2TI
A doua epistolă a apostolului Pavel către Timotei
1
Salutări
1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa lui Dumnezeu, potrivit cu făgăduinţa vieţii în Hristos Iisus, 2 către Timotei, copilul meu iubit: har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru.
Mulţumire şi încurajare
3 Îi mulţumesc lui Dumnezeu, pe care Îl slujesc, asemenea strămoşilor mei, cu o conştiinţă curată, atunci când te pomenesc neîncetat în rugăciunile mele, zi şi noapte. 4 Îmi aduc aminte de lacrimile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie. 5 Îmi amintesc de credinţa ta sinceră pe care au avut-o mai întâi bunica ta Loida şi mama ta Eunice şi pe care acum sunt sigur că o ai şi tu.
6 Din această cauză, îţi aduc aminte să aprinzi tot mai mult harul lui Dumnezeu care este în tine, prin punerea mâinilor mele, 7 fiindcă Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de iubire şi de înţelepciune.
8 De aceea, să nu te ruşinezi să-L mărturiseşti pe Domnul nostru şi nici de mine, cel întemniţat pentru El. Dimpotrivă, suferă împreună cu mine pentru evanghelie, prin puterea lui Dumnezeu, 9 care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu datorită faptelor noastre, ci potrivit planului şi harului Său. Acest har ne-a fost dăruit în Hristos Iisus mai înainte de începutul veacurilor, 10 însă acum a fost făcut cunoscut prin venirea Mântuitorului nostru Hristos Iisus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin evanghelie. 11 Pentru această evanghelie eu am fost ales predicator, apostol şi învăţător 12 şi de aceea sufăr toate acestea. Dar nu mă ruşinez, fiindcă ştiu în Cine am crezut şi sunt încredinţat că El are puterea să păzească ce i-am încredinţat până în ziua aceea.
13 Păstrează modelul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, în credinţa şi în iubirea care sunt în Hristos Iisus. 14 Păzeşte comoara cea bună care ţi-a fost încredinţată, prin Duhul Sfânt care locuieşte în noi.
15 Tu ştii că toţi cei din Asia m-au părăsit, printre care şi Fighel şi Ermogen. 16 Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor căci de multe ori m-a îmbărbătat şi nu i-a fost ruşine de lanţurile mele, 17 dimpotrivă, venind în Roma, m-a căutat stăruitor şi m-a găsit. 18 Domnul să aibă milă de el în ziua aceea! Şi cât de mult m-a ajutat în Efes, tu ştii prea bine.
2
Viziune şi disciplină în slujire
1 Tu, deci, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Iisus. 2 Iar lucrurile pe care le-ai auzit de la mine înaintea multor martori, încredinţează-le unor oameni credincioşi care vor fi în stare să-i înveţe şi pe alţii. 3 Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. 4 Nici un ostaş nu rămâne prins în treburile vieţii dacă vrea să-i placă celui care l-a înrolat. 5 Iar când cineva ia parte la o competiţie, nu e încununat dacă nu respectă legile competiţiei. 6 Plugarul care munceşte din greu trebuie să fie cel dintâi care se bucură de recoltă. 7 Înţelege ceea ce îţi spun, fiindcă Domnul îţi va da pricepere în toate.
8 Adu-ţi aminte de Iisus Hristos cel înviat din morţi, din neamul lui David, după evanghelia mea, 9 pentru care sufăr şi am ajuns chiar în lanţuri, ca un răufăcător. Însă cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat! 10 De aceea, îndur totul pentru cei aleşi, ca şi ei să dobândească mântuirea în Hristos Iisus şi slava veşnică. 11 Vrednic de crezut este cuvântul:
Dacă am murit împreună cu El,
împreună cu El vom şi trăi;
12 dacă îndurăm,
vom şi domni împreună cu El;
dacă Îl vom tăgădui,
şi El ne va tăgădui;
13 dacă îi suntem necredincioşi,
El rămâne credincios, fiindcă nu se poate tăgădui pe Sine.
Avertizări despre pericolul ereziilor
14 Adu-le aminte de aceste lucruri, îndemnându-i înaintea lui Dumnezeu să nu se certea, pentru că nu le este de nici un folos, ci îi duce la pierzare pe cei ce ascultă. 15 Străduieşte-te să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om priceput, ca un lucrător care nu are de ce să se ruşineze, care împarte drept cuvântul adevărului. 16 Fereşte-te de vorbele deşarte şi lumeşti fiindcă cei care stăruie în ele se vor afunda tot mai mult în nelegiuire, 17 şi cuvântul lor roade ca o cangrenă. Printre ei sunt Imeneu şi Filet, 18 care s-au îndepărtat de adevăr şi dărâmă credinţa unora, spunând că învierea a avut deja loc. 19 Însă temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită şi pe ea stă scris: Domnul îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Săi şi Să se îndepărteze de nedreptate oricine cheamă Numele Domnului.
20 Într-o casă mare nu sunt doar vase de aur şi de argint, ci şi vase de lemn şi de lut; unele sunt de preţ, iar altele sunt obişnuite. 21 Deci, dacă se va curăţa cineva de lucrurile rele pe care le-am amintit, va fi un vas de preţ, sfinţit, folositor stăpânului, gata pentru orice faptă bună.
22 Fugi de poftele tinereţii, caută dreptatea, credinţa, iubirea şi pacea împreună cu cei ce-L cheamă pe Domnul cu inima curată. 23 Fereşte-te de întrebările prosteşti şi nesăbuite, ştiind că ele provoacă certuri. 24 Slujitorul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi, capabil să-i înveţe pe alţii, îngăduitor, 25 povăţuindu-i cu blândeţe pe cei ce se împotrivesc. Poate că Dumnezeu le va dărui pocăinţă ca să cunoască adevărul 26 şi vor scăpa din cursa Diavolului care îi ţine prinşi pentru a-i face voia.
3
Decăderea oamenilor în zilele din urmă
1 Să ştii acest lucru: în zilele din urmă vor veni vremuri grele. 2 Oamenii vor fi egoişti, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, hulitori, nesupuşi părinţilor, nerecunoscători, fără sfinţenie, 3 fără inimăb, neînduplecaţi, calomniatori, violenţi, cruzi, duşmani ai binelui, 4 trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, 5 având o evlavie de formă, dar negându-i puterea. Fereşte-te de ei!
6 Dintre ei sunt cei ce se strecoară prin case şi vânează femei pline de păcate, târâte de tot felul de pofte, 7 care învaţă mereu, dar nu pot ajunge niciodată la cunoaşterea adevărului. 8 După cum Iannes şi Iambres s-au ridicat împotriva lui Moise, tot aşa şi aceştia se împotrivesc adevărului, oameni stricaţi la minte, nevrednici în credinţă. 9 Aceştia, însă, nu vor ajunge departe, pentru că nebunia lor va fi dată pe faţă înaintea tuturor, aşa cum s-a întâmplat şi cu aceia.
Îndemnuri la slujire matură
10 Tu, însă, m-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în răbdare, în dragoste, în statornicie, 11 în persecuţiile şi suferinţele pe care le-am pătimit în Antiohia, în Iconiu şi în Listra. Câte persecuţii am îndurat! Şi din toate m-a scăpat Domnul! 12 Într-adevăr, toţi cei care vor să trăiască evlavios în Hristos Iisus vor fi persecutaţi. 13 Iar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, înşelându-i pe alţii şi fiind ei înşişi înşelaţi. 14 Tu, însă, rămâi la lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti încredinţat, fiindcă ştii de la cine le-ai învăţat. 15 Din copilărie cunoşti Sfintele Scripturi care pot să te facă înţelept pentru mântuire, prin credinţa în Hristos Iisus. 16 Întreaga Scriptură este inspirată de Dumnezeu şi este de folos să înveţe, să mustre, să îndrepte, să educe în dreptate, 17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice faptă bună.
4
1 Te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus, care va judeca viii şi morţii, şi înaintea Împărăţiei Lui şi a venirii Lui: 2 vesteşte cuvântul, stăruie la vreme potrivită dar şi nepotrivită, mustră, îndeamnă, cu multă răbdare şi în toată învăţătura. 3 Căci va veni vremea când oamenii nu vor mai suporta învăţătura sănătoasă, ci, dornici să îşi desfete auzul, îşi vor lua învăţători după propriile lor pofte 4 şi nu vor mai asculta adevărul, ci se vor abate către basmec. 5 Tu, însă, fii treaz în toate, îndură suferinţele, fă-ţi lucrarea de evanghelist, împlineşte-ţi slujirea!
Încheierea slujirii lui Pavel; rugăminţi
6 Cât despre mine, eu sunt oferit deja ca jertfă, iar timpul plecării mele s-a apropiat. 7 Am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit călătoria, am păzit credinţa. 8 De acum mi s-a pregătit cununa dreptăţii, pe care, în ziua aceea, mi-o va dărui Domnul, Judecătorul cel Drept, nu numai mie, ci şi tuturor celor care îi iubesc venirea.
9 Străduieşte-te să vii cât mai curând la mine, 10 fiindcă Dimas, din iubire pentru veacul de acum, m-a părăsit şi a plecat la Tesalonic, iar Crescent, în Galatia, Tit, în Dalmaţia. 11 Doar Luca a rămas cu mine. Adu-l şi pe Marcu pentru că îmi este de folos în slujire. 12 Pe Tihic l-am trimis la Efes. 13 Când vei veni, adu-mi mantaua pe care am lăsat-o în Troas, la Carp, precum şi cărţile, mai ales pergamentele.
14 Alexandru, arămarul, mi-a făcut mult rău; îi va răsplăti Domnul după faptele lui. 15 Păzeşte-te şi tu de el, fiindcă s-a împotrivit foarte mult cuvintelor noastre.
16 La prima mea apărare, nimeni nu mi-a venit în ajutor, dimpotrivă, toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală! 17 Dar Domnul mi-a stat în ajutor şi m-a întărit, pentru ca prin mine vestirea evangheliei să fie împlinită şi toate neamurile să o audă. Iar eu am fost izbăvit din gura leului. 18 Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui pentru Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava, în vecii vecilor. Amin!
Salutări finale
19 Îmbrăţişează-i pe Prisca şi pe Acvila, şi pe cei din casa lui Onisifor. 20 Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav. 21 Străduieşte-te să vii înainte să înceapă iarna. Te îmbrăţişează Eubul, Pudens, Linus, Claudia şi toţi fraţii.
22 Domnul să fie cu duhul tău! Harul să fie cu voi!

aLit.: „să nu se lupte în cuvinte.”
bLit.: „fără milă”.
cLit.: „mituri”; „povestiri”.