1 Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, către cele douăsprezece seminţii răspândite în lume: Bucuraţi-vă!

2 Să consideraţi drept o mare bucurie, fraţii mei, când vin peste voi diferite încercări, 3 ştiind că din încercarea credinţei voastre se naşte răbdarea, 4 iar răbdarea trebuie să ajungă la desăvârşire în voi, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără a vă lipsi ceva. 5 Dacă cineva dintre voi este lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, cel ce dă tuturor cu dărnicie, fără să reproşeze ceva, şi i se va da. 6 Dar să ceară cu credinţă, fără a se îndoi de nimic, pentru că cel care se îndoieşte este asemenea valului mării, clătinat de vânt şi tras încoace şi încolo. 7 Omul acela să nu creadă că va primi ceva de la Domnul, 8 căci este om cu sufletul împărţit, nestatornic în toate căile lui.

9 Fratele sărac să se laude cu înălţimea la care îl duce Dumnezeu, 10 iar cel bogat să se laude cu nimicnicia lui, pentru că va trece ca floarea ierbii. 11 Căci a răsărit soarele cu văpaia lui şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi podoaba feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în drumurile sale.

12 Fericit este omul care îndură ispita, pentru că, fiind încercat, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. 13 Nimeni, atunci când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!” fiindcă Dumnezeu nu este ispitit de cele rele şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni; 14 ci fiecare se ispiteşte singur, fiind târât şi momit chiar de pofta sa; 15 apoi pofta, după ce a zămislit, naşte păcatul, iar păcatul, după ce e înfăptuit, aduce pe lume moarte.

16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei iubiţi! 17 Toată dăruirea cea bună şi orice dar desăvârşit sunt de sus şi se coboară de la Părintele luminilor, în care nu este schimbare, nici măcar umbră de schimbare. 18 El, după voia Sa, ne-a născut prin cuvântul adevărului ca să fim primul rod al făpturilor Lui.

19 Înţelegeţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie gata să asculte şi să nu se grăbească să vorbească sau să se mânie, 20 pentru că mânia omului nu înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu. 21 De-aceea, lăsând deoparte orice murdărie şi revărsare a răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele. 22 Împliniţi cuvântul, nu fiţi numai ascultători ai lui, înşelându-vă singuri. 23 Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului şi nu-l împlineşte, se aseamănă omului care îşi priveşte chipul în oglindă; 24 s-a privit, a plecat şi-ndată a uitat cum era. 25 Dar cine a privit spre legea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu numai un ascultător care uită, ci un împlinitor al ei cu fapta, acesta va fi fericit în ceea ce va face. 26 Dacă i se pare cuiva că este evlavios, dar nu-şi înfrânează limba, îşi înşeală inima, evlavia lui este zadarnică. 27 Evlavia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este aceasta: să ai grijă de orfani şi de văduve în necazul lor şi să te păzeşti nepătat de lume.

1 Fraţii mei, credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei, nu se potriveşte cu părtinirea. 2 Pentru că dacă intră în adunarea voastră un bărbat cu inel de aur şi îmbrăcăminte strălucitoare şi intră şi un sărac cu haină ponosită, 3 iar voi ţineţi seama numai de cel ce poartă haină strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu aşează-te comod aici!” pe când săracului îi ziceţi: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Aşează-te la picioarele mele!” 4 oare nu aţi făcut voi deosebire în sinea voastră şi v-aţi făcut judecători cu gânduri rele?

5 Ascultaţi, fraţii mei iubiţi: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6 Iar voi nu l-aţi cinstit şi pe cel sărac. Oare nu bogaţii vă asupresc şi nu ei vă târăsc prin judecătorii? 7 Nu ei hulesc Numele bun al lui Iisus Hristos care a fost chemat asupra voastrăa? 8 Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi; 9 dar dacă sunteţi părtinitori, săvârşiţi păcat, fiind condamnaţi de Lege drept călcători ai ei. 10 Pentru că oricine păzeşte toată Legea, dar greşeşte într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. 11 Căci Cel ce a zis: Să nu săvârşeşti adulter! a zis şi: Să nu ucizi!; iar dacă tu nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, ai ajuns călcător al Legii. 12 Aşa să vorbiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii; 13 pentru că judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruieşte asupra judecăţii.

14 Care este folosul, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credinţa să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, 16 iar cineva dintre voi le-ar zice: „Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără a le oferi cele necesare trupului, care este folosul? 17 Tot aşa şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi.

18 Însă altcineva îi poate spune: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa mea. 19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu şi bine faci, dar şi demonii cred şi se cutremură. 20 Nu vrei să înţelegi o dată, om necugetat, că fără fapte credinţa nu lucrează? 21 Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte a fost socotit drept, când l-a aşezat pe altarul de jertfă pe Isaac, fiul său? 22 Vezi cum credinţa lucra împreună cu faptele lui şi cum faptele au desăvârşit credinţa? 23 Şi aşa s-a împlinit Scriptura, care spune: Avraam s-a încrezut în Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit lui ca dreptate şi a fost numit prieten al lui Dumnezeu. 24 Vedeţi că prin fapte este pus omul în starea de dreptate şi nu numai prin credinţă! 25 La fel a fost şi cu Rahab, prostituata: nu a fost ea prin fapte pusă în starea de dreptate, când i-a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară din cetate pe alt drum? 26 Aşadar, precum trupul fără duh este mort, la fel şi credinţa fără fapte este moartă.

1 Fraţii mei, să nu deveniţi mulţi dintre voi învăţători, ştiind că noi, învăţătorii, vom fi judecaţi mai aspru; 2 căci toţi greşim în multe. Iar dacă cineva nu greşeşte în cuvânt, acesta este om desăvârşit, care are putere să-şi ţină în frâu şi tot trupul. 3 Nu punem noi zăbală în gura cailor ca să ni-i supunem şi astfel le conducem tot trupul? 4 Iată şi corăbiile, cât sunt ele de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi conduse de o cârmă foarte mică unde vrea cârmaciul. 5 La fel şi limba: cât de mică este şi cu ce lucruri mari se făleşte! Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! 6 Şi limba este un foc, lume a nelegiuirii. Ea stă între mădularele noastre, întinează tot trupul şi aprinde viaţa în tot cursul ei, fiind aprinsă de focul gheenei. 7 Toată firea fiarelor şi a păsărilor, a celor ce se târăsc pe pământ şi a vietăţilor din mare este domolită şi a fost domolită de firea omenească, 8 dar limba, răul fără astâmpăr, nimeni dintre oameni n-a putut-o domoli; ea este plină de venin aducător de moarte. 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul, pe Tatăl, şi cu ea îi blestemăm pe oameni, pe cei făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu; 10 din aceeaşi gură iese binecuvântare şi blestem. Fraţii mei, nu trebuie să se întâmple aşa! 11 Scoate cumva izvorul din aceeaşi vână şi apa dulce şi apa amară? 12 Poate oare smochinul, fraţilor, să facă măsline sau viţa de vie smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.

13 Cine este înţelept şi priceput între voi? Acela să-şi arate faptele din purtarea lui cea bună, în blândeţea care vine din înţelepciune. 14 Iar dacă inima voastră e plină de invidie amară şi ambiţii egoiste, nu vă mai lăudaţi atâta şi nu mai minţiţi împotriva adevărului. 15 Aceasta nu este înţelepciunea care vine de sus, ci este înţelepciunea pământească, omenească, a Diavolului. 16 Căci unde există invidie şi ambiţie egoistă, acolo e dezordine şi e orice lucru rău. 17 Iar înţelepciunea de sus este mai întâi de toate curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, nepărtinitoare, neprefăcută. 18 Şi rodul dreptăţii se seamănă în pace prin cei ce fac pace.

1 De unde vin războaiele şi de unde certurile între voi? Nu cumva din pofte care se luptă în mădularele voastre? 2 Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi invidiaţi şi nu puteţi dobândi ce poftiţi; vă luptaţi şi vă războiţi, dar nu aveţi pentru că nu cereţi; 3 cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre. 4 Adulterilor! Nu ştiţi că prietenia cu lumea înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu? Deci dacă cineva vrea să fie prieten cu lumea se face duşman al lui Dumnezeu. 5 Vi se pare cumva că în zadar zice Scriptura: Dumnezeu doreşte până la gelozie Duhul pe care L-a trimis să locuiască în noi?

6 Dumnezeu dă mult har. Pentru aceasta zice:

11 Nu vă vorbiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce vorbeşte de rău pe fratele său sau îl judecă pe fratele său, acela vorbeşte de rău Legea şi judecă Legea; iar dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător al ei. 12 Unul este Dătătorul Legii şi Judecătorul ei, Cel ce poate să mântuiască şi să nimicească; dar tu cine eşti de-ţi judeci aproapele?

13 Veniţi acum voi, cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate şi acolo timp de un an vom face negoţ şi vom câştiga; 14 voi, care nu ştiţi nimic despre ce se va întâmpla mâine! Căci ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă şi-apoi piere. 15 Mai bine ziceţi: „De va vrea Domnul şi vom trăi, vom face aceasta sau aceea.” 16 Dar voi acum, în trufia voastră, vă lăudaţi. Orice laudă de acest fel este rea. 17 Aşadar, cel ce ştie să facă binele şi nu-l face, păcătuieşte.

1 Iar acum voi, bogaţilor, plângeţi şi tânguiţi-vă pentru necazurile ce vor veni asupra voastră. 2 Bogăţia voastră a putrezit şi hainele v-au fost mâncate de molii, 3 aurul vostru şi argintul au ruginit, iar rugina lor va da mărturie împotriva voastră şi ca focul vă va mistui carnea, pentru că aţi strâns comori în zilele din urmă. 4 Iată, plata lucrătorilor care au secerat pământurile voastre şi pe care voi aţi oprit-o strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului Savaot. 5 V-aţi desfătat pe pământ şi v-aţi dezmierdat, v-aţi îngrăşat inimile în ziua junghierii; 6 l-aţi osândit, l-aţi omorât pe cel drept, deşi el nu vi se împotrivea.

7 Fraţilor, răbdaţi îndelung până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă rodul de mare preţ al pământului şi pentru el rabdă mult, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. 8 Răbdaţi şi voi îndelung, întăriţi-vă inimile, pentru că venirea Domnului s-a apropiat. 9 Nu murmuraţi unul împotriva celuilalt, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi. Iată, Judecătorul e chiar la uşă. 10 Luaţi-i ca pildă de suferinţă şi îndelungă răbdare pe profeţii care au vorbit în Numele Domnului. 11 Iată, noi îi fericim pe cei ce au răbdat; aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul dăruit lui de Dumnezeu, căci Domnul este plin de milostivire şi îndurător.

12 Înainte de toate, fraţii mei, să nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ şi cu nici un fel de jurământ; ci la voi „da” să fie „da”, iar „nu” să fie „nu”, ca să nu cădeţi sub judecată.

13 Este cineva dintre voi în suferinţă? Să se roage! Este cineva bucuros? Să cânte psalmi! 14 Este cineva bolnav printre voi? Să cheme prezbiteriib Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în Numele Domnului. 15 Şi rugăciunea cu credinţă îl va salva pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica; şi dacă a făcut păcate, i se vor ierta. 16 Mărturisiţi-vă, aşadar, păcatele unul altuia şi rugaţi-vă unul pentru altul ca să vă vindecaţi. Rugăciunea stăruitoare a celui drept are multă putere. 17 Ilie era un om care suferea ca şi noi şi când s-a rugat el să nu plouă, nu a plouat pe faţa pământului trei ani şi jumătate; 18 şi când s-a rugat iarăşi, cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit şi a dat rod.

19 Fraţii mei, dacă vreunul din voi se va rătăci de la calea adevărului şi cineva îl va întoarce, 20 să se ştie că cel ce l-a întors pe păcătos din rătăcirea căii lui i-a mântuit sufletul din moarte şi i-a acoperit mulţime de păcate.