărătesei cerului și-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaților noștri îi pregătim noi turte ca s-o cinstim făcându-i chipul și-i aducem jertfe de băutură?"
20. Ieremia a zis atunci întregului popor, bărbaților, femeilor și tuturor celor ce-i dăduseră răspunsul acesta:
21. "Nu Și-a adus aminte Domnul și nu I-a venit Lui în minte tămâia pe care ați ars-o în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, voi și părinții voștri, împărații voștri și căpeteniile voastre, și poporul din țară?
22. Domnul n-a putut să mai sufere lucrul acesta, din pricina răutății faptelor voastre, din pricina urâciunilor pe care le-ați săvârșit; și de aceea țara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeți astăzi.
23. Tocmai pentru că ați ars tămâie și ați păcătuit împotriva Domnului, pentru că n-ați ascultat glasul Domnului și n-ați păzit Legea, poruncile și învățăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s-au întâmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi."
24. Ieremia a mai zis întregului popor și tuturor femeilor: "Ascultați cuvântul Domnului, voi toți cei din Iuda care sunteți în țara Egiptului!
25. Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: "Voi și nevestele voastre ați mărturisit cu gurile voastre și ați împlinit cu mâinile voastre ce spuneți: "Vrem să împlinim juruințele pe care le-am făcut, să aducem tămâie împărătesei cerului și să-i turnăm jertfe de băutură!"
26. De aceea, acum, după ce v-ați împlinit juruințele și v-ați înfăptuit făgăduințele, ascultați cuvântul Domnului, voi toți cei din Iuda care locuiți în țara Egiptului: "Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, că Numele Meu nu va mai fi chemat de gura niciunuia din oamenii lui Iuda, și în toată țara Egiptului niciunul nu va zice: "Viu este Domnul Dumnezeu!"
27. Iată, voi veghea asupra lor ca să le fac rău, și nu bine; și toți oamenii lui Iuda care sunt în țara Egiptului vor fi nimiciți de sabie și de foamete, până vor pieri de tot.
28. Aceia, în mic număr, care vor scăpa de sabie se vor întoarce din țara Egiptului în țara lui Iuda. Dar toată rămășița lui Iuda, toți cei ce au venit să locuiască în țara Egiptului, vor vedea dacă se va împlini cuvântul Meu sau al lor.
29. Și iată, zice Domnul, un semn după care veți cunoaște că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să știți că vorbele Mele se vor împlini peste voi, spre nenorocirea voastră."
30. Așa vorbește Domnul: "Iată, voi da pe Faraon Hofra, împăratul Egiptului, în mâinile vrăjmașilor lui, în mâinilor celor ce vor să-l omoare, cum am dat pe Zedechia, împăratul lui Iuda, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, vrăjmașul său care voia să-l omoare."


Capitolul 45

1. Cuvântul pe care l-a spus prorocul Ieremia către Baruc, fiul lui Neriia, când a scris într-o carte cuvintele acestea, după spusele lui Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
2. Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel despre tine, Baruc:
3. "Tu zici: "Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând, și nu găsesc odihnă!"
4. Spune-i: "Așa vorbește Domnul: "Iată că ce am zidit voi dărâma; ce am sădit voi smulge, și anume țara aceasta.
5. Și tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ție îți voi da ca pradă de război viața ta, în toate locurile unde vei merge."


Capitolul 46

1. Cuvântul Domnului spus prorocului Ieremia asupra neamurilor:
2. asupra Egiptului, împotriva oștii lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufratului, la Carchemiș, și care a fost bătută de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda:
3. "Pregătiți scutul și pavăza și mergeți la luptă;
4. înhămați caii și încălecați, călăreți; arătați-vă cu coifurile voastre, lustruiți-vă sulițele, îmbrăcați-vă cu platoșa!...
5. Ce văd? Li-e frică, dau înapoi; vitejii lor sunt bătuți: fug fără să se mai uite înapoi... Groaza se răspândește în toate părțile, zice Domnul.
6. Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel mai viteaz nu poate scăpa! La miazănoapte, pe malurile Eufratului, se clatină și cad!
7. Cine este acela care înaintează ca Nilul și ale cărui ape se rostogolesc ca râurile?
8. Este Egiptul. El se umflă ca Nilul, și apele lui se rostogolesc ca râurile. El zice: "Mă voi sui, voi acoperi țara, voi nimici cetățile și pe locuitorii lor."
9. Suiți-vă, cai! Năpustiți-vă, care! Să iasă vitejii cei din Etiopia și din Put care mânuiesc scutul și cei din Lud care mânuiesc și întind arcul!
10. Această zi este a Domnului Dumnezeului oștirilor; este o zi de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmașii Săi. Sabia mănâncă, se satură și se îmbată cu sângele lor. Căci Domnul Dumnezeul oștirilor are o jertfă în țara de la miazănoapte, pe malurile Eufratului.
11. Suie-te în Galaad și adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba întrebuințezi atâtea leacuri, căci nu este vindecare pentru tine!
12. Neamurile aud de rușinea ta și este plin pământul de strigătele tale; căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toții laolaltă."
13. Iată cuvântul spus de Domnul către prorocul Ieremia despre venirea lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, ca să lovească țara Egiptului:
14. "Dați de știre în Egipt, dați de veste la Migdol și vestiți la Nof și la Tahpanes! Ziceți: "Scoală-te, pregătește-te, căci sabia mănâncă în jurul tău!"
15. Pentru ce ți-au căzut vitejii tăi? Nu pot să țină piept, căci Domnul îi răstoarnă!
16. El face pe mulți să se poticnească; cad unul peste altul și zic: "Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în țara noastră de naștere, departe de sabia nimicitorului!"
17. Acolo strigă: "Faraon, împăratul Egiptului, nu este decât un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită."
18. Pe viața Mea! - zice Împăratul al cărui nume este Domnul oștirilor: Ca Taborul printre munți, cum înaintează Carmelul în mare, așa va veni.
19. Fă-ți calabalâcul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit, și nu va mai avea locuitori.
20. Egiptul este o juncană foarte frumoasă... Nimicitorul vine de la miazănoapte peste ea...
21. Simbriașii lui de asemenea sunt ca niște viței îngrășați în mijlocul lui. Dar și ei dau dosul, fug toți fără să poată ține piept. Căci vine peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor!
22. I se aude glasul ca fâșâitul unui șarpe! Căci ei înaintează cu o oștire și vin cu topoare împotriva lui ca niște tăietori de lemne.
23. Tăiați-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sunt mai mulți decât lăcustele și nu-i poți număra!
24. Fiica Egiptului este acoperită de rușine și este dată în mâinile poporului de la miazănoapte."
25. Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: "Iată, voi pedepsi pe Amon din No, pe faraon și Egiptul, pe dumnezeii și împărații lui, pe faraon și pe cei ce se încred în el.
26. Îi voi da în mâinile celor ce vor să-i omoare, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâinile slujitorilor lui. După aceea însă Egiptul va fi locuit ca în zilele de altădată, zice Domnul.
27. Iar tu, robul Meu Iacov, nu te teme și nu te înspăimânta, Israele! Căci te voi izbăvi din pământul depărtat și-ți voi izbăvi sămânța din țara în care este roabă. Iacov se va întoarce iarăși, va locui liniștit și fără teamă și nu-l va mai tulbura nimeni.
28. Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; căci Eu sunt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre care te-am împrăștiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit."


Capitolul 47

1. Iată cuvântul Domnului spus prorocului Ieremia cu privire la filisteni, înainte ca faraon să bată Gaza:
2. Așa vorbește Domnul: "Iată, se ridică niște ape de la miazănoapte, cresc ca un râu ieșit din matcă; îneacă țara și ce cuprinde ea, cetatea și locuitorii ei. Țipă oamenii și se bocesc toți locuitorii țării
3. de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carelor lui și de scârțâitul roților; părinții nu se mai întorc spre copiii lor, atât le sunt de slăbite mâinile,
4. pentru că vine ziua când vor fi nimiciți toți filistenii, și stârpiți toți cei ce slujeau ca ajutoare Tirului și Sidonului. Căci Domnul va nimici pe filisteni, rămășițele ostrovului Caftor.
5. Gaza a ajuns pleșuvă, Ascolanul piere cu rămășița văilor lui! "Până când îți vei face tăieturi de jale în piele? -
6. Ah! sabie a Domnului, când te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, oprește-te și fii liniștită! -
7. Dar cum ar putea să se odihnească, când Domnul doar îi poruncește și o îndreaptă împotriva Ascalonului și coastei mării?"


Capitolul 48

1. Asupra Moabului: Așa vorbește Domnul oștirilor Dumnezeul lui Israel: "Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine, este luat; cetățuia este acoperită de rușine și zdrobită!
2. S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: "Haidem să-l nimicim din mijlocul neamurilor!" Și tu vei fi nimicit, Madmenule, sabia va merge după tine!
3. Se aud strigăte din Horonaim: "Prăpăd și nimicire!"
4. Moabul este zdrobit! Chiar și cei mici ai lui strigă.
5. Căci într-un plâns necurmat suie suișul Luhitului, și se aud strigăte de durere la coborâșul Horonaimului, din pricina nimicirii!
6. Fugiți, scăpați-vă viața și fiți ca un nevoiaș desțărat în pustiu!
7. Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele și în vistieriile tale, vei fi luat și tu, și Chemoșul va merge în robie cu preoții și căpeteniile lui.
8. Pustiitorul va intra în fiecare cetate, și nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri, și câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.
9. Dați aripi Moabului să plece în zbor! Cetățile lui sunt prefăcute în pustiu, nu vor mai avea locuitori.
10. Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel!
11. Moabul era netulburat din tinerețea lui și se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul și nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat mirosul.
12. De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele și vor face să-i plesnească burdufurile.
13. Moabul va fi dat de rușine cu Chemoș, cum a fost dată de rușine casa lui Israel cu Betel, în care își punea încrederea.
14. Cum puteți să ziceți: "Suntem viteji, ostași gata de luptă"?
15. Moabul este pustiit, cetățile lui se înalță în fum, floarea tinerimii lui este înjunghiată, zice Împăratul, al cărui nume este Domnul oștirilor.
16. Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în graba mare.
17. Bociți-l, toți cei ce-l înconjurați, toți care-i cunoașteți numele! Și ziceți: "Cum a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreț!"
18. Coboară-te din locașul slavei, șezi jos pe pământul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta și-ți nimicește cetățuile.
19. Stai pe drum și pândește, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar și pe cel scăpat și zi: "Ce s-a întâmplat?"
20. Moabul este acoperit de rușine, căci este zdrobit. Gemeți și strigați! Vestiți în Arnon că Moabul este pustiit!
21. A venit pedeapsa și peste țara câmpiei, peste Holon, peste Iahaț, peste Mefaat,
22. peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,
23. peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,
24. peste Cheriiot, peste Boțra, peste toate cetățile din țara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.
25. Tăria Moabului este frântă, și brațul lui, zdrobit, zice Domnul.
26. Îmbătați-l, căci s-a semețit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui și să ajungă de râs și el!
27. N-a fost Israel de râsul tău? A fost prins el oare printre hoți, de dai din cap ori de câte ori vorbești de el?
28. Părăsiți cetățile și locuiți în stânci, locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii care își fac cuibul pe marginea peșterilor!
29. Am auzit de fudulia mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui și de inima lui îngâmfată.
30. Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroșiile lui deșarte și faptele lui de nimic.
31. De aceea gem pentru Moab și Mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.
32. Vie din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului; dar pustiitorul s-a aruncat peste strângerea roadelor tale și peste culesul viilor tale.
33. Și astfel, s-a dus bucuria și veselia din câmpiile și din țara roditoare a Moabului. Am secat vinul din teascuri - zice Domnul - nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.
34. Strigătele Hesbonului răsună până la Eleale, și glasul lor se aude până la Iahaț, de la Țoar până la Horonaim, până la Eglat-Șelișia; căci și apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu.
35. Vreau s-o isprăvesc în Moab, zice Domnul, cu cel ce se suie pe înălțimile de jertfă și aduce tămâie dumnezeului său.
36. De aceea Îmi jelește inima ca un fluier pentru Moab, Îmi jelește inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, pentru că toate avuțiile pe care le-au strâns sunt pierdute.
37. Căci toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale, și pe coapse, saci.
38. Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas fără preț, zice Domnul.
39. Cât este de sfărâmat Moabul! Gemeți! Cât de rușinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs și de pomină pentru toți cei ce-l înconjoară."
40. Căci așa vorbește Domnul: "Iată că vrăjmașul zboară ca vulturul și își întinde aripile asupra Moabului!
41. Cheriiotul este luat, cetățuile sunt cucerite, și în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile nașterii.
42. Astfel Moabul va fi nimicit de tot și nu va mai fi un popor, căci s-a semețit împotriva Domnului.
43. Groaza, groapa și lațul sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul.
44. Cel ce fuge de groază cade în groapă, și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț; căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.
45. Fugarii se opresc sleiți de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului și mistuie laturile Moabului și creștetul capului celor ce se fălesc.
46. Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoș este pierdut! Căci fiii tăi sunt luați prinși de război, și fiicele tale, prinse de război.
47. Dar în vremurile de apoi, voi aduce înapoi pe prinșii de război ai Moabului, zice Domnul." Aceasta este judecata asupra Moabului.


Capitolul 49

1. Asupra copiilor lui Amon. Așa vorbește Domnul: "N-are Israel fii? Și n-are moștenitori? Atunci pentru ce stăpânește Malcom Gadul și locuiește poporul lui în cetățile lui?
2. De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, când voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărâmături, și satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul.
3. Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigați, fiicele Rabei, îmbrăcați-vă cu saci și bociți-vă alergând încoace și încolo de-a lungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie cu preoții și căpeteniile sale!
4. Ce te lauzi cu văile? Valea ta se scurge, fiică răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale și ziceai: "Cine va veni împotriva mea?"
5. Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, și nimeni nu va strânge pe fugari!
6. Dar, după aceea, voi aduce înapoi pe prinșii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul."
7. Asupra Edomului. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Nu mai este înțelepciune în Teman? A pierit chibzuința de la oamenii pricepuți? S-a dus înțelepciunea lor?
8. Fugiți, dați dosul, plecați în peșteri, locuitori ai Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea când îl voi pedepsi.
9. Oare, dacă ar veni niște culegători de struguri la tine, nu ți-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor? Dacă ar veni niște hoți noaptea, n-ar pustii decât până s-ar sătura!
10. Dar Eu însumi voi despuia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile, și nu va putea să se ascundă. Copiii lui, frații lui, vecinii lui vor pieri, și el nu va mai fi!
11. Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ține în viață, și văduvele tale să se încreadă în Mine!"
12. Căci așa vorbește Domnul: "Iată că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuși îl vor bea; și tu să rămâi nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci îl vei bea și tu!
13. Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boțra va fi dată pradă pustiiri, ocării, nimicirii și blestemului, și toate cetățile ei se vor preface în niște dărâmături veșnice."
14. Am auzit o veste de la Domnul, și un sol a fost trimis printre neamuri: "Strângeți-vă și porniți împotriva ei! Sculați-vă pentru război!
15. Căci iată, te voi face mic printre neamuri, disprețuit printre oameni.
16. Înfumurarea ta, îngâmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuiești în crăpăturile stâncilor și care stai pe vârful dealurilor. Dar, chiar dacă ți-ai așeza cuibul tot atât de sus ca al vulturului, și de acolo te voi prăbuși, zice Domnul.
17. Edomul va fi pustiit; toți cei ce vor trece pe lângă el se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui.
18. Ca și Sodoma și Gomora, și cetățile vecine, care au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, și nimeni nu se va mai așeza acolo...
19. Iată, vrăjmașul se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinței tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo și voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?
20. De aceea, ascultați hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului și planurile pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: "Cu adevărat îi vor târî ca pe niște oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuința!
21. De vuietul căderii lor se cutremură pământul; strigătul lor se aude până la Marea Roșie...
22. Iată, ca vulturul înaintează vrăjmașul și zboară, își întinde aripile peste Boțra, și în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile nașterii."
23. Asupra Damascului. "Hamatul și Arpadul sunt roșii de rușine, căci au auzit o veste rea, și tremură; frica lor este ca o mare înfuriată care nu se poate potoli.
24. Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniștea și durerile ca pe o femeie în durerile nașterii. -
25. Ah! cum nu este cruțată cetatea slăvită, cetatea bucuriei Mele! -
26. De aceea tinerii ei vor cădea pe ulițe și toți bărbații ei de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul oștirilor.
27. Voi pune foc zidurilor Damascului, și va mistui casele împărătești din Ben-Hadad."
28. Asupra Chedarului și împărățiilor Hațorului, pe care le-a bătut Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Așa vorbește Domnul: "Sculați-vă, suiți-vă împotriva Chedarului și nimiciți pe fiii răsăritului!
29. Le vor lua corturile și turmele, le vor ridica pânzele, tot calabalâcul și cămilele, și le vor striga: "Spaimă de jur împrejur!"
30. Fugiți, fugiți din toate puterile voastre, căutați o locuință deoparte, locuitori ai Hațorului! - zice Domnul - căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a luat o hotărâre împotriva voastră, a făcut un plan împotriva voastră.
31. Sculați-vă, suiți-vă împotriva unui neam liniștit care locuiește fără teamă, zice Domnul; n-are nici porți, nici zăvoare și locuiește singur.
32. Cămilele lor vor fi de jaf, și mulțimea turmelor lor va fi o pradă. Voi risipi în toate vânturile pe cei ce-și rad colțurile bărbii și le voi aduce pieirea din toate părțile - zice Domnul.
33. Hațorul va fi astfel vizuina șacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni nu va locui în el și niciun om nu va ședea în el."
34. Cuvântul Domnului care a fost spus prorocului Ieremia asupra Elamului, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
35. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Iată, voi sfărâma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie.
36. Voi aduce asupra Elamului cele patru vânturi de la cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vânturile acestea, și nu va fi niciun popor la care să n-ajungă fugari din Elam.
37. Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea vrăjmașilor lor și înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, și-i voi urmări cu sabia, până ce îi voi nimici.
38. Îmi voi așeza scaunul de domnie în Elam și-i voi nimici împăratul și căpeteniile, zice Domnul.
39. Dar în zilele de apoi voi aduce înapoi pe prinșii de război ai Elamului, zice Domnul."


Capitolul 50

1. Iată cuvântul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra țării haldeilor, prin prorocul Ieremia:
2. "Dați de știre printre neamuri, dați de veste și înălțați un steag! Vestiți, n-ascundeți nimic! Spuneți: "Babilonul este luat! Bel este acoperit de rușine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sunt acoperiți de rușine, idolii lui sunt sfărâmați!"
3. Căci împotriva lui se suie un neam de la miazănoapte, care-i va preface țara într-un pustiu, și nu va mai fi locuită: atât oamenii cât și dobitoacele fug și se duc.
4. În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel și copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plângând și vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor.
5. Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el și vor zice: "Veniți să ne alipim de Domnul printr-un legământ veșnic care să nu fie uitat niciodată!"
6. Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munții; treceau de pe munți pe dealuri, uitându-și staulul.
7. Toți cei ce-i găseau îi mâncau, și vrăjmașii lor ziceau: "Noi nu suntem vinovați fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locașul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea părinților lor." -
8. Fugiți din Babilon, ieșiți din țara haldeilor și mergeți ca niște țapi în fruntea turmei!
9. Căci iată că voi ridica și voi aduce împotriva Babilonului o mulțime de neamuri mari din țara de la miazănoapte; se vor înșirui în șiruri de bătaie împotriva lui și vor pune stăpânire pe el; săgețile lor sunt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mâinile goale.
10. Astfel va fi dată pradă jafului Haldeea, și toți cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf, zice Domnul.
11. Căci voi v-ați bucurat și v-ați înveselit, când Mi-ați jefuit moștenirea Mea! Da, săreați ca o juncană în iarbă, nechezați ca niște armăsari focoși!
12. Mama voastră este acoperită de rușine, cea care v-a născut roșește de rușine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pământ uscat și fără apă!
13. Din pricina mâniei Domnului nu va mai fi locuită și va fi o pustietate. Toți cei ce vor trece pe lângă Babilon se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui.
14. Înșiruiți-vă de bătaie împrejurul Babilonului, voi toți arcașii! Trageți împotriva lui, nu faceți economie de săgeți! Căci a păcătuit împotriva Domnului.
15. Scoateți din toate părțile un strigăt de război împotriva lui! El întinde mâinile; temeliile i se prăbușesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunați-vă pe el! Faceți-i cum a făcut și el!
16. Nimiciți cu desăvârșire din Babilon pe cel ce seamănă și pe cel ce mânuiește secera la vremea secerișului! Înaintea sabiei nimicitorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre țara lui.
17. Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mâncat-o cel dintâi; și acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadnețar, împăratul Babilonului."
18. De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara lui, cum am pedepsit pe împăratul Asiriei.
19. Voi aduce înapoi pe Israel în pășunea lui; va paște pe Carmel și pe Basan și își va potoli foamea pe muntele lui Efraim și în Galaad.
20. În zilele acelea, în vremea aceea - zice Domnul - se va căuta nelegiuirea lui Israel, și nu va mai fi, și păcatul lui Iuda, și nu se va mai găsi; căci voi ierta rămășița pe care o voi lăsa.
21. Suie-te împotriva țării de două ori răzvrătită, împotriva locuitorilor ei, și pedepsește-i! Urmărește, măcelărește, nimicește-i! - zice Domnul - și împlinește în totul poruncile Mele!
22. Strigăte de război răsună în țară, și prăpădul este mare.
23. Cum s-a rupt și s-a sfărâmat ciocanul întregului pământ! Babilonul este nimicit în mijlocul neamurilor!
24. Ți-am întins o cursă și ai fost prins, Babilonule, fără să te aștepți. Ai fost ajuns, apucat, pentru că ai luptat împotriva Domnului.
25. Domnul Și-a deschis casa de arme și a scos din ea armele mâniei Lui; căci aceasta este o lucrare a Domnului Dumnezeului oștirilor în țara haldeilor. -
26. Pătrundeți din toate părțile în Babilon, deschideți-i grânarele, faceți-le niște mormane ca niște grămezi de snopi și nimiciți-le. Nimic să nu mai rămână din el!
27. Ucideți-i toți taurii și înjughiați-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor! -
28. Ascultați strigătele fugarilor, ale celor ce scapă din țara Babilonului, ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său!
29. Chemați împotriva Babilonului pe arcași, voi toți care încordați arcul! Tăbărâți în jurul lui ca nimeni să nu scape, răsplătiți-i după faptele lui, faceți-i întocmai cum a făcut și el! Căci s-a semețit împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel! -
30. De aceea, tinerii lui vor cădea pe ulițe, și toți oamenii lui de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul.
31. Iată, am necaz pe tine, îngâmfatule! - zice Domnul Dumnezeul oștirilor; căci ți-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale!
32. Îngâmfatul acela se va poticni și va cădea, și nimeni nu-l va ridica, voi pune foc cetăților lui, și-i va mistui toate împrejurimile."
33. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Copiii lui Israel și copiii lui Iuda sunt apăsați împreună; toți cei ce i-au dus robi îi opresc și nu vor să le dea drumul.
34. Dar puternic este Răzbunătorul lor, El, al cărui nume este Domnul oștirilor. El le va apăra pricina, ca să dea odihnă țării și să facă pe locuitorii Babilonului să tremure.
35. Sabia împotriva haldeilor! - zice Domnul - împotriva locuitorilor Babilonului, împotriva căpeteniilor și înțelepților lui!
36. Sabia împotriva prorocilor minciunii, ca să ajungă ca niște oameni fără minte! Sabia împotriva vitejilor lui, ca să rămână încremeniți!
37. Sabia împotriva cailor și carelor lui, împotriva oamenilor de tot felul care sunt în mijlocul lui, ca să ajungă ca femeile! Sabia împotriva vistieriilor lui, ca să fie jefuite!
38. Seceta peste apele lui, ca să sece! Căci este o țară de idoli, și au înnebunit cu idolii lor.
39. De aceea, fiarele pustiului se vor așeza acolo împreună cu șacalii, și struții vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci veșnic va rămâne nelocuit.
40. Ca și Sodoma și Gomora și cetățile vecine, pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, așa nu va mai fi locuit nici el, și nimeni nu se va mai așeza acolo.
41. Iată, vine un popor de la miazănoapte, și un neam mare și niște împărați puternici se ridică de la marginile pământului.
42. Poartă arc și suliță, sunt necruțători și fără milă; glasul le mugește ca marea; sunt călare pe cai, ca un om gata de luptă, împotriva ta, fiica Babilonului!
43. Împăratul Babilonului aude vestea, mâinile i se slăbesc și îl apucă groaza ca durerea pe o femeie care naște...
44. Iată, vrăjmașul se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinței tale tari; deodată îi voi izgoni de acolo și voi pune peste ei pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Și care căpetenie Îmi va sta împotrivă?"
45. De aceea, ascultați hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului și planurile pe care le-a făcut El împotriva țării haldeilor: "Cu adevărat îi vor târî ca pe niște oi slabe, cu adevărat le vor pustii locuința.
46. De strigătul luării Babilonului se cutremură pământul și se aude un strigăt de durere printre neamuri."


Capitolul 51

1. Așa vorbește Domnul: "Iată, ridic împotriva Babilonului și împotriva locuitorilor Haldeii un vânt nimicitor.
2. Trimit împotriva Babilonului niște vânturători care-l vor vântura și-i vor goli țara. Vor veni din toate părțile asupra lui, în ziua nenorocirii.
3. Să se întindă arcul împotriva celui ce își întinde arcul, împotriva celui ce se mândrește în platoșa lui! Nu cruțați pe tinerii lui! Nimiciți cu desăvârșire toată oștirea lui!
4. Să cadă uciși în țara haldeilor, străpunși de lovituri pe ulițele Babilonului!
5. Căci Israelul și Iuda nu sunt părăsiți de Dumnezeul lor, de Domnul oștirilor, și țara haldeilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel."
6. Fugiți din Babilon și fiecare să-și scape viața, ca nu cumva să pieriți în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui.
7. Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur care îmbăta tot pământul; neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie.
8. Deodată cade Babilonul și este zdrobit! Văitați-l, aduceți leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca! -
9. Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiți-l, și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns până la ceruri și se înalță până la nori. -
10. Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniți să istorisim în Sion lucrarea Domnului Dumnezeului nostru.
11. Ascuțiți săgețile, prindeți scuturile! Domnul a ațâțat duhul împăraților Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său.
12. Înălțați un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărâre și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.
13. Tu, care locuiești lângă ape mari și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfârșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt!
14. Domnul oștirilor a jurat pe Sine însuși: "Da, te voi umple de oameni ca de niște lăcuste, și vor scoate strigăte de război împotriva ta."
15. El a făcut pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.
16. De glasul Lui urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui.
17. Atunci orice om se vede cât este de prost cu știința lui, orice argintar rămâne rușinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sunt decât minciună și n-au nicio suflare în ei!
18. Sunt o nimica toată și o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârșire!
19. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este numele Lui.
20. "Tu Mi-ai fost un ciocan și o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărății prin tine.
21. Prin tine am sfărâmat pe cal și pe călărețul lui;
22. prin tine am sfărâmat carul și pe cel ce ședea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat și pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân și pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr și pe fată.
23. Prin tine am sfărâmat pe păstor și turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar și boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitor și pe căpeteniile lui.
24. Dar acum, voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeii tot răul pe care l-au făcut Sionului, sub ochii voștri, zice Domnul.
25. Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălțimea stâncilor și te voi preface într-un munte aprins.
26. Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărâmătură veșnică, zice Domnul..."
27. Înălțați un steag pe pământ! Sunați din trâmbiță printre neamuri! Pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile Araratului, Miniului și Așchenazului! Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste zbârlite!
28. Pregătiți împotriva lui pe neamuri, pe împărații Mediei, pe cârmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui, și toată țara de sub stăpânirea lor!
29. Se clatină pământul, se cutremură; căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește; și El va face din țara Babilonului un pustiu nelocuit.
30. Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărâmă zăvoarele!
31. Se întâlnesc alergătorii, se încrucișează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părțile,
32. că trecătorile sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc, și oamenii de război, îngroziți."
33. Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea când este călcată cu picioarele: încă o clipă, și va veni pentru ea vremea secerișului."
34. "Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mâncat, m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghițit ca un balaur, și-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump și m-a izgonit.
35. Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfâșiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului." "Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii! - zice Ierusalimul." -
36. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, îți voi apăra pricina și te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului și-i voi usca izvorul.
37. Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, un pustiu și o batjocură, și nu va mai avea locuitori.
38. Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei.
39. Când vor fi încălziți de vin, le voi da să bea și-i voi îmbăta, ca să se înveselească, și apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul!
40. Îi voi coborî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și niște țapi.
41. Cum s-a luat Șeșacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor!
42. Marea s-a înălțat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulțimea valurilor sale.
43. Cetățile lui au ajuns un pustiu, un pământ fără apă și pustiu, o țară unde nimeni nu locuiește și pe unde niciun om nu trece.
44. Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghițit, și neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar și zidul Babilonului va cădea!
45. Ieșiți din mijlocul lui, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața scăpând de mânia aprinsă a Domnului!
46. Să nu vi se tulbure inima și nu vă înspăimântați de zvonurile care se răspândesc în țară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în țară va domni silnicia, și un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor.
47. De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului: atunci toată țara lui va fi acoperită de rușine, și toți morții lui vor cădea în mijlocul lui.
48. Cerurile și pământul cu tot ce cuprind ele vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii se vor arunca de la miazănoapte asupra lui, zice Domnul."
49. Chiar și Babilonul va cădea, o, morți ai lui Israel, cum a făcut și el să cadă morții din toată țara.
50. Cei care ați scăpat de sabie plecați, nu zăboviți! Cei din pământul depărtat gândiți-vă la Domnul, și Ierusalimul să fie în inimile voastre! -
51. Ne rușinam, când auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine, când au venit niște străini în sfântul locaș al Casei Domnului.
52. "De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții.
53. Chiar dacă Babilonul s-ar înălța până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul...
54. Răsună strigăte din Babilon, și un mare prăpăd în țara haldeilor.
55. Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari al căror vuiet tulburat se aude.
56. Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși, și li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui!
57. Și anume, voi îmbăta pe voievozii și înțelepții lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile și vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci și nu se vor mai trezi, zice Împăratul, al cărui nume este Domnul oștirilor."
58. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, și neamurile se trudesc pentru foc!"
59. Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraș.
60. Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului.
61. Ieremia a zis lui Seraia: "Când vei ajunge la Babilon, vezi să citești toate cuvintele acestea
62. și să zici: "Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit și că n-are să mai fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna."
63. Și, când vei isprăvi citirea cărții acesteia, să legi de ea o piatră și s-o arunci în Eufrat
64. și să zici: "Așa va fi înecat Babilonul și nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor cădea sleiți de puteri!" Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.


Capitolul 52

1. Zedechia avea douăzeci și unu de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.
2. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim.
3. Și lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului și împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede de la fața Lui. Și Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
4. În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadnețar, împăratul Babilonului, cu toată oștirea lui împotriva Ierusalimului; au tăbărât înaintea lui și au ridicat șanțuri de apărare de jur împrejurul lui.
5. Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia.
6. În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, așa că poporul țării nu mai avea pâine deloc.
7. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate; și toți oamenii de război au fugit și au ieșit din cetate noaptea, pe drumul porții dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când înconjurau haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul câmpiei.
8. Dar oastea haldeilor a urmărit pe împărat și au ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului, după ce toată oștirea lui se risipise de la el.
9. Au pus mâna pe împărat și l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în țara Hamatului; și el a rostit o hotărâre împotriva lui.
10. Împăratul Babilonului a pus să înjunghie pe fiii lui Zedechia în fața lui; a pus să taie la Ribla și pe toate căpeteniile lui Iuda.
11. Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia și a pus să-l lege cu lanțuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon și l-a ținut în temniță până în ziua morții lui.
12. În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului.
13. El a ars Casa Domnului, casa împăratului și toate casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari.
14. Toată oastea haldeilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat de asemenea toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.
15. Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat prinși de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră împăratului Babilonului, cealaltă rămășiță a mulțimii.
16. Totuși Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri și ca plugari pe unii din cei mai săraci din țară.
17. Haldeii au sfărâmat stâlpii de aramă care erau în Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului, și toată arama lor au dus-o în Babilon.
18. Au luat oalele, lopețile, cuțitele, potirele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba.
19. Căpetenia străjerilor a mai luat și lighenele, tămâietoarele, potirele, cenușarele, sfeșnicele, ceștile și paharele, tot ce era de aur și ce era de argint.
20. Cei doi stâlpi, marea și cei doisprezece boi de aramă care slujeau drept temelie și pe care-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă aveau o greutate care nu se putea cântări.
21. Înălțimea unuia din stâlpi era de optsprezece coți, și un fir de doisprezece coți îl cuprindea; era gol și gros de patru degete;
22. deasupra lui era un acoperiș de aramă, și înălțimea unui acoperiș era de cinci coți; împrejurul acoperișului era o rețea și rodii, toate de aramă; tot așa era și al doilea stâlp și avea și el rodii.
23. Erau nouăzeci și șase de rodii de fiecare parte, și toate rodiile dimprejurul rețelei erau în număr de o sută.
24. Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Țefania, al doilea preot, și pe cei trei ușieri.
25. Și din cetate a luat pe un famen care avea sub porunca lui pe oamenii de război, șapte oameni din cei ce făceau parte din sfetnicii împăratului și care au fost găsiți în cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oștirii care era însărcinat să scrie la oaste poporul din țară și șaizeci de oameni din poporul țării care se aflau în cetate.
26. Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat și i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla.
27. Împăratul Babilonului i-a lovit și i-a omorât la Ribla în țara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de țara lui.
28. Iată poporul pe care l-a dus Nebucadnețar în robie: în al șaptelea an: trei mii douăzeci și trei de iudei;
29. în al optsprezecelea an al lui Nebucadnețar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci și doi de inși;
30. în al douăzeci și treilea an al lui Nebucadnețar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat șapte sute patruzeci și cinci de iudei; de toți: patru mii șase sute de inși.
31. În al treizeci și șaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci și cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi al domniei lui, a înălțat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, și l-a scos din temniță.
32. I-a vorbit cu bunătate și i-a așezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraților care erau cu el la Babilon.
33. A pus să-i schimbe hainele de temniță, și Ioiachin a mâncat totdeauna la masa împăratului, în tot timpul vieții sale.
34. Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenit de hrana lui zilnică, până în ziua morții lui, în tot timpul vieții sale.