1 De vreme ce mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire despre faptele adevărate ce s-au petrecut între noi, 2 după cum ni le-au încredinţat cei care le-au văzut ei înşişi de la început şi au ajuns slujitori ai cuvântului, 3 am crezut şi eu de cuviinţă, preaputernice Teofile, ca după ce am cercetat toate cu sârguinţă, să ţi le scriu pe rând, 4 ca să te încredinţezi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.

5 Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia. Iar soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană după toate poruncile şi rânduielile Domnului. 7 Dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8 Pe când slujea el în rândul cetei lui, înaintea lui Dumnezeu, 9 a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze; 10 şi toată mulţimea poporului era afară şi se ruga în ceasul tămâierii. 11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat, stând la dreapta altarului tămâierii. 12 Şi Zaharia s-a tulburat văzându-l şi a fost cuprins de frică. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată, şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. 14 El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 fiindcă va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale. 16 Şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copiii lor, iar pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-I întocmească Domnului un popor pregătit.” 18 Iar Zaharia i-a spus îngerului: „Cum voi şti că va fi aşa? Pentru că eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă.” 19 Dar îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. 20 Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla acestea pentru că n-ai crezut cuvintele Mele, care se vor împlini la vremea lor.”

21 Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie atât în Templu. 22 Dar când a ieşit, nu putea să le vorbească, iar ei şi-au dat seama că avusese o vedenie în Templu. Şi el le făcea semne şi a rămas mut. 23 Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă. 24 După acele zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi timp de cinci luni a stat ascunsă, spunând: 25 „Aşa a făcut Domnul în ziua în care s-a îndurat de mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.”

26 În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 A intrat la ea şi i-a spus: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tinea”. 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi se întreba ce fel de salut este acesta. 30 Iar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu! 31 Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-I vei pune numele Iisus. 32 Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va numi şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele lui, 33 şi va domni peste casa lui Iacov în veci, iar Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” 34 Iar Maria i-a spus îngerului: „Cum se va întâmpla aceasta de vreme ce eu nu cunosc bărbat?” 35 Şi îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, se va numi Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi este acum în luna a şasea, ea, cea care era numită stearpă. 37 Fiindcă la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.” 38 Iar Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.

39 În zilele acelea, Maria s-a ridicat şi a mers în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate din Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei, iar ea s-a umplut de Duh Sfânt 42 şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de mi-a fost dat să vină mama Domnului meu la mine? 44 Căci iată, cum a ajuns glasul salutării tale la urechile mele, a săltat de bucurie pruncul în pântecele meu. 45 Fericită este cea care a crezut că i se vor împlini cele spuse ei de Domnul.”

46 Şi Maria a spus:

56 Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors acasă.

57 Şi i s-a împlinit Elisabetei timpul să nască şi a născut un fiu. 58 Au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul şi-a revărsat milostivirea asupra ei şi s-au bucurat împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit să circumcidă pruncul şi voiau să-i pună numele Zaharia, după tatăl său. 60 Dar mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan.” 61 Ei au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să aibă acest nume.” 62 Şi l-au întrebat prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. 63 El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au mirat. 64 Şi îndată i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi a început să-L binecuvânteze pe Dumnezeu. 65 Pe toţi vecinii lor i-a cuprins teama şi se vorbea despre toate lucrurile acestea în tot ţinutul muntos al Iudeii. 66 Toţi cei care auzeau, le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta? Căci mâna Domnului este cu el.”

67 Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a început să profeţească:

80 Iar copilul creştea şi se întărea în duh şi a rămas în pustiu până în ziua în care s-a arătat înaintea lui Israel.

1 În zilele acelea, Cezar Augustus a dat poruncă să se înscrie toată lumea. 2 Acest recensământ s-a făcut prima oară pe când Quirinius era guvernator al Siriei. 3 Şi au mers toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. 4 S-a dus şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din neamul lui David. 5 A mers să se înscrie cu Maria, logodnica sa, care era însărcinată. 6 Şi în timp ce erau acolo i s-a împlinit vremea să nască 7 şi L-a născut pe fiul ei, întâiul născut. L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle pentru că nu mai era loc pentru ei în casa de oaspeţi.

8 Şi în acel ţinut erau nişte păstori, care stăteau pe câmp şi făceau de strajă, păzindu-şi turma în timpul nopţii. 9 Iar un înger al Domnului li s-a arătat şi slava Domnului i-a învăluit în lumină şi au fost cuprinşi de o mare frică. 10 Dar îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi! Iată, vă vestesc o mare bucurie pentru tot poporul: 11 astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, Hristos, Domnul. 12 Acesta vă va fi semnul: veţi găsi un prunc înfăşat şi culcat într-o iesle.” 13 Şi îndată împreună cu îngerul o mulţime de oaste cerească a început să-L laude pe Dumnezeu:

15 După ce îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii îşi spuneau între ei: „Să mergem la Betleem să vedem cele ce s-au petrecut acolo după cum ne-a înştiinţat Domnul.” 16 Au mers în grabă şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif şi pruncul culcat în iesle. 17 Văzându-L, le-au destăinuit ce li se spusese despre copil 18 şi toţi cei care au auzit s-au mirat de cele povestite de păstori. 19 Iar Maria păstra toate cuvintele acestea cumpănindu-le în inima ei. 20 Păstorii s-au întors preamărindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru că au auzit şi au văzut totul întocmai cum li se spusese.

21 Şi când s-au împlinit opt zile ca să fie circumcis, I-au pus numele Iisus, aşa cum Îl numise îngerul înainte să se fi zămislit în pântece.

22 Când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor după Legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze Domnului, 23 precum este scris în Legea Domnului: Fiecare întâi-născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului, 24 şi să aducă jertfă după cum spune Legea Domnului: o pereche de turturele sau doi porumbei.

25 Şi iată, era un om în Ierusalim numit Simeon, iar omul acesta era drept şi evlavios şi aştepta mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Duhul Sfânt îi descoperise că nu va muri înainte de a-L vedea pe Unsul Domnului. 27 A venit în Templu îndemnat de Duhul Sfânt, iar când părinţii L-au adus pe pruncul Iisus ca să împlinească pentru El ce poruncea Legea, 28 L-a luat în braţe şi L-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând:

36 Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer, foarte înaintată în vârstă, care trăise şapte ani cu soţul ei după fecioria ei. 37 Acum era văduvă şi, ajunsă la optzeci şi patru de ani, nu se îndepărta de Templu şi slujea postind şi rugându-se zi şi noapte. 38 A venit şi ea în acelaşi ceas şi Îl lăuda pe Domnul şi vorbea despre El tuturor celor care aşteptau mântuirea Ierusalimului.

39 După ce au împlinit totul după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune. Şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.

41 Părinţii Lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. 42 Pe când avea El doisprezece ani au mers la Ierusalim după obiceiul sărbătorii 43 şi după ce s-au sfârşit zilele de sărbătoare, la întoarcere, copilul Iisus a rămas la Ierusalim fără ca părinţii Lui să ştie. 44 Crezând că este în grupul de călători, au mers cale de-o zi, apoi au început să-L caute printre rude şi cunoscuţi. 45 Şi pentru că nu L-au găsit, s-au întors la Ierusalim să-L caute. 46 După trei zile L-au găsit în Templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. 47 Toţi cei care îl auzeau erau uluiţi de priceperea şi răspunsurile lui. 48 Când L-au văzut au rămas uimiţi, iar mama sa I-a spus: „Copile, de ce ne-ai făcut aşa ceva? Iată, tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare.” 49 Şi Iisus le-a spus: „De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?” 50 Dar ei n-au înţeles vorbele Lui. 51 Apoi au mers împreună la Nazaret, iar El le era supus. Şi mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei. 52 Iar Iisus sporea în înţelepciune, în vârstă şi în har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar pe când Pilat din Pont era procuratorul Iudeii, Irod era tetrarh al Galileii, Filip, fratele lui, era tetrarh al Itureii şi al Trahonitidei iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, 2 şi mari preoţi erau Anna şi Caiafa, Dumnezeu i-a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. 3 Iar el a străbătut tot ţinutul Iordanului vestind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, 4 după cum stă scris în cartea cuvintelor profetului Isaia:

7 Astfel, Ioan spunea mulţimilor care veneau la el să fie botezate: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia ce va să vină? 8 Faceţi deci roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi să spuneţi în sinea voastră: Îl avem ca tată pe Avraam, pentru că vă spun că Dumnezeu poate să ridice fii ai lui Avraam şi din pietrele acestea. 9 Securea stă deja la rădăcina pomilor şi orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc.” 10 Iar mulţimile l-au întrebat: „Atunci, ce să facem?” 11 Şi Ioan le-a răspuns: „Cel ce are două haine să împartă cu cel care nu are, iar cel ce are mâncare să facă la fel.” 12 Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi l-au întrebat: „Învăţătorule, ce să facem?” 13 Iar el le-a spus: „Să nu luaţi nimic mai mult decât vi s-a poruncit.” 14 L-au întrebat şi nişte soldaţi: „Noi ce trebuie să facem?” Iar el le-a spus: „Să nu asupriţi şi să nu înşelaţi pe nimeni. Să vă mulţumiţi cu solda voastră.”

15 Şi pentru că poporul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor dacă nu cumva Ioan este Hristos, 16 el le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel care este mai puternic decât mine, iar eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. 17 El are lopata în mână ca să-şi cureţe aria şi să-şi adune grâul în hambar, iar pleava o va arde într-un foc de nestins.” 18 Astfel propovăduia Ioan vestea cea bună poporului, dând şi multe alte îndemnuri. 19 Dar tetrarhul Irod, pe care Ioan îl mustra din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, şi pentru toate faptele rele pe care le făcuse, 20 a adăugat la toate acestea şi închiderea lui Ioan în temniţă.

21 După ce a fost botezat tot poporul, a fost botezat şi Iisus, iar pe când se ruga s-a deschis cerul 22 şi Duhul Sfânt s-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a auzit un glas din cer: „Tu eşti Fiul Meu iubit, în Tine Îmi aflu bucuria.”c

23 Şi acesta era Iisus, care avea aproape treizeci de ani, fiind, după cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli, 24 fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, 25 fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, 26 fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Iose, fiul lui Ioda, 27 fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, 28 fiul lui Melhi, fiul lui Addi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er, 29 fiul lui Iisus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, 30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, 31 fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, 32 fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, 33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, 34 fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, 35 fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, 36 fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, 37 fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan, 38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.

1 Iisus, plin de Duh Sfânt, s-a întors de la Iordan şi Duhul L-a dus în pustie, 2 unde a fost ispitit de Diavol timp de patruzeci de zile. Şi n-a mâncat nimic în cele patruzeci de zile şi la sfârşitul lor a flămânzit. 3 Atunci Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să se facă pâine!” 4 Iisus i-a răspuns: „Stă scris: nu numai cu pâine trăieşte omul.” 5 Ducându-L mai sus, Diavolul I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii 6 şi I-a spus: „Ţie îţi voi da toată puterea aceasta şi slava lor, fiindcă mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. 7 Aşadar, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” 8 Iisus i-a răspuns: „Stă scris:

14 Apoi Iisus s-a întors cu puterea Duhului în Galileea, iar vestea despre El s-a răspândit în tot ţinutul. 15 Şi îi învăţa în sinagogile lor, fiind lăudat de toţi.

16 Şi s-a dus la Nazaret, unde crescuse, şi într-o sâmbătă a intrat, după obiceiul Său, în sinagogă şi s-a ridicat să citească. 17 I s-a dat cartea profetului Isaia şi deschizând-o a găsit locul în care era scris:

31 Şi a coborât spre Capernaum, o cetate din Galileea, şi într-o sâmbătă îi învăţa pe oameni. 32 Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui avea putere. 33 În sinagogă era un om care avea duh de demon necurat şi care striga cu o voce puternică: 34 „Ei! ce-ai cu noi, Iisuse Nazarineanule? Ai venit să ne nimiceşti? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.” 35 Dar Iisus l-a mustrat: „Taci şi ieşi din el!” Iar diavolul l-a aruncat pe om în mijloc şi a ieşit din el fără să-i facă nici un rău. 36 Pe toţi i-a cuprins spaima şi vorbeau între ei: „Ce fel de cuvânt este acesta? Fiindcă porunceşte cu autoritate şi putere duhurilor necurate şi ele ies.” 37 Şi s-a răspândit vestea despre El pretutindeni în ţinutul acela.

38 Plecând din sinagogă, Iisus a intrat în casă la Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, iar ei L-au rugat pentru ea. 39 El, aplecându-se asupra ei, a certat febra şi aceasta a lăsat-o. Îndată, ea s-a sculat şi a început să le slujească. 40 Pe la apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi cu tot felul de suferinţe i-au adus la Iisus, iar El îşi punea mâinile pe fiecare dintre ei şi îi vindeca. 41 Din mulţi oameni ieşeau demoni care strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.” Dar El, certându-i, nu-i lăsa să spună aceasta fiindcă ştiau că El este Hristos.

42 Când s-a făcut ziuă a ieşit şi a mers într-un loc pustiu. Dar mulţimile Îl căutau şi mergeau până la El ca să-L ţină să nu plece de la ei. 43 Dar Iisus le-a spus: „Trebuie să duc vestea cea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” 44 Şi predica în sinagogile din Iudeea.

1 Pe când mulţimea se îmbulzea în jurul Lui şi asculta cuvântul lui Dumnezeu, iar El stătea pe malul lacului Ghenezaret, 2 Iisus a văzut două bărci oprite lângă ţărm. Pescarii coborâseră din ele şi îşi spălau mrejele. 3 Urcând într-una din ele, care era a lui Simon, i-a cerut să o îndepărteze puţin de ţărm. Apoi s-a aşezat şi a început să înveţe din barcă mulţimile. 4 După ce a terminat de vorbit i-a spus lui Simon: „Ieşi din nou la apă adâncă şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuit.” 5 Dar Simon I-a răspuns: „Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele.” 6 Şi, făcând aşa, au prins atât de mulţi peşti încât se rupeau mrejele. 7 Le-au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă barcă să vină să-i ajute. Au venit şi au umplut ambele bărci încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Iisus şi a spus: „Îndepărtează-Te de mine, Doamne, căci sunt un om păcătos”; 9 fiindcă îi cuprinsese spaima pe el şi pe cei care erau cu el din cauza pescuitului pe care îl făcuseră; 10 la fel şi pe Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau tovarăşii lui Simon. Dar Iisus i-a zis lui Simon: „Nu te teme! De acum vei fi pescar de oameni.” 11 Iar ei, ducând corabia la mal, au lăsat totul şi L-au urmat.

12 Şi pe când era Iisus într-o cetate, iată, a venit un om plin de lepră; acesta, văzându-L pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi L-a rugat: „Doamne, dacă vrei poţi să mă curăţeşti.” 13 Iisus a întins mâna şi l-a atins spunând: „Vreau, curăţeşte-te!” Şi îndată lepra l-a părăsit. 14 El i-a poruncit să nu spună nimănui şi i-a zis: „Du-te şi arată-te preotului şi adu jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie înaintea lor.” 15 Şi vestea despre El se răspândea tot mai mult, iar mulţimile veneau să-L asculte şi să se vindece de boli. 16 Dar El se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.

17 Într-o zi, pe când Iisus învăţa mulţimile, stăteau acolo şi fariseii, învăţătorii Legii care veniseră din toate satele din Galileea, Iudeea şi din Ierusalim, iar puterea Domnului lucra ca să vindece. 18 Şi iată, nişte oameni, care aduceau pe targă un om paralizat, încercau să-l ducă şi să-l pună în faţa Lui. 19 Dar pentru că n-au găsit pe unde să-l ducă din cauza mulţimii au urcat pe casă şi l-au coborât cu tot cu targă prin acoperiş, până în mijloc, în faţa lui Iisus. 20 Şi văzând credinţa lor, El a spus: „Omule, îţi sunt iertate păcatele.” 21 Fariseii şi cărturarii au început să se întrebe: „Cine este acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele în afară de Dumnezeu?” 22 Dar Iisus, cunoscându-le gândurile, le-a răspuns: „Ce gândiţi în inimile voastre? 23 Ce este mai uşor? Să zici: păcatele îţi sunt iertate! sau să spui: ridică-te şi umblă? 24 Dar, ca să vedeţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele” – i-a zis paraliticului: „Îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi mergi acasă!” 25 Şi îndată paraliticul, ridicându-se în faţa lor, şi-a luat targa pe care zăcuse şi a plecat acasă slăvindu-L pe Dumnezeu. 26 Pe toţi i-a cuprins uimirea, Îl slăveau pe Dumnezeu şi spuneau plini de frică: „Astăzi am văzut lucruri nemaiîntâlnite.”

27 După aceea, Iisus a ieşit şi a văzut un vameş, pe nume Levi, stând la vamă şi i-a spus: „Urmează-Mă!” 28 Iar el, lăsând totul, s-a ridicat şi L-a urmat. 29 Levi a făcut un ospăţ mare la el acasă şi erau acolo o mulţime de vameşi şi alţi oameni care luau masa cu ei. 30 Dar fariseii şi cărturarii cârteau, zicând ucenicilor: „De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi păcătoşii?” 31 Iisus le-a răspuns: „Nu au nevoie de medic cei sănătoşi, ci bolnavii. 32 Nu am venit să-i chem pe cei drepţi la pocăinţă, ci pe păcătoşi.”

33 Unii I-au zis: „Ucenicii lui Ioan postesc des şi fac rugăciuni, la fel şi ucenicii fariseilor, dar ai Tăi mănâncă şi beau.” 34 Iisus le-a spus: „Oare puteţi pune nuntaşii să postească cât timp mirele este cu ei? 35 Va veni însă o vreme când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.” 36 Şi le-a mai spus o pildă: „Nimeni nu rupe un petic de la o haină nouă ca să-l pună la una veche, pentru că aşa şi haina nouă se rupe, iar celei vechi nu i se potriveşte peticul de la cea nouă. 37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi pentru că vinul nou va sparge burdufurile şi se va vărsa, iar burdufurile se vor strica. 38 Ci vinul nou se pune în burdufuri noi. 39 Nimeni nu vrea vin nou după ce a băut din cel vechi, căci spune: vinul vechi este mai bun.”

1 Şi, într-o sâmbătă, s-a întâmplat ca Iisus să treacă prin nişte lanuri de grâu. Iar ucenicii Lui au început să culeagă spice de grâu şi, frecându-le în mâini, să le mănânce. 2 Unii dintre farisei au spus: „De ce faceţi ce nu este îngăduit sâmbăta?” 3 Iisus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei care îl însoţeau? 4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, a luat pâinile punerii înainte, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii, a mâncat şi le-a dat şi celor care erau cu el?” 5 Şi le zicea: „Fiul Omului este Domn al sâmbetei.”

6 În altă sâmbătă a intrat în sinagogă şi învăţa. Şi acolo era un om cu mâna dreaptă uscată. 7 Iar cărturarii şi fariseii Îl pândeau să vadă dacă vindecă sâmbăta ca să aibă pentru ce-L învinui. 8 Însă El le cunoştea gândurile şi i-a spus omului cu mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc.” Şi s-a ridicat şi a stat. 9 Iisus le-a spus: „Vă întreb dacă sâmbăta este îngăduit să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” 10 Şi privindu-i de jur împrejur pe toţi, i-a zis: „Întinde-ţi mâna!” Omul a făcut aşa şi mâna i s-a vindecat. 11 Şi ei s-au umplut de furie şi vorbeau între ei ce să-I facă lui Iisus.

12 În zilele acelea Iisus a ieşit să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă, şi-a chemat ucenicii şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli: 14 Simon, pe care l-a numit Petru, şi Andrei, fratele său, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, 15 Matei, Toma, Iacov al lui Alfeu, Simon numit Zelotul, 16 Iuda al lui Iacov şi Iuda Iscarioteanul, care a ajuns trădător.

17 Şi a coborât împreună cu ei. S-a oprit pe un câmp şi erau acolo o mulţime de ucenici şi mult popor din toată Iudeea, Ierusalim şi din ţinutul de coastă al Tirului şi Sidonului, 18 care veniseră să-L asculte şi să fie vindecaţi de boli. Erau vindecaţi şi unii care erau tulburaţi de duhuri necurate. 19 Toată mulţimea încerca să-L atingă fiindcă puterea care ieşea din El îi vindeca pe toţi.

20 Iar El şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a spus:

27 Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine celor care vă urăsc, 28 binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează. 29 Celui care te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care îţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. 30 Dă-le tuturor celor care îţi cer şi nu cere înapoi de la cel care îţi ia lucrurile. 31 Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. 32 Şi dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. 33 Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii fac aşa. 34 Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor ca să ia înapoi întocmai. 35 Voi însă iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să aşteptaţi ceva înapoi, iar plata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi. 36 Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv.

37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi, nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi. Iertaţi şi vi se va ierta, 38 daţi şi vi se va da: măsură bună, îndesată şi scuturată, gata să se verse, aşa vi se va pune în braţe, căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura înapoi.” 39 Şi le-a spus o pildă: „Poate un orb să călăuzească alt orb? Oare nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Ucenicul nu este mai mare decât învăţătorul, dar orice ucenic desăvârşit va fi asemenea învăţătorului său. 41 De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? 42 Cum poţi spune fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi, când tu nu vezi bârna din ochiul tău! Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi apoi vei vedea limpede paiul din ochiul fratelui tău ca să-l scoţi.

43 Nu există pom bun care să dea rod rău şi nici pom rău care să dea rod bun. 44 Fiecare pom după rodul său se cunoaşte, fiindcă nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini. 45 Omul bun scoate din vistieria bună a inimii sale ceea ce este bun, căci gura grăieşte din prea plinul inimii, pe când cel rău scoate din vistieria lui rea ceea ce este rău.

46 De ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, dar nu faceţi ce vă spun? 47 Vă voi arăta cu cine seamănă cel care vine la Mine, ascultă cuvintele Mele şi le împlineşte: 48 se aseamănă cu un om care construieşte o casă, care a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă; au crescut apele, a izbit puhoiul în casa aceea, dar n-a putut să o clintească pentru că era bine construită. 49 Astfel, cel care ascultă dar nu împlineşte este asemenea omului care şi-a construit casa pe pământ, fără temelie. A izbit puhoiul şi îndată casa aceea s-a prăbuşit, iar căderea ei a fost mare.”

1 După ce a terminat de spus cuvintele sale în auzul poporului, Iisus a intrat în Capernaum. 2 Şi era un centurion care avea un slujitor pe care îl îndrăgea. Acesta era bolnav, pe moarte. 3 Auzind despre Iisus, centurionul a trimis la El nişte bătrâni ai iudeilor cu rugămintea să vină să-i vindece slujitorul. 4 Ajunşi la Iisus, ei L-au rugat stăruitor: „Merită să faci aceasta pentru el, 5 fiindcă iubeşte neamul nostru şi sinagoga el ne-a construit-o.” 6 Iisus a mers cu ei şi pe când ajunsese nu departe de casă, centurionul a trimis nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu; 7 de aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Dar spune numai un cuvânt şi slujitorul meu se va vindeca. 8 Pentru că şi eu sunt un om sub autoritatea cuiva şi am în subordine soldaţi şi dacă îi spun unuia: Du-te! – şi se duce, şi altuia: Vino! – şi vine, şi slujitorului meu: Fă aceasta! – şi face.” 9 Auzind acestea, Iisus a fost uimit de el şi întorcându-se către mulţimea care îl însoţea, a zis: „Vă spun că nici la cei din poporul lui Israel nu am găsit asemenea credinţă.” 10 Când s-au întors acasă, cei trimişi l-au găsit pe slujitor vindecat.

11 Puţin după aceea s-a dus într-o cetate numită Nain şi mergeau cu El ucenicii şi o mulţime mare de oameni. 12 Cum se apropiau de poarta cetăţii, iată că era dus la groapă un mort, singurul fiu al mamei sale, iar ea era văduvă. Şi era cu ea multă lume din cetate. 13 Când a văzut-o, Domnului I s-a făcut milă de ea şi i-a spus: „Nu plânge!” 14 Apoi, apropiindu-se, s-a atins de patul mortului, iar cei care îl purtau s-au oprit. Şi a zis: „Tinere, îţi spun, ridică-te!” 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. 16 Şi pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu spunând: „Un profet mare s-a ridicat între noi, şi Dumnezeu l-a cercetat pe poporul Său.” 17 Şi s-a răspândit acest cuvânt despre El în toată Iudeea şi în tot ţinutul dimprejur.

18 Pe Ioan l-au înştiinţat ucenicii Săi despre toate acestea. Chemându-şi doi dintre ucenici, Ioan 19 i-a trimis la Domnul să-I spună: „Tu eşti Cel care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?” 20 Când au ajuns la El, oamenii I-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să întrebăm: Tu eşti Cel care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?” 21 În ceasul acela Iisus i-a vindecat pe mulţi de boli, de neputinţe, de duhuri rele şi le-a dăruit multor orbi vederea. 22 Şi le-a răspuns: „Mergeţi şi povestiţi-i lui Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună. 23 Fericit este cel care nu se va poticni din cauza mea.” 24 După ce au plecat cei trimişi de Ioan, Iisus a început să vorbească mulţimii despre el: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? 25 Sau ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată, cei cu haine strălucitoare şi care trăiesc în desfătări sunt în palate. 26 Sau ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da! Vă spun, mai mult decât un profet. 27 El este cel despre care stă scris:

31 Aşadar, cu cine îi voi asemăna pe astfel de oameni şi cu cine sunt ei asemănători? 32 Sunt asemenea unor copii, care stau în piaţă şi strigă unii la alţii:

36 Unul dintre farisei L-a chemat să mănânce cu el, iar Iisus, intrând în casa fariseului, s-a aşezat la masă. 37 Şi iată, o femeie din cetate, o păcătoasă, care aflase că El stătea la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir, 38 s-a aşezat în spate la picioarele Lui şi, plângând, a început să-I spele cu lacrimi picioarele şi I le ştergea cu părul ei, le săruta şi le ungea cu mir. 39 Văzând, fariseul care Îl chemase şi-a spus în sinea lui: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine şi cum este această femeie, că e o păcătoasă.” 40 Dar Iisus a răspuns: „Simone, am ceva să-ţi spun.” Iar el a zis: „Spune, Învăţătorule!” 41 „Un cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de dinari iar celălalt cincizeci. 42 Pentru că nu aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Aşadar, care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon a răspuns: „Socotesc că acela căruia i s-a iertat mai mult.” Iar El i-a spus: „Ai judecat drept.” 44 Şi întorcându-se spre femeie i-a spus lui Simon: „Vezi această femeie? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai spălat picioarele; ea, însă, Mi-a spălat picioarele cu lacrimi şi Mi le-a şters cu părul ei. 45 Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă, de când a intrat nu a încetat să-Mi sărute picioarele. 46 Cu ulei nu Mi-ai uns capul; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. 47 De aceea îţi spun: iertate îi sunt păcatele ei multe pentru că a iubit mult. Cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin.” 48 Iar ei i-a spus: „Păcatele îţi sunt iertate.” 49 Cei care stăteau la masă au început să spună în sinea lor: „Cine este acesta de iartă şi păcatele?” 50 Dar Iisus i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace!”

1 După acestea Iisus umbla prin cetăţi şi sate ca să propovăduiască şi să ducă vestea cea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi erau cu El cei doisprezece 2 şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri necurate şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, 3 Ioana, soţia lui Huza, administratorul lui Irod, Suzana şi multe altele care Îi slujeau din averea lor.

4 După ce s-a adunat mulţime mare şi au venit la El mulţi din cetăţi, Iisus le-a spus printr-o parabolă: 5 „A ieşit semănătorul să-şi semene sămânţa. Şi, pe când semăna, una a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare, iar păsările cerului au mâncat-o. 6 Alta a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. 7 Alta a căzut în mijlocul spinilor şi, pentru că au crescut odată cu ea, spinii au înăbuşit-o. 8 Alta a căzut pe pământ bun şi, după ce a crescut, a dat rod însutit.” Spunând acestea striga: „Cine are urechi de auzit, să audă!”

9 Dar ucenicii L-au întrebat: „Ce este această parabolă?” 10 Şi le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi le sunt date în parabole, pentru ca

11 Iată ce înseamnă parabola: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei de lângă drum sunt cei care l-au auzit, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor pentru ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi. 13 Cei de pe piatră sunt cei care, atunci când aud, primesc cu bucurie cuvântul, dar nu au rădăcină şi cred un timp, dar la vreme de încercare se îndepărtează. 14 Cea care a căzut între spini sunt cei care au auzit, dar din cauza grijilor, a bogăţiei şi a plăcerilor vieţii se înăbuşă pe cale şi nu ajung la capăt. 15 Cea care este pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată şi bună, îl păstrează şi aduc rod în răbdare.

16 Nimeni, după ce aprinde o făclie, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune în sfeşnic pentru ca toţi cei care intră să vadă lumina. 17 Pentru că nu există lucru ascuns care să nu fie descoperit şi nici lucru tăinuit care să nu se afle şi să nu se arate. 18 Vedeţi, aşadar, cum ascultaţi. Căci celui care are i se va da, iar celui care n-are şi ce i se pare că are i se va lua.”

19 Au venit la El mama şi fraţii Lui, dar nu puteau ajunge la El din cauza mulţimii. 20 I-au spus: „Mama şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă.” 21 Dar El le-a răspuns: „Mama şi fraţii Mei sunt cei care ascultă şi împlinesc cuvântul lui Dumnezeu.”

22 Într-una din zile, Iisus a urcat în barcă cu ucenicii Săi şi le-a spus: „Să trecem pe partea cealaltă a lacului.” Şi au ieşit în larg. 23 Pe când vâsleau, El a adormit. Şi s-a iscat pe lac o furtună, iar barca a început să ia apă şi erau în primejdie. 24 Apropiindu-se de El, L-au trezit spunând: „Învăţătorule! Învăţătorule! Pierim!” Trezindu-se, Iisus a certat vântul şi vuietul apei, iar ele s-au potolit şi s-a făcut linişte. 25 Iar El le-a spus: „Unde este credinţa voastră?” Iar ei s-au minunat, cuprinşi de teamă şi îşi spuneau unii altora: „Cine este oare acesta, de porunceşte vânturilor şi apei iar ele I se supun?”

26 Au ajuns la ţărm în ţinutul gherasenilor, care este pe partea cealaltă, în faţa Galileii. 27 Când a coborât pe uscat, I-a ieşit înainte un om din cetate care avea demoni. De multă vreme nu mai purta haine şi nu mai stătea în casă, ci în morminte. 28 Când L-a văzut pe Iisus a căzut înaintea Lui, strigând cu voce puternică: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă chinui!” 29 Căci Iisus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de multă vreme duhul pusese stăpânire pe el şi ca să-l păzească îl legau în lanţuri, cu picioarele în chingi, dar el, rupând legăturile, era împins de demon în locuri pustii. 30 Iisus l-a întrebat: „Care este numele tău?” iar el a răspuns: „Legiune”. Fiindcă intraseră mulţi demoni în el. 31 Şi-L rugau să nu le poruncească să plece în adâncuri.

32 Şi era acolo o turmă mare de porci care păşteau pe munte, iar demonii L-au rugat să-i lase să intre în ei. Şi i-a lăsat. 33 După ce au ieşit din om, demonii au intrat în porci, iar turma s-a aruncat în lac şi s-a înecat. 34 Văzând ce s-a întâmplat, paznicii au luat-o la fugă şi au dat de veste în cetate şi prin sate. 35 Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au ajuns la Iisus şi l-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, stând jos îmbrăcat şi întreg la minte la picioarele lui Iisus. Şi i-a cuprins teama. 36 Cei care văzuseră le-au povestit cum a fost salvat cel posedat. 37 Şi toată mulţimea din ţinutul gherasenilor I-a cerut să plece de la ei. Pentru că fuseseră cuprinşi de o mare spaimă. Iar El, urcând în barcă, s-a întors. 38 Omul din care ieşiseră demonii Îl ruga să-l lase să rămână cu El. Dar Iisus l-a trimis, zicând: 39 „Întoarce-te acasă şi povesteşte câte a făcut Dumnezeu pentru tine.” Şi a plecat vestind în toată cetatea câte a făcut Iisus pentru el.

40 Când s-a întors Iisus, L-a întâmpinat mulţimea, pentru că toţi Îl aşteptau. 41 Şi iată, a venit un om pe nume Iair care era mai-marele sinagogii şi căzând la picioarele lui Iisus L-a rugat să vină în casa lui, 42 fiindcă avea numai o fiică de vreo doisprezece ani şi aceasta era pe moarte.

Pe când se ducea într-acolo, mulţimile Îl îmbulzeau. 43 Şi o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani şi care îşi cheltuise toată averea cu medicii, şi nu a putut fi vindecată de nimeni, 44 s-a apropiat de Iisus din spate şi I-a atins poala hainei şi îndată hemoragia i s-a oprit. 45 Şi Iisus a spus: „Cine M-a atins?” Fiindcă nimeni nu recunoştea, Petru a zis: „Învăţătorule, mulţimile Te înconjoară şi Te îmbulzesc.” 46 Dar Iisus a spus: „Cineva M-a atins, fiindcă am simţit că a ieşit o putere din Mine.” 47 Când a văzut femeia că nu a trecut neobservată, a venit tremurând şi s-a aruncat la picioarele Lui, istorisind tuturor din ce cauză L-a atins şi cum s-a vindecat îndată. 48 Iar Iisus i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace!”

49 Pe când vorbea a venit cineva la mai-marele sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-L mai obosi pe Învăţător.” 50 Dar Iisus auzind, i-a răspuns: „Nu te teme! Crede numai şi va fi mântuită.” 51 Ajungând acasă nu a lăsat pe nimeni să intre în afară de Petru, Ioan şi Iacov şi de tatăl şi mama copilei. 52 Toţi plângeau şi o jeleau, dar El le-a spus: „Nu plângeţi fiindcă nu a murit, ci doarme.” 53 Şi râdeau de El pentru că ştiau că murise. 54 Dar El a luat-o de mână şi a strigat-o: „Copilă, trezeşte-te!” 55 Duhul ei s-a întors şi s-a ridicat îndată iar Iisus i-a îndemnat să-i dea copilei să mănânce. 56 Părinţii ei au rămas uimiţi, dar El le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

1 Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi să vindece toate bolile. 2 I-a trimis să vestească Împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece. 3 Le-a spus: „Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două haine. 4 În casa în care intraţi, să rămâneţi acolo până veţi pleca. 5 Şi unde nu vă vor primi, ieşiţi din cetatea aceea şi scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor.” 6 Iar ei, plecând, mergeau prin sate, ducând vestea cea bună şi vindecând pretutindeni.

7 A auzit şi Irod tetrarhul toate cele întâmplate şi era nedumerit pentru că unii spuneau că Ioan s-a sculat din morţi, 8 alţii că s-a arătat Ilie, iar alţii că a înviat un profet dintre cei vechi. 9 Irod a spus: „Lui Ioan eu i-am tăiat capul. Atunci cine este acesta despre care aud asemenea lucruri?” Şi căuta să-L vadă.

10 După ce s-au întors, apostolii I-au povestit câte făcuseră. Şi, luându-I cu El, deoparte, a plecat într-o cetate numită Betsaida. 11 Dar mulţimile au aflat şi L-au urmat, iar El, primindu-le, le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare. 12 Ziua era pe sfârşite, iar cei doisprezece au venit să-I spună: „Lasă mulţimea să meargă prin satele şi cătunele din jur să se adăpostească şi să-şi găsească de mâncare, fiindcă aici suntem în loc pustiu.” 13 Iisus însă le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Ei I-au spus: „Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti; doar să mergem noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta.” 14 Pentru că erau cam cinci mii de bărbaţi. Dar El le-a spus ucenicilor Săi: „Puneţi-i să se aşeze în grupuri de câte cincizeci.” 15 Au făcut aşa şi s-au aşezat toţi. 16 Şi Iisus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, ridicându-şi privirea spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le pună înaintea mulţimii. 17 Au mâncat toţi şi s-au săturat şi s-a strâns ce mai rămăsese: douăsprezece coşuri.

18 Şi pe când Iisus se ruga deoparte, au venit ucenicii Săi, iar El i-a întrebat: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?” 19 I-au răspuns: „Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii că a înviat un profet dintre cei vechi.” 20 Iar El le-a spus: „Voi cine spuneţi că sunt Eu?” Şi a răspuns Petru: „Hristosul lui Dumnezeu.” 21 Dar El le-a poruncit cu asprime să nu spună nimănui despre aceasta, 22 zicându-le că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de marii preoţi şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. 23 Şi apoi a zis către toţi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. 24 Pentru că cine vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar cine îşi pierde viaţa pentru Mine, acela şi-o va salva. 25 Fiindcă la ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă se pierde sau se ruinează pe sine? 26 Căci dacă se ruşinează cineva de Mine şi de cuvintele Mele, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 27 Adevăr vă spun: sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

28 La vreo opt zile după ce a spus acestea, Iisus i-a luat pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi a urcat pe munte să se roage. 29 Şi, pe când se ruga El, înfăţişarea feţei Sale s-a schimbat, iar haina Lui s-a făcut strălucitor de albă. 30 Şi, iată, doi bărbaţi vorbeau cu El – Moise şi Ilie – 31 care, arătându-se în slavă, vorbeau cu El despre moartea Lui, care trebuia să se împlinească la Ierusalim. 32 Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn. Şi când s-au trezit, au văzut slava Lui şi doi bărbaţi care stăteau cu El. 33 Şi pe când aceştia se despărţeau de Iisus, Petru I-a spus lui Iisus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici. Să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”, dar nu ştia ce spune. 34 Pe când spunea aceasta, a venit un nor şi i-a acoperit în umbră, iar când au intrat în nor, ucenicii s-au speriat. 35 Şi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu cel ales. De El să ascultaţi!” 36 Când s-a auzit glasul, Iisus a rămas singur. Iar ei au tăcut şi în zilele acelea n-au spus nimănui ce văzuseră.

37 În ziua următoare, după ce au coborât de pe munte, L-a întâmpinat o mulţime mare. 38 Şi, iată, un om din mulţime I-a strigat: „Învăţătorule, Te rog, uită-Te la fiul meu, pentru că e singurul meu copil 39 şi, iată, un duh îl apucă şi începe să strige şi să-l zguduie, cu spume la gură, şi cu greu îl lasă, zdrobindu-l. 40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l alunge, dar n-au putut.” 41 Şi Iisus a răspuns: „Neam necredincios şi rătăcit, până când voi mai fi cu voi şi cât vă voi mai răbda? Adu-l aici pe fiul tău.” 42 Pe când se apropia, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iisus a certat duhul necurat, l-a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său. 43 Şi toţi au fost uluiţi de măreţia lui Dumnezeu.

Pe când toată lumea se minuna de tot ce făcea, le-a spus ucenicilor Săi: 44 „Ţineţi minte cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor.” 45 Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta pentru că era ascuns pentru ei ca să nu-L priceapă, şi se temeau să-L întrebe.

46 Şi s-a iscat o ceartă: care dintre ei ar fi mai mare. 47 Iisus, cunoscând gândul din inimile lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă El 48 şi le-a spus: „Cine primeşte acest copil în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte şi cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toţi, acela este mare.”

49 Atunci, Ioan I-a zis: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău şi l-am oprit fiindcă nu Te urmează împreună cu noi.” 50 Dar Iisus le-a spus: „Nu-l opriţi, pentru că cine nu este împotriva voastră este cu voi.”

51 Când s-au împlinit zilele înălţării Sale, Iisus a plecat cu hotărâre spre Ierusalim 52 şi a trimis soli înaintea Sa. Pe drum au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească un loc pentru El. 53 Însă nu L-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim. 54 Când au văzut aşa, ucenicii Iacov şi Ioan I-au spus: „Doamne, vrei să cerem să coboare foc din cer şi să-i nimicească?” 55 Dar Iisus, întorcându-se, i-a mustrat. 56 Şi au mers în alt sat.

57 Pe drum, în timp ce mergeau, cineva I-a spus: „Te voi urma oriunde Te vei duce.” 58 Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerurilor au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-şi sprijine capul.” 59 Iar altuia i-a spus: „Urmează-Mă!” Şi acela I-a zis: „Doamne, îngăduie-mi să merg să-l îngrop pe tatăl meu.” 60 Însă El i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, tu mergi să vesteşti Împărăţia lui Dumnezeu.” 61 Altcineva I-a zis: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas bun de la familia mea.” 62 Dar Iisus i-a zis: „Cine pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu e vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu.”

1 După aceea, Domnul a ales alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea lui în fiecare cetate şi loc pe unde avea să treacă El. 2 Şi le-a spus: „Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l, aşadar, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui. 3 Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. 4 Nu vă luaţi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi nu vă opriţi să salutaţi pe nimeni pe drum. 5 În orice casă intraţi, spuneţi mai întâi: Pace acestei case! 6 Şi de va fi acolo un om al păciid, pacea voastră se va odihni asupra lui, iar de nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneţi în acea casă, mâncaţi şi beţi de la ei, fiindcă vrednic este lucrătorul de plată. Nu vă mutaţi din casă în casă. 8 Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi ce vi se dă 9 şi vindecaţi acolo bolnavii şi spuneţi-le: Împărăţia lui Dumnezeu e aproape de voi. 10 Dar în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: 11 Scuturăm chiar şi praful care ni s-a lipit de picioare în cetatea voastră, dar să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape! 12 Vă spun că în ziua aceea îi va fi mai uşor Sodomei decât acelei cetăţi.

13 Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi îmbrăcat în sac şi cenuşă şi s-ar fi pocăit. 14 De aceea, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15 Şi tu, Capernaum,

17 S-au întors cei şaptezecif cu bucurie şi au spus: „Doamne, chiar şi demonii ni se supun în Numele Tău.” 18 El le-a spus: „L-am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. 19 Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni, peste toată puterea duşmanului, şi nimic nu vă va vătăma. 20 Dar nu vă bucuraţi că vi se supun duhurile, ci bucuraţi-vă că numele voastre au fost scrise în ceruri.”

21 În ceasul acela Iisus s-a bucurat în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului că ai ascuns acestea înţelepţilor şi învăţaţilor şi le-ai dezvăluit pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa Ţi-a plăcut Ţie. 22 Toate Mi-au fost date de Tatăl Meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl şi nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de cel căruia Fiul vrea să-i dezvăluie.” 23 După ce s-a întors la ucenici, le-a zis deoparte: „Fericiţi ochii care văd ce vedeţi voi. 24 Fiindcă vă spun că mulţi profeţi şi regi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi voi şi n-au auzit.”

25 Şi iată că un învăţător al Legii s-a ridicat să-L pună la încercare şi a spus: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26 Şi i-a zis: „Ce scrie în Lege? Cum citeşti?” 27 I-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toate puterile tale şi din tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 28 Iar El i-a spus: „Ai răspuns drept. Fă aşa şi vei trăi!” 29 Acela însă, dorind să se îndreptăţească, I-a spus lui Iisus: „Şi cine este aproapele meu?” 30 Iisus a răspuns: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâinile unor tâlhari care l-au dezbrăcat şi l-au bătut şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, un preot cobora pe acel drum şi văzându-l, a trecut pe partea cealaltă. 32 La fel şi un levit, care trecea prin locul acela, văzându-l, a trecut pe partea cealaltă. 33 Dar un samaritean care călătorea a ajuns lângă el şi văzându-l, i s-a făcut milă, 34 s-a apropiat, i-a legat rănile, a turnat pe ele untdelemn şi vin, l-a pus pe asinul său şi l-a dus la un han şi l-a îngrijit. 35 În ziua următoare a scos doi dinari pe care i-a dat hangiului şi i-a spus: Ai grijă de el şi ce vei cheltui în plus îţi voi da eu la întoarcere. 36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut în mâna tâlharilor?” 37 Iar el a răspuns: „Cel care şi-a făcut milă de el.” Şi Iisus i-a spus: „Mergi şi fă la fel!”

38 Pe când mergeau, au intrat într-un sat şi L-a primit o femeie pe nume Marta. 39 Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta cuvântul Lui. 40 Marta era ocupată cu multe treburi. Oprindu-se, I-a spus: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Însă Domnul i-a răspuns: „Marta, Marta, te îngrijeşti şi te frămânţi pentru multe, 42 dar de un singur lucru este nevoie: Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”

1 Iisus era într-un loc şi se ruga. Când a sfârşit, unul dintre ucenicii Săi I-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii săi.” 2 El le-a spus: „Când vă rugaţi, spuneţi:

5 Şi le-a spus: „Care dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi îi spune: Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6 fiindcă a venit la mine un prieten de-al meu de pe drum şi n-am ce să-i dau. 7 Iar cel dinăuntru îi răspunde: Nu mă deranja! Iată, uşa e încuiată iar copiii sunt cu mine în pat. Nu pot să mă ridic să-ţi dau. 8 Vă spun că, dacă nu se va ridica să-i dea pentru că îi este prieten, măcar pentru stăruinţa lui se va scula să-i dea ce-i trebuie. 9 Şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide! 10 Fiindcă oricine cere primeşte, cine caută găseşte şi celui care bate i se va deschide. 11 Şi care tată dintre voi, căruia fiul său îi cere un peşte, îi dă în loc de peşte un şarpe? 12 Sau dacă îi cere un ou, îi dă un scorpion? 13 Astfel, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să faceţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl din cer Îl va da pe Duhul Sfânt celor care Îl cer.”

14 Iisus a alungat un demon de muţenie şi, după ce a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile se mirau. 15 Unii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, alungă demonii.” 16 Alţii, ispitindu-L, cereau de la El un semn din cer. 17 Dar El, cunoscându-le gândurile, le-a spus: „Orice împărăţie care se dezbină dinăuntru se distruge şi casă peste casă cade. 18 Iar dacă Satan este dezbinat în el însuşi, cum va dăinui împărăţia lui? Voi spuneţi: Cu Beelzebul îi scoate pe demoni. 19 Dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, chiar ei vor fi judecătorii voştri. 20 Însă dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot demonii, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21 Când un om puternic şi înarmat îşi păzeşte casa, avuţiile sale sunt în siguranţă. 22 Dar când vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte prada. 23 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

24 Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Şi pentru că nu găseşte, spune: Mă voi întoarce în casa din care am ieşit. 25 Când vine, o găseşte măturată şi împodobită. 26 Atunci merge şi aduce alte şapte duhuri mai rele decât el şi intră să locuiască acolo, iar starea acelui om ajunge mai rea decât la început.”

27 Pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime I-a zis, ridicând glasul: „Fericit pântecele care Te-a purtat şi sânul la care ai supt.” 28 Dar El a spus: „Dar şi mai fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc.”

29 Când s-au adunat mulţimile, Iisus a început să spună: „Aceşti oameni sunt un soi rău. Ei cer un semn, dar nu li se va da nici un semn în afară de semnul lui Iona. 30 Aşa cum Iona a fost semn pentru niniviteni, la fel va fi şi Fiul Omului un semn pentru aceşti oameni. 31 Regina de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva oamenilor acestei generaţii şi îi va condamna pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată, cineva mai mare decât Solomon este aici. 32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată împotriva acestor oameni şi îi vor condamna, fiindcă ei s-au pocăit şi s-au întors la Dumnezeu, la vestirea lui Iona, şi iată, cineva mai mare decât Iona este aici.

33 Nimeni, după ce aprinde o făclie, nu o pune într-un loc ascuns, ci în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 34 Cel care luminează trupul este ochiul tău. Când ochiul tău este limpede tot trupul tău este luminat, dar când este rău, şi trupul este întunecat. 35 Vezi aşadar, ca lumina din tine să nu fie întuneric. 36 Astfel, dacă tot trupul tău este luminat, fără nici o parte întunecată, va fi luminat în întregime, ca atunci când făclia te luminează cu strălucirea ei.”

37 Pe când vorbea, un fariseu L-a chemat să ia masa cu el. Iisus a intrat şi s-a aşezat la masă. 38 Văzându-L, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte să mănânce. 39 Dar Domnul a zis: „Voi, fariseilor, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi răutate. 40 Nebunilor! Oare cel care a făcut partea din afară nu a făcut-o şi pe cea de dinăuntru? 41 Ci faceţi milostenie din cele dinăuntru şi iată, toate vă vor fi curate. 42 Dar, vai vouă, fariseilor, fiindcă daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate ierburile şi lăsaţi la o parte judecata şi iubirea lui Dumnezeu! Dar pe acestea trebuia să le faceţi, fără să le lăsaţi deoparte pe celelalte. 43 Vai vouă, fariseilor, că iubiţi locurile din faţă în sinagogi şi vă place să fiţi salutaţi în pieţe! 44 Vai vouă, că sunteţi ca mormintele care nu se văd, iar oamenii se plimbă peste ele şi nu ştiu.”

45 Unul dintre învăţătorii Legii I-a răspuns: „Învăţătorule, spunând acestea, ne mustri şi pe noi.” 46 Dar El a spus: „Vai vouă, învăţători ai Legii, fiindcă îi încărcaţi pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nici cu un deget nu le atingeţi. 47 Vai vouă, că ridicaţi morminte profeţilor pe care părinţii voştri i-au ucis. 48 Aşadar, sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis pe profeţi, iar voi le zidiţi morminte. 49 Tocmai de aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeţi şi apostoli şi îi vor ucide şi îi vor prigoni pe unii dintre ei, 50 pentru ca sângele tuturor profeţilor, care s-a vărsat de la crearea lumii să se ceară de la acest neam, 51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi sanctuar. Da, vă spun, de la neamul acesta va fi cerut. 52 Vai vouă, învăţători ai Legii fiindcă aţi luat cheia cunoaşterii. Nici voi n-aţi intrat şi nici pe cei care voiau să intre nu i-aţi lăsat.” 53 După ce a ieşit El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să se înverşuneze împotriva lui şi să-L stârnească să vorbească despre multe, 54 întinzându-I curse ca să-L prindă cu vreunul dintre cuvintele Sale.

1 În timp ce mulţimea se aduna cu miile, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriţi-vă de Aluatul fariseilor, care este prefăcătoria. 2 Nu există nimic acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. 3 Aşadar, tot ce aţi spus în întuneric va ieşi la lumină şi ce aţi şoptit la ureche, în cămări, se va vesti de pe acoperişuri.

4 Vă spun vouă, prietenii Mei: nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai au ce să facă. 5 Dar vă voi arăta de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel care, după ce a ucis, are şi puterea să arunce în gheenă. Da, vă spun, de El să vă temeţi! 6 Oare nu se vând cinci vrăbii pe doi bani? Dar nici una dintre ele nu este uitată de Dumnezeu. 7 Chiar şi firele de păr din capul vostru sunt numărate toate. Nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

8 Vă spun: oricine va da mărturie pentru Mine în faţa oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9 Oricine Mă va tăgădui în faţa oamenilor, şi el va fi tăgăduit înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 Şi oricine va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va huli împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11 Când vă vor duce în faţa sinagogilor, a căpeteniilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde, ori ce veţi zice, 12 pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi.”

13 Atunci, cineva din mulţime I-a zis: „Învăţătorule, spune-I fratelui meu să împartă moştenirea cu mine.” 14 Dar El I-a răspuns: „Omule, cine M-a pus judecător sau împărţitor peste voi?” 15 Şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie fiindcă, oricât de bogat ar fi cineva, viaţa lui nu stă în avuţiile sale.” 16 Şi le-a spus o parabolă: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelşugată. 17 Şi se gândea: Ce voi face, fiindcă nu am unde să-mi aduc roadele? 18 Dar şi-a spus: Voi face astfel, îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari, unde voi aduna tot grâul şi toate bunurile mele 19 şi-i voi zice sufletului meu, suflete, ai multe bunuri adunate pentru mulţi ani... odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te! 20 Însă Dumnezeu i-a spus: Nebunule, chiar în noaptea aceasta, îţi va fi luat sufletul. Ale cui vor fi cele pe care le-ai pregătit? 21 Aşa se întâmplă cu cel care strânge comori, dar nu se îmbogăţeşte înaintea lui Dumnezeu.”

22 Iar ucenicilor Săi le-a zis: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră – nici pentru ce veţi mânca şi nici cu ce vă veţi îmbrăca trupul. 23 Pentru că viaţa înseamnă mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 24 Luaţi aminte la corbi, pentru că nu seamănă şi nici nu seceră, nu au cămară ori hambar, dar Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât preţuiţi voi mai mult decât păsările! 25 Care dintre voi, făcându-şi griji, poate să adauge un ceasg la viaţa lui? 26 Aşadar, dacă nici un lucru atât de mic nu puteţi, de ce vă faceţi griji pentru altele? 27 Luaţi aminte la crini cum cresc. Ei nu trudesc, nici nu ţes. Dar vă spun: nici Solomon, în toată măreţia lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. 28 Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba, care astăzi este pe câmp şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor! 29 Şi să nu căutaţi nici voi ce să mâncaţi şi ce să beţi şi nici să nu vă frământaţi, 30 fiindcă toate neamurile lumii caută toate acestea, dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. 31 Căutaţi mai degrabă Împărăţia Lui şi acestea vi se vor da pe deasupra. 32 Nu te teme, turmă mică, fiindcă I-a plăcut Tatălui să vă dea Împărăţia. 33 Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie! Faceţi-vă pungi care nu se învechesc şi comoară nepieritoare în ceruri, de care hoţul nu se apropie şi pe care nici molia nu o strică. 34 Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

35 Să aveţi mijlocul încins şi făcliile aprinse, 36 iar voi, fiţi asemenea unor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă ca să-i deschidă îndată ce vine şi bate la uşă. 37 Fericiţi slujitorii aceia pe care, când va veni stăpânul, îi va găsi veghind. Adevăr vă spun că se va încinge cu brâul, îi va pune la masă şi va începe să-i slujească. 38 Şi fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la a treia şi îi va găsi astfel, fericiţi vor fi aceia. 39 Să ştiţi aceasta: dacă ar şti stăpânul casei clipa în care vine hoţul, nu ar lăsa să-i spargă casa. 40 Dar voi să fiţi gata, pentru că Fiul Omului vine când nu vă aşteptaţi.”

41 Atunci Petru a zis: „Doamne, spui această parabolă pentru noi sau pentru toţi?” 42 Iar Domnul i-a spus: „Cine este administratorul chibzuit pe care îl va pune stăpânul peste slujitorii lui să le dea hrana la vreme potrivită? 43 Fericit slujitorul acela pe care stăpânul, când va veni, îl va găsi făcând aşa. 44 Adevăr vă spun: îl va pune peste toate avuţiile sale. 45 Însă dacă acel slujitor va spune în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină... şi va începe să-i bată pe slujitori şi pe slujitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46 atunci stăpânul acelui slujitor va veni în ziua în care nu se aşteaptă şi la ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două şi îi va face parte de soarta celor necredincioşi. 47 Acel slujitor care cunoştea voinţa stăpânului său, dar nu a împlinit-o sau nu a făcut nimic după voinţa stăpânului, va fi bătut aspru. 48 Iar cel care nu ştia, dar a făcut ceva vrednic de lovituri, va fi bătut mai puţin. Cui i s-a dat mult, mult i se va cere şi cui i s-a încredinţat mult, şi mai mult i se va cere.

49 Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie aprins chiar acum! 50 Cu un botez trebuie să fiu botezat şi cât de neliniştit sunt până se va împlini! 51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare! 52 Fiindcă de acum înainte, vor fi cinci dezbinaţi într-o casă: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

54 Apoi a spus mulţimilor: „Când vedeţi că se ridică un nor de la apus, spuneţi că vine ploaia şi aşa este. 55 Iar când bate vântul dinspre miazăzi, spuneţi că va fi arşiţă şi este. 56 Făţarnicilor, chipul pământului şi al cerului ştiţi să-l cercetaţi, dar vremea aceasta cum de nu ştiţi să o cercetaţi?

57 Aşadar, de ce nu judecaţi voi înşivă ce e drept? 58 Astfel, când mergi cu duşmanul tău înaintea judecătorului, străduieşte-te să te împaci cu el pe drum ca nu cumva să te târască în faţa judecătorului, iar judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar acesta să te arunce în temniţă. 59 Îţi spun: nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi ultimul bănuţ.”

1 În acelaşi timp au venit unii care I-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor. 2 Iisus le-a răspuns: „Credeţi că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, de vreme ce au suferit aceasta? 3 Vă spun că dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi păţi la fel. 4 Sau credeţi că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a ucis erau mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? 5 Vă spun că nu, dar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi păţi la fel.”

6 Le-a spus această parabolă: „Cineva avea un smochin sădit în via sa şi s-a dus să caute rod în el, dar n-a găsit. 7 Atunci i-a spus lucrătorului viei: Iată, sunt trei ani de când vin să caut rod în acest smochin şi nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul? 8 Dar acela i-a răspuns: Doamne, mai lasă-l şi anul acesta ca să-l sap împrejur şi să îi pun gunoi. 9 Poate va face rod în viitor, iar dacă nu, îl vei tăia.”

10 Iisus învăţa într-una din sinagogi sâmbăta. 11 Şi iată că era o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă, era gârbovă şi nu se putea îndrepta deloc. 12 Când a văzut-o, Iisus a chemat-o şi i-a spus: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.” 13 Şi-a pus mâinile peste ea şi îndată s-a îndreptat şi a început să-L laude pe Dumnezeu. 14 Dar mai-marele sinagogii s-a mâniat pentru că Iisus vindecase în zi de sâmbătă şi a spus mulţimii: „Sunt şase zile în care trebuie să se lucreze. Veniţi deci în acestea să vă vindecaţi şi nu în zi de sâmbătă.” 15 Atunci Domnul i-a răspuns: „Făţarnicilor! Oare nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul sau măgarul de la iesle şi nu-l duce să-l adape? 16 Dar aceasta, care este fiica lui Avraam şi pe care, iată, Satana o legase de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura ei chiar şi în zi de sâmbătă?” 17 Spunând acestea, toţi potrivnicii Lui s-au ruşinat, iar mulţimea se bucura de toate faptele slăvite pe care le săvârşea.

18 Apoi a spus: „Cu ce este asemănătoare Împărăţia cerurilor şi cu ce o voi asemăna? 19 Este asemenea unui grăunte de muştar pe care un om l-a luat şi l-a semănat în grădina lui. Acesta a crescut şi a devenit copac, iar păsările cerului şi-au făcut cuib în ramurile lui.”

20 Şi a mai spus: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? 21 Este asemenea drojdiei pe care o femeie o ia şi o ascunde în trei măsuri de făină până dospeşte totul.”

22 Şi trecea prin oraşe şi sate şi învăţa, urmându-şi drumul spre Ierusalim. 23 Cineva I-a spus: „Doamne, oare sunt puţini cei care se mântuiesc?” El i-a zis: 24 „Străduiţi-vă să intraţi pe poarta îngustă, fiindcă vă spun: mulţi vor încerca să intre şi nu vor putea. 25 Odată ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa, voi, stând afară, veţi începe să bateţi la uşă şi să spuneţi: Doamne, deschide-ne! Iar el vă va răspunde: Nu ştiu de unde sunteţi. 26 Atunci veţi începe să spuneţi: Am mâncat şi am băut înaintea ta, iar tu ai învăţat în pieţele noastre. 27 Iar el vă va răspunde: Nu ştiu de unde sunteţi. Plecaţi de la Mine, toţi cei care săvârşiţi nedreptatea. 28 Acolo va fi plâns şi scrâşnire din dinţi, când îi veţi vedea în Împărăţia lui Dumnezeu pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi profeţii, iar pe voi alungaţi afară. 29 Şi vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. 30 Şi iată, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă.”

31 În ceasul acela, au venit câţiva farisei şi I-au spus: „Ieşi, pleacă de aici pentru că Irod vrea să Te omoare.” 32 Însă Iisus le-a zis: „Mergeţi şi spuneţi-i acelui vulpoi: Iată, Eu scot demoni şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi. 33 Dar trebuie să merg astăzi şi mâine şi ziua următoare, pentru că nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalimului. 34 Ierusalime, Ierusalime, care îţi ucizi profeţii şi îi omori cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori n-am vrut să-i adun pe copiii tăi, aşa cum îşi adună găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! 35 Iată, casa voastră va fi părăsită, pentru că vă spun că nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului.”

1 Şi odată, într-o zi de sâmbătă, când a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să prânzească, ei Îl pândeau. 2 Şi iată, un om bolnav de hidropizie se afla în faţa Lui. 3 Atunci Iisus a spus învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Este îngăduit sau nu să vindeci în zi de sâmbătă?” 4 Dar ei au tăcut, iar Iisus l-a luat, l-a vindecat şi i-a dat drumul. 5 Iar lor le-a spus: „Care dintre voi, dacă îi cade fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în zi de sâmbătă?” 6 Şi n-au mai putut să-I răspundă nimic.

7 Văzând cum îşi alegeau locurile de frunte la masă, Iisus le-a zis oaspeţilor această parabolă: 8 „Când eşti chemat de cineva la o nuntă, nu te aşeza pe locul cel mai de frunte ca nu cumva să fi fost chemat altul mai de vază decât tine 9 şi cel care v-a invitat şi pe tine şi pe acela să vină să-ţi spună: Dă-i acestuia locul. Atunci te vei duce cu ruşine să te aşezi pe locul din urmă. 10 Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi te aşează pe ultimul loc, ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: Prietene, mergi mai în faţă! Astfel, vei avea cinste în faţa tuturor comesenilor. 11 Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat.” 12 Celui care L-a invitat I-a spus: „Când dai un prânz sau o cină, nu-i pofti pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te poftească şi ei la rândul lor şi astfel să-ţi primeşti răsplata. 13 Ci, când dai un ospăţ, cheamă-i pe cei săraci, neputincioşi, şchiopi, orbi; 14 aşa vei fi fericit pentru că ei nu au cum să-ţi răsplătească dar ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi.”

15 Când a auzit acestea, unul dintre comeseni I-a zis: „Fericit cel ce va sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu!” 16 Iar Iisus i-a zis: „Un om a dat un ospăţ mare şi a chemat multă lume. 17 În ziua ospăţului şi-a trimis slujitorul să le spună celor chemaţi: Veniţi, deja este pregătit. 18 Dar, unul câte unul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat un ogor şi sunt nevoit să mă duc să-l văd. Te rog să mă ierţi. 19 Altul i-a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog să mă ierţi. 20 Şi altul a spus: M-am căsătorit şi nu pot să vin. 21 Slujitorul s-a întors şi a spus acestea stăpânului său. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei i-a zis slujitorului: Mergi îndată prin pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe neputincioşi, pe orbi şi pe şchiopi. 22 Iar slujitorul i-a răspuns: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. 23 Stăpânul i-a spus: Ieşi pe drum şi pe la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. 24 Vă spun că nici unul dintre oamenii chemaţi nu va gusta din ospăţul meu.”

25 Împreună cu Iisus mergeau mulţimi mari, iar El, întorcându-se, le-a spus: 26 „Dacă cineva vine la Mine şi nu-l urăşte pe tatăl său şi pe mama sa, pe soţia sa, pe copiii, fraţii şi surorile sale, ba chiar şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28 Într-adevăr, care dintre voi, când vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să socotească cheltuiala, să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să-şi bată joc de el, 30 spunând: Acest om a început să zidească dar n-a putut sfârşi! 31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare să-l înfrunte cu zece mii de ostaşi pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pace. 33 La fel, oricare dintre voi, dacă nu lasă tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

34 Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai căpăta? 35 Nu mai e bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi şi se aruncă afară. Cine are urechi de auzit, să audă!”

1 Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii ca să-L asculte. 2 Iar fariseii şi cărturarii cârteau, spunând: „Omul acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.” 3 Dar El le-a spus o parabolă: 4 „Care om dintre voi care are o sută de oi şi pierde una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi nu umblă după cea pierdută până o găseşte? 5 Şi, după ce a găsit-o, o pune pe umerii săi, se bucură 6 şi, venind acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii şi le spune: Bucuraţi-vă cu mine pentru că mi-am găsit oaia pierdută! 7 La fel vă spun că va fi mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de pocăinţă.

8 Şi ce femeie, care are zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde o lampă, nu mătură casa şi nu caută cu grijă până o găseşte? 9 Şi, după ce a găsit-o, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: Bucuraţi-vă cu mine fiindcă mi-am găsit drahma pierdută! 10 Vă spun, la fel de mare este bucuria înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”

11 Apoi le-a spus: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai mic dintre ei i-a zis tatălui: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Tatăl le-a împărţit averea. 13 Şi, nu după multă vreme, adunându-şi toate lucrurile, fiul cel mic a plecat într-o ţară îndepărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânare. 14 După ce a cheltuit tot, a venit o foamete mare în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii acelei ţări. Iar acela l-a trimis la moşia lui să-i păzească porcii. 16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17 Atunci, gândindu-se în sinea lui, şi-a spus: Câţi argaţi din casa tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Mă voi ridica şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune, Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta. 19 Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primeşte-mă ca pe unul dintre argaţii tăi. 20 Apoi, ridicându-se, a plecat la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă. Alergându-i în întâmpinare, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. 22 Dar tatăl le-a spus slujitorilor săi: Aduceţi repede haina lui de dinainte şi îmbrăcaţi-l! Puneţi-i inelul pe deget şi încălţăminte în picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l! Să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 fiindcă acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit. Şi au început să se veselească.

25 Dar fiul său mai mare era la câmp. Pe când se apropia de casă, a auzit cântece şi jocuri 26 şi l-a chemat pe unul dintre slujitori şi l-a întrebat ce înseamnă aceasta. 27 Iar acela i-a răspuns: Fratele tău s-a întors, iar tatăl tău, pentru că l-a regăsit sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat. 28 El s-a mâniat şi nu voia să intre. Atunci tatăl a ieşit şi îl ruga stăruitor. 29 Dar el i-a răspuns tatălui său: Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, iar tu nu mi-ai dat nici măcar un miel să petrec cu prietenii mei. 30 Însă când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat. 31 Tatăl i-a spus: Fiule, tu eşti mereu cu mine şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar se cădea să petrecem şi să ne bucurăm pentru acest frate al tău care era mort şi a înviat, era pierdut şi s-a aflat.”

1 Şi le-a mai spus ucenicilor: „Un om bogat avea un slujbaş, care a fost pârât că îi risipea averea. 2 L-a chemat şi i-a spus: Ce aud despre tine? Dă socoteală de administrarea ta pentru că nu mai poţi fi slujbaş. 3 Atunci slujbaşul şi-a spus: Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia slujba? Să sap, nu pot. Să cerşesc, mi-e ruşine. 4 Ştiu ce voi face pentru ca, atunci când voi fi dat afară din slujbă, oamenii să mă primească în casele lor. 5 Şi i-a chemat, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său. I-a spus primului: Cât îi datorezi stăpânului meu? 6 Acesta i-a zis: O sută de măsuri de untdelemn. El i-a răspuns: Ia-ţi înscrisul, aşează-te repede şi scrie cincizeci. 7 Altuia i-a spus: Tu cât datorezi? Acela i-a răspuns: O sută de măsuri de grâu. El i-a zis: Ia-ţi înscrisul şi trece optzeci. 8 Stăpânul l-a lăudat pe slujbaşul nedrept pentru că a lucrat cu înţelepciune; fiindcă fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi între ai lor decât fiii luminii. 9 Iar eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din câştigulh nedrept pentru ca, atunci când veţi duce lipsă, ei să vă primească în corturile veşnice. 10 Cel care este credincios în puţin este credincios şi în mult, iar cel care în puţin este nedrept şi în mult este nedrept. 11 Deci, dacă în câştiguli nedrept nu aţi fost credincioşi, cine vă va încredinţa adevărata bogăţie? 12 Şi, dacă nu aţi fost credincioşi cu avuţia altuia, cine vă va da ce este al vostru? 13 Nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni. Fiindcă sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu-i puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi avuţiilor.”

14 Au auzit acestea şi fariseii, care erau iubitori de arginţi, şi Îl luau în râs. 15 Dar El le-a zis: „Voi vă arătaţi drepţi în faţa oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile fiindcă ce este de preţ pentru oameni este urâciune în faţa lui Dumnezeu. 16 Legea şi Profeţii au fost până la Ioan. De atunci se vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu şi fiecare se luptă să intre în ea. 17 Dar e mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă şi o singură virgulă din lege. 18 Oricine îşi lasă soţia şi se însoară cu alta săvârşeşte adulter, iar cel care se însoară cu cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter.”

19 „Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi ţesături fine şi petrecea în toate zilele cu strălucire. 20 Iar un sărac, plin de bube, pe nume Lazăr, zăcea la poarta lui 21 şi ar fi dorit să se sature cu ce cădea de la masa celui bogat; ba şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23 Pe când era în sălaşul morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. 24 L-a strigat şi i-a zis: Părinte Avraam, fie-ţi milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în văpaie. 25 Dar Avraam i-a spus: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune în timpul vieţii, iar Lazăr, cele rele. Acum însă el este mângâiat aici, iar tu te chinuieşti. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi, s-a aşezat o mare prăpastie, pentru ca cei care vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo la noi. 27 Bogatul a spus atunci: Te rog, părinte, măcar trimite-l în casa tatălui meu, 28 fiindcă am cinci fraţi. Să le dea mărturie despre acestea, ca nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin. 29 Dar Avraam i-a spus: Îi au pe Moise şi pe Profeţi. Să asculte de ei! 30 El a spus: Nu, părinte Avraam, ci, dacă ar merge la ei cineva dintre cei morţi, s-ar pocăi. 31 Dar Avraam i-a răspuns: Dacă de Moise şi de Profeţi nu ascultă, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.”

1 Iisus le-a spus ucenicilor Săi: „E cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcat, dar vai de cel prin care vin! 2 I-ar fi mai bine aceluia dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să-l ducă la păcat pe unul dintre aceştia mici. 3 Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă fratele tău îţi va greşi, mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! 4 Dacă fratele tău îţi va greşi de şapte ori pe zi şi dacă de şapte ori pe zi se va întoarce la tine spunând: Îmi pare rău!, iartă-l!”

5 Apostolii I-au spus Domnului: „Sporeşte-ne credinţa!” 6 Domnul le-a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune acestui dud: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare! – şi v-ar asculta.

7 Care dintre voi, dacă are un slujitor, la arat sau la păscut turme, îi spune acestuia când se întoarce de la câmp: Vino îndată şi aşează-te la masă? 8 Oare nu-i va spune: Pregăteşte-mi ceva pentru cină, pune-ţi brâul şi slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? 9 Oare îi va mulţumi slujitorului pentru că a făcut cele poruncite? 10 La fel şi voi, când faceţi ce vi se porunceşte, să spuneţi: Suntem slujitori netrebnici, am făcut ceea ce eram datori să facem.”

11 Şi, pe când Iisus mergea spre Ierusalim, a trecut prin Samaria şi Galileea. 12 Intrând într-un sat, I-au ieşit în cale zece leproşi, care s-au oprit departe 13 şi au strigat cu glas tare: „Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!” 14 Văzându-i, Iisus le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţit. 15 Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi L-a slăvit pe Dumnezeu cu glas puternic 16 şi a căzut la picioarele Lui, mulţumindu-I. Iar acesta era samaritean. 17 Iisus i-a răspuns: „Oare nu toţi zece s-au curăţat? Ceilalţi nouă unde sunt? 18 Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât străinul acesta?” 19 Şi i-a spus: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit.”

20 Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să o poţi vedea 21 şi nici nu se va spune: Iat-o aici, sau acolo! Pentru că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” 22 Apoi le-a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi măcar una dintre zilele Fiului Omului, dar nu veţi vedea. 23 Şi vă vor spune: Iată-L acolo! sau: Iată-L aici! Să plecaţi de acolo şi să nu-i urmaţi! 24 La fel cum fulgerul, când străfulgeră, luminează cerul de la un capăt la celălalt, tot aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de acest neam. 26 Aşa cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi în zilele Fiului Omului: 27 mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe s-a urcat în arcă şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. 28 Şi la fel şi în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, semănau, construiau, 29 iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi sulf şi i-a nimicit pe toţi. 30 La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cel care va fi pe acoperiş, iar lucrurile sale în casă, să nu coboare să le ia şi cel care va fi la câmp să nu se întoarcă. 32 Amintiţi-vă de soţia lui Lot! 33 Oricine va încerca să-şi salveze viaţa o va pierde, iar cine o va pierde şi-o va păstra. 34 Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat, unul va fi luat, celălalt va fi lăsat; 35 vor fi două femei care vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată.j” 37 La aceasta, ucenicii I-au zis: „Unde Doamne?” Iar El le-a spus: „Unde este trupul, acolo se vor aduna şi vulturii.”

1 Apoi le-a spus o parabolă despre cum trebuie să se roage întotdeauna şi să nu-şi piardă curajul. 2 Zicea: „Era într-o cetate un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşina. 3 Şi era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: Fă-mi dreptate în faţa potrivnicului meu! 4 Dar el, un timp, nu a vrut. Apoi şi-a zis: Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că această văduvă mă tot supără, îi voi face dreptate ca să nu mai vină la nesfârşit şi să mă necăjească.” 6 Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce spune judecătorul nedrept? 7 Oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă zi şi noapte către El, deşi îi lasă să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?”

9 A mai spus această parabolă pentru unii care se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi. 10 „Doi oameni au urcat la Templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt, vameş. 11 Fariseul, stând în picioare, se ruga astfel în sinea lui: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri sau chiar ca vameşul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce câştig. 13 Iar vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: Dumnezeule, îndură-Te de mine, păcătosul! 14 Vă spun că acesta a coborât la casa lui îndreptăţit, nu celălalt. Fiindcă oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte pe sine va fi înălţat.”

15 Îi aduceau şi copii să se atingă de ei, dar, când i-au văzut, ucenicii i-au mustrat. 16 Însă Iisus i-a chemat pe copii, spunând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu. 17 Adevărat vă spun: cine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil, nu va intra în ea.”

18 Un om de vază l-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 19 Iisus i-a răspuns: „De ce îmi spui bun? Nimeni nu este bun în afară de Unul-Dumnezeu. 20 Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie strâmbă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!” 21 Acela a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţe!” 22 Auzind, Iisus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-Mă!” 23 Dar el, când a auzit aşa, s-a întristat fiindcă era foarte bogat.

24 Văzând că s-a întristat, Iisus a zis: „Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu! 25 Mai uşor e să treacă o frânghiek prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 26 Cei care-L ascultau au spus: „Dar cine se poate mântui?” 27 Şi Iisus a răspuns: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.” 28 Atunci Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.” 29 Iar El le-a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi părăsit casă sau soţie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru Împărăţia lui Dumnezeu 30 şi care să nu fi primit mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viaţa veşnică.”

31 Apoi, i-a luat pe cei doisprezece apostoli şi le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalim şi se vor împlini cele scrise de profeţi despre Fiul Omului. 32 Căci va fi dat pe mâna neamurilor şi va fi batjocorit şi ocărât şi scuipat 33 şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide, iar a treia zi va învia.” 34 Dar ei n-au înţeles nimic din ce a zis. Lucrul acesta le era ascuns, iar ei nu pricepeau cele spuse.

35 Pe când Iisus se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului cerşind. 36 Şi când a auzit cum se apropia mulţimea, a întrebat ce se întâmplă. 37 I-au răspuns că trece Iisus din Nazaret. 38 Iar el a strigat: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!” 39 Cei care mergeau cu El l-au certat ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40 Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El. În timp ce se apropia, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să văd din nou!” 42 Iisus i-a zis: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!” 43 Şi îndată a văzut şi L-a urmat, slăvindu-L pe Dumnezeu, iar poporul care a văzut, Îl lăuda pe Dumnezeu.

1 Şi după ce a intrat în Ierihon, mergea prin cetate. 2 Şi, iată, un om pe nume Zaheu, care era mai-marele vameşilor, foarte bogat, 3 încerca să vadă cine este Iisus, dar nu putea din cauza mulţimii, fiindcă era mic de statură. 4 A alergat înainte şi s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, pentru că avea să treacă pe acolo. 5 Când a ajuns în locul acela, Iisus şi-a ridicat privirea şi i-a spus: „Zahee, coboară repede! Astăzi trebuie să rămân în casa ta.” 6 El a coborât îndată şi L-a întâmpinat cu bucurie. 7 Toţi cei care văzuseră au început să murmure: „A intrat să stea la un om păcătos!” 8 Dar Zaheu, stând în picioare, a spus către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, iar dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit.” 9 Iisus i-a zis: „Astăzi casa aceasta a primit mântuirea pentru că şi el este fiul lui Avraam. 10 Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi.”

11 După ce au auzit acestea, Iisus le-a mai spus o parabolă, fiindcă era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate curând. 12 Le-a spus, aşadar: „Un om de neam bun a plecat într-o ţară îndepărtată ca să o ia în stăpânire şi apoi să se întoarcă. 13 A chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece minel şi le-a zis: Faceţi negoţ cu ele până mă voi întoarce! 14 Dar locuitorii cetăţii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunându-i: Nu vrem ca el să domnească peste noi. 15 Şi când s-a întors, după ce luase ţinutul acela în stăpânire, a cerut să fie chemaţi slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce au câştigat din negustorie. 16 A ajuns primul şi a spus: Stăpâne, mina ta a câştigat zece mine. 17 El i-a zis: Bine, slujitor bun, pentru că în puţine lucruri ai fost credincios, vei avea zece cetăţi în stăpânire. 18 A venit şi al doilea şi a spus: Mina ta, stăpâne, a făcut cinci mine. 19 I-a spus şi acestuia: Şi tu să fii peste cinci cetăţi. 20 Celălalt a mers şi a spus: Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-o năframă, 21 fiindcă m-am temut de tine pentru că eşti un om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat. 22 Dar stăpânul i-a zis: După spusele tale te judec, slujitor rău! Ştiai că sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat. 23 Atunci de ce n-ai dat banii mei la zaraf? Iar eu, la venire, i-aş fi luat cu dobândă. 24 Şi le-a spus celor de faţă: Luaţi mina de la el şi daţi-o celui care are zece mine. 25 Dar ei i-au zis: Stăpâne, dar el are deja zece mine! 26 Iar el le-a zis: Vă spun că celui care are i se va mai da, iar celui care n-are, şi ce are i se va lua. 27 Cât despre aceşti duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!”

28 După ce a spus acestea, Iisus a pornit mai departe, urcând spre Ierusalim. 29 Pe când se apropia de Betfaghe şi Betania, lângă muntele zis al Măslinilor, a trimis doi ucenici 30 spunând: „Mergeţi în satul dinaintea voastră unde, intrând, veţi găsi legat un măgăruş, pe care nici un om nu a încălecat vreodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31 Şi, dacă vă va întreba cineva de ce îl dezlegaţi, să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el.” 32 Au plecat cei trimişi şi au găsit aşa cum le spusese. 33 Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegaţi măgăruşul?” 34 Au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” 35 Şi l-au dus la Iisus. Şi-au pus veşmintele pe măgăruş şi L-au suit pe Iisus deasupra. 36 Pe unde mergea, oamenii îşi aşterneau veşmintele pe drum.

37 Când erau aproape de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, cuprinsă de bucurie, a început să-L laude cu glas puternic pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, 38 spunând:

41 Când s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, 42 spunând: „Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!m Acum însă este ascunsă privirii tale. 43 Pentru că vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor ridica întărituri împotriva ta şi te vor împresura şi te vor asedia de pretutindeni. 44 Te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi în tine şi nu vor lăsa piatră peste piatră în tine, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.”

45 Apoi a intrat în Templu şi a început să-i alunge pe vânzători, 46 zicându-le: „Stă scris:

1 Într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în Templu, predicând vestea cea bună, au venit marii preoţi şi cărturarii împreună cu bătrânii 2 şi au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci acestea? Sau cine este cel care Ţi-a dat această autoritate?” 3 El le-a răspuns: „Vă voi întreba şi Eu un lucru. Spuneţi-Mi: 4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5 Se sfătuiau, zicând: „Dacă spunem: Din cer, va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut? 6 Iar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre fiindcă ei sunt convinşi că Ioan este profet.” 7 Şi au răspuns că nu ştiu de unde. 8 Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”

9 Atunci a început să spună mulţimii o parabolă: „Un om a sădit o vie, a dat-o în arendă unor lucrători şi a plecat în călătorie pentru mult timp. 10 La vremea cuvenită, a trimis un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu mâinile goale. 11 A mai trimis alt slujitor, dar ei, după ce l-au bătut şi batjocorit şi pe acela, l-au trimis cu mâinile goale. 12 Şi a mai trimis şi un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat. 13 Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta. 14 Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră! 15 L-au scos din vie şi l-au ucis. Ce le va face deci stăpânul viei? 16 Va veni şi îi va ucide pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Ei, auzind, au spus: „Să nu se întâmple niciodată aşa ceva!” 17 Dar el, privindu-i ţintă, le-a zis: „Dar, atunci, ce înseamnă ce este scris:

20 Şi, pândindu-L, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului. 21 L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. 22 Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?” 23 Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis: 24 „Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” 25 Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” 26 Şi nu au putut să-L prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul Său, au tăcut.

27 Au venit apoi unii saduchei, care spun că nu există înviere, şi L-au întrebat: 28 „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: dacă cineva este căsătorit şi moare fără copii, atunci fratele lui să-i ia soţia şi să ridice urmaşi fratelui său. 29 Erau deci şapte fraţi. Primul, după ce şi-a luat soţie, a murit fără copii. 30 Şi al doilea 31 şi al treilea au luat-o şi la fel toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit. 32 În cele din urmă a murit şi femeia. 33 Aşadar, a cui soţie va fi la înviere femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.” 34 Iisus le-a spus: „Fiii acestui veac se însoară şi se mărită, 35 dar cei aflaţi vrednici să ajungă în veacul acela şi la învierea din morţi nu se vor mai însura, nici nu se vor mărita, 36 pentru că nu mai pot muri, fiindcă sunt ca îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug, când Îl numeşte pe Domnul Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. 38 Dar Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, fiindcă toţi trăiesc pentru El.” 39 Unii dintre cărturari I-au răspuns: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40 Şi nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.

41 El le-a spus: „Cum de spun ei că Hristos este fiul lui David? 42 Pentru că însuşi David spune în cartea Psalmilor:

45 În timp ce poporul Îl asculta, le-a spus ucenicilor: 46 „Feriţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, să fie salutaţi în pieţe şi să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe. 47 Ei mănâncă avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Aceştia vor primi o pedeapsă mai mare.”

1 Ridicându-şi privirea, i-a văzut pe unii, oameni bogaţi, că puneau în vistierie darurile lor. 2 A văzut şi o văduvă săracă punând acolo doi bănuţi 3 şi a spus: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi, 4 fiindcă ei au pus la cutia darurilor din prisosul lor. Ea însă a pus, din sărăcia ei, tot avutul care-i mai rămăsese să trăiască.”

5 Pentru că unii vorbeau despre Templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu ofrande, a zis: 6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le priviţi, vor veni zile când nu va mai rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată.”

7 Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi toate acestea şi care va fi semnul că sunt gata să se întâmple?” 8 El le-a răspuns: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi! Pentru că mulţi vor veni în Numele Meu şi vor spune, Eu sunt! şi: Timpul este aproape! Să nu-i urmaţi! 9 Când veţi auzi despre războaie şi revolte, să nu vă îngroziţi. Pentru că trebuie să se întâmple acestea mai întâi, dar sfârşitul nu va fi îndată.” 10 Atunci le-a zis: „Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii, 11 vor fi cutremure mari iar în unele locuri foamete şi ciumă şi spaime, iar din cer vor veni semne mari. 12 Dar înainte de toate acestea vor pune mâna pe voi şi vă vor prigoni, vă vor preda în sinagogi şi în temniţe şi vă vor duce în faţa regilor şi a guvernatorilor din pricina Numelui Meu. 13 Pentru voi acestea vor fi prilejuri de mărturie. 14 Întipăriţi-vă în inimi să nu vă faceţi griji dinainte cum vă veţi apăra, 15 fiindcă Eu vă voi da cuvinte şi înţelepciune cărora nimeni dintre potrivnicii voştri nu vor putea să le stea împotrivă sau să le răspundă. 16 Veţi fi trădaţi de părinţi şi de fraţi, de rude şi de prieteni, iar pe unii dintre voi îi vor ucide 17 şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu. 18 Dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu va pieri. 19 Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele.

20 Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oştiri, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape. 21 Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi şi cei din mijlocul Ierusalimului să se îndepărteze, iar cei din ţară să nu intre în el! 22 Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească tot ce a fost scris. 23 Vai de femeile însărcinate şi de cele care alăptează în acele zile! Pentru că va fi nenorocire mare pe pământ şi urgie pentru poporul acesta 24 şi vor cădea sub tăişul săbiei şi vor fi duşi în robie la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până ce se vor împlini vremurile neamurilor.

25 Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ va fi groază între neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. 26 Oamenii vor încremeni de spaimă şi de aşteptarea celor ce vor veni peste lume, fiindcă puterile cerurilor se vor zgudui. 27 Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în nor cu putere şi slavă multă. 28 Când vor începe să se întâmple acestea, sculaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele fiindcă se apropie răscumpărarea voastră.”

29 Şi le-a spus o parabolă: „Priviţi smochinul şi toţi copacii: 30 când înmuguresc, vă daţi singuri seama că se apropie vara. 31 La fel şi voi, când veţi vedea că se împlinesc acestea, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. 32 Adevăr vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate. 33 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

34 Aveţi grijă de voi înşivă să nu vi se îngreuneze inimile în necumpătare, beţii şi în grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră fără veste, 35 asemenea unui laţ, fiindcă se va năpusti peste toţi locuitorii de pe faţa întregului pământ. 36 Vegheaţi, aşadar, în orice clipă, rugându-vă să aveţi putere să scăpaţi de tot ce se va întâmpla şi să staţi drept înaintea Fiului Omului.”

37 Ziua stătea în Templu şi îi învăţa, iar noaptea mergea pe Muntele numit al Măslinilor. 38 Şi tot poporul venea dis de dimineaţă la Templu ca să-L asculte.

1 Se apropia sărbătoarea Azimelor, care se numeşte Paşte. 2 Iar marii preoţi şi cărturarii se gândeau cum să-L dea pieirii, temându-se de popor. 3 Dar Satana a intrat în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era dintre cei doisprezece, 4 iar el a mers şi a vorbit cu marii preoţi şi căpeteniile oştirii, cum să-L dea pe mâna lor. 5 Ei s-au bucurat şi au hotărât să-i dea bani. 6 El s-a învoit şi căuta momentul potrivit să-L dea pe mâna lor departe de mulţime.

7 A venit şi ziua Azimelor, când trebuia să se jertfească Paştele. 8 Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, spunând: „Mergeţi şi pregătiţi-ne Paştele ca să mâncăm.” 9 Iar ei au zis: „Unde vrei să-l pregătim?” 10 El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă veţi întâlni cu un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra 11 şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice: unde este încăperea în care voi mânca Paştele cu ucenicii Mei? 12 Acela vă va arăta o sală mare, la etaj, aranjată. Acolo să pregătiţi.” 13 Plecând, au găsit aşa cum le spusese şi au pregătit Paştele.

14 Iar când a venit ceasul, S-a aşezat la masă împreună cu ucenicii. 15 Şi le-a spus: „Atât de mult Mi-am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea Mea, 16 căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când se va împlini în Împărăţia lui Dumnezeu.” 17 Şi luând un potir şi mulţumind, a spus: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi, 18 pentru că vă spun: nu voi mai bea de acum din rodul viţei până ce nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” 19 Şi luând pâine şi mulţumind, a frânt-o şi le-a dat-o spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea Mea!” 20 După cină, a făcut la fel cu potirul, spunând: „Acest potir este noul legământ, în sângele Meu, care se varsă pentru voi. 21 Dar iată, mâna celui care Mă va vinde este cu Mine la masă. 22 Fiul Omului va merge după cum a fost hotărât, dar vai omului prin care este vândut!” 23 Iar ei au început să se întrebe unii pe alţii, care dintre ei este cel care avea să facă aceasta.

24 Şi s-a iscat o neînţelegere între ei: despre cine părea să fie mai mare. 25 El le-a spus: „Regii popoarelor domnesc peste ele şi cei care le stăpânesc sunt numiţi binefăcători. 26 Dar între voi să nu fie aşa, ci acela care este mai mare între voi să fie cel mai mic, iar cel care conduce ca cel care slujeşte. 27 Şi cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Dar Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte. 28 Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. 29 Şi eu vă rânduiesc Împărăţia aşa cum mi-a rânduit-o Tatăl Meu, 30 ca să mâncaţi şi să beţi la masă în Împărăţia Mea şi să staţi pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

31 Simon, Simon, iată, Satana a cerut să vă cearnă ca pe grâu, 32 dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu scadă credinţa ta. Şi tu, când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!” 33 Însă el I-a spus: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte.” 34 Dar El i-a zis: „Îţi spun, Petre, nu va cânta azi cocoşul până ce nu Mă vei tăgădui de trei ori.”

35 Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă şi fără desagă şi fără încălţări, aţi dus lipsă de ceva?” Ei au răspuns: „De nimic.” 36 Le-a zis: „Acum însă cine are pungă să o ia, la fel şi desaga, iar cine nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ceea ce stă scris: Şi a fost socotit cu cei fărădelege. Fiindcă se apropie de împlinire cele scrise despre Mine.” 38 Atunci ei I-au spus: „Doamne, iată aici două săbii.” Dar El le-a zis: „Destul!”

39 Şi, ieşind, s-a îndreptat, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor, iar ucenicii l-au urmat. 40 Când au ajuns acolo, le-a spus: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!” 41 Iar El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, se ruga: 42 „Tată, dacă vrei, îndepărtează de Mine paharul acesta. Dar nu voia Mea, ci a Ta să fie!” 43 Atunci I s-a arătat un înger din cer şi l-a întărit. 44 Dar El, intrând în agonie, se ruga şi mai stăruitor. Şi sudoarea I s-a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ. 45 Şi când s-a ridicat de la rugăciune şi a mers la ucenici, i-a găsit adormiţi de tristeţe 46 şi le-a spus: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă să nu intraţi în ispită!”

47 Pe când le vorbea încă, a venit o mulţime, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Iisus şi L-a sărutat. 48 Iisus i-a spus: „Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul Omului?” 49 Iar cei din jurul lui, văzând ce se întâmplă, I-au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50 Şi unul dintre ei l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Dar Iisus a răspuns: „Lăsaţi! Ajunge!” Şi, atingându-i urechea, l-a vindecat. 52 Apoi Iisus a spus marilor preoţi, gărzilor de la Templu şi bătrânilor care veniseră după El: „Aţi venit cu săbii şi ciomege ca după un tâlhar. 53 Zi de zi eram cu voi în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine, dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.”

54 După ce L-au prins, L-au luat şi L-au dus la casa marelui preot. Petru Îl urma de la distanţă. 55 Pentru că unii făcuseră un foc în mijlocul curţii şi stăteau în jurul lui, s-a aşezat şi Petru în mijlocul lor. 56 Când l-a văzut cum stătea la foc, o slujnică l-a privit ţintă şi a spus: „Şi acesta era cu El.” 57 Dar el a tăgăduit: „Nu-L cunosc, femeie!” 58 După puţin timp l-a văzut şi altul şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ai Lui.” Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!” 59 Peste vreun ceas, altul stăruia: „Sigur era cu El, fiindcă e galileean.” 60 Dar Petru i-a răspuns: „Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!” Îndată, pe când vorbea încă, a cântat cocoşul. 61 Atunci, întorcându-se, Domnul l-a privit pe Petru. Iar Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, cum îi spusese: „Astăzi, înainte de a cânta cocoşul, Mă vei tăgădui de trei ori.” 62 Şi, ieşind, a plâns amar.

63 Oamenii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau şi-L băteau. 64 Apoi l-au legat la ochi şi Îl întrebau: „Profeţeşte! Cine Te-a lovit?” 65 Şi ziceau multe altele împotriva lui, hulind.

66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, marii preoţi şi cărturarii, L-au dus înaintea sinedriului lor şi 67 spuneau: „Dacă Tu eşti Hristos, spune-ne!” Dar El le-a răspuns: „Dacă vă spun, nu Mă veţi crede nicidecum. 68 Dacă vă întreb, nu-Mi veţi da nici un răspuns. 69 De acum însă Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70 Atunci ei I-au zis: „Eşti Tu, aşadar, Fiul lui Dumnezeu?” El le-a răspuns: „Voi înşivă spuneţi că Eu sunt.” 71 Ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Chiar noi am auzit-o din gura Lui.”

1 Şi, ridicându-se toată mulţimea, L-au dus la Pilat 2 şi au început să-L acuze: „L-am găsit pe acesta răzvrătind poporul nostru, oprind de la plata birului pentru Cezar şi spunând că El este Hristos regele.” 3 Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El a răspuns: „Tu însuţi spui.” 4 Pilat a spus atunci marilor preoţi şi mulţimii: „Nu-I găsesc nici o vină acestui om.” 5 Dar ei stăruiau: „El răscoală poporul, învăţând în toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici.”

6 Când a auzit aceasta, Pilat a întrebat dacă omul este galilean 7 şi, când a aflat că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla la Ierusalim în zilele acelea. 8 Irod s-a bucurat mult când L-a văzut pe Iisus, pe care dorise să-L vadă de mult timp, fiindcă auzise despre El şi spera să vadă vreun semn făcut de acesta. 9 Şi L-a întrebat multe, dar Iisus nu i-a răspuns nimic. 10 De faţă erau marii preoţi şi cărturarii care Îl învinuiau întruna. 11 Irod, împreună cu soldaţii săi, după ce şi-a bătut joc şi a râs de El, L-a îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi L-a trimis la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci înainte se duşmăneau.

13 Pilat i-a chemat pe marii preoţi, pe comandanţi şi poporul 14 şi le-a spus: „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe unul care răzvrăteşte poporul, dar iată că eu, judecându-L în faţa voastră, n-am găsit la El nici o vină din câte îi aduceţi. 15 Şi nici Irod, care ni L-a trimis înapoi, n-a găsit. Iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera.”n 18 Dar mulţimea a început să strige într-un glas: „La moarte cu El! Eliberează-ni-l pe Baraba!” 19 Baraba era închis pentru o răscoală pe care o stârnise în cetate şi pentru un omor. 20 Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Iisus. 21 Dar ei strigau: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” 22 Pilat le-a spus a treia oară: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu-I găsesc nici o vină de moarte. Îl voi pedepsi, deci, şi-L voi elibera.” 23 Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte puternice să-L răstignească. Iar strigătele lor au biruit. 24 Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea. 25 L-a eliberat deci pe cel care fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi pentru crimă, cel pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a lăsat în voia lor.

26 Pe când Îl duceau, l-au luat pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Iisus. 27 Şi era urmat de multă lume şi de femei care Îl plângeau şi Îl jeleau. 28 Iar Iisus s-a întors spre ele şi le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru Mine, ci plângeţi pentru voi şi pentru copiii voştri, 29 pentru că, iată, vin zile în care se va spune: Fericite sunt femeile cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat.

32 Împreună cu El duceau şi doi răufăcători ca să-i dea la moarte. 33 Când au ajuns la locul numit al Căpăţânii, L-au răstignit împreună cu cei doi răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga. 34 Iisus zicea: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac.” Apoi, şi-au împărţit hainele Lui, trăgându-le la sorţi. 35 Mulţimea stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de El, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze şi pe Sine dacă este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!” 36 Ostaşii îşi băteau joc de El şi, apropiindu-se I-au dat oţet 37 zicându-I: „Dacă Tu eşti regele iudeilor, salvează-Te!” 38 Deasupra Lui era o inscripţie pe care scria: „Acesta este regele iudeilor.”

39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi Îl batjocorea, zicând: „Nu eşti Tu oare Hristosul? Salvează-Te pe Tine şi pe noi!” 40 Dar celălalt i-a răspuns şi l-a certat: „Nu te temi măcar de Dumnezeu, tu, care ai aceeaşi osândă? 41 Noi suntem pedepsiţi pe drept, pentru că ne-am luat partea pe care o meritam, dar El n-a făcut nici un rău.” 42 Apoi a zis: „Iisuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în Împărăţia ta.” 43 Iar El i-a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis.”

44 Era pe la ceasul al şaselea când s-a lăsat întuneric peste tot pământul, 45 soarele s-a întunecat, iar vălul de la Templu s-a rupt în două. 46 Iisus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!” Şi zicând acestea, şi-a dat duhul. 47 Când a văzut ce s-a întâmplat, centurionul l-a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Într-adevăr, omul acesta era drept.” 48 Iar mulţimea celor care veniseră să privească, văzând ce s-a întâmplat, se întorcea bătându-şi pieptul. 49 Cunoscuţii Lui şi femeile care Îl urmaseră din Galileea stăteau deoparte şi priveau la toate acestea.

50 Şi iată, era un om, pe nume Iosif, care făcea parte din Sfat, om bun şi drept, 51 care nu se învoise cu înţelegerea şi hotărârea lor. El era din Arimateea, o cetate din Iudeea şi aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. 52 A mers la Pilat şi i-a cerut trupul lui Iisus. 53 L-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu de in şi l-a pus într-un mormânt de piatră în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era ziua pregătirii şi se apropia sâmbăta. 55 Femeile care Îl urmaseră şi care veniseră cu Iisus din Galileea au văzut mormântul şi cum i-a fost pus trupul. 56 Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit după Lege.

1 În prima zi a săptămânii,o femeile au venit dis de dimineaţă la mormânt, aducând miresmele pregătite. 2 Dar au găsit piatra de la mormânt dată la o parte 3 şi au intrat, însă nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4 Pe când erau încă nedumerite din această cauză, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare s-au oprit lângă ele. 5 Şi pentru că ele s-au înfricoşat şi şi-au plecat capul, ei le-au spus: „De ce Îl căutaţi pe Cel Viu între cei morţi? 6 Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era în Galileea: 7 Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie răstignit şi a treia zi să învie!” 8 Atunci şi-au amintit cuvintele Lui. 9 S-au întors de la mormânt şi au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10 Cele care au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte care erau cu ele. 11 Dar cuvintele lor li s-au părut fără noimă ucenicilor şi nu le-au crezut. 12 Petru s-a ridicat şi a alergat la mormânt, iar când s-a aplecat a văzut doar giulgiurile pe jos şi s-a întors uimit de cele întâmplate.

13 Şi iată, în aceeaşi zi, doi dintre ei mergeau într-un sat numit Emaus, care era la şaizeci de stadii depărtare de Ierusalim. 14 Şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau şi discutau, însuşi Iisus s-a apropiat şi a început să meargă împreună cu ei, 16 dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască. 17 Iar El le-a spus: „Ce înseamnă lucrurile pe care le discutaţi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, I-a răspuns: „Oare Tu eşti singurul străin în Ierusalim, care nu a aflat ce s-a întâmplat acolo zilele trecute?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Şi I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Iisus Nazarineanul, profet puternic în faptă şi cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; 20 cum L-au condamnat la moarte marii preoţi şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. 21 Noi speram că El este cel care trebuia să-l izbăvească pe Israel. Totuşi, iată, este a treia zi de când s-au petrecut acestea. 22 Şi ne-au mai tulburat şi nişte femei dintre noi, care au fost dis de dimineaţă la mormânt 23 şi, pentru că nu I-au găsit trupul, au venit şi ne-au spus că au avut o vedenie cu nişte îngeri care le-au spus că este viu. 24 Apoi unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25 Dar El le-a zis: „O, nepricepuţi şi greoi la inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Nu trebuia oare să pătimească Hristos ca să intre în slava Lui?” 27 Şi începând cu Moise şi cu toţi Profeţii, le-a explicat toate Scripturile care vorbeau despre El.

28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei au stăruit pe lângă El, spunând: „Rămâi cu noi, căci se face seară şi ziua e pe sfârşite.” Şi a intrat să rămână cu ei. 30 Iar pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut. Dar El a dispărut din faţa lor. 32 Şi şi-au spus între ei: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se chiar atunci, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe însoţitorii lor. 34 Ziceau: „Domnul a înviat cu adevărat şi i s-a arătat lui Simon.” 35 Iar ei au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum L-au recunoscut la frângerea pâinii.

36 Pe când vorbeau ei despre acestea, Iisus a venit în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!” 37 Dar ei, înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un duh. 38 Iar El le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce aveţi îndoieli în inimă? 39 Priviţi-mi mâinile şi picioarele şi încredinţaţi-vă că sunt chiar Eu. Atingeţi-mă şi vedeţi: un duh nu are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu.” 40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Dar pentru că de bucurie, ei tot nu credeau şi se minunau, le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare aici?” 42 Ei I-au dat o bucată de peşte fript. 43 Iisus a luat-o şi a mâncat-o în faţa lor.

44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus încă pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.” 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile. 46 Şi le-a spus: „Aşa stă scris: Hristos trebuie să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47 şi să se vestească tuturor popoarelor, în Numele Lui, pocăinţa pentru iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48 Iar voi sunteţi martorii acestor lucruri. 49 Eu vă trimit ceea ce a făgăduit Tatăl Meu. Voi să staţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

50 Apoi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. 51 Iar pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. 52 Ei, după ce i s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Şi stăteau tot timpul în Templu, binecuvântându-L pe Dumnezeu.