Predicarea inseamna "proclamare", "vestire". In Noul Testament se folosesc verbul kerysso - "a proclama" si substantivul kerygma, "proclamare", "predicare".
Diferenta dintre un studiu biblic si predicare este dialogul. Īn studiul biblic exista un dialog direct, prelungit, repetat. In proclamare, predicatorul expune, detaliaza, cauta sa convinga. Intrebarile lui sunt cel mai adesea retorice. El trebuie sa intuiasca intrebarile ascultatorilor, sa le prezinte si sa le raspunda. Ca ascultatorul sa fie atent, predicatorul trebuie sa fie antrenant, ca ascultatorul sa fie placut impresionat predicatorul trebuie sa aiba un discurs bine structurat, frumos prezentat in cuvinte potrivite, si ca ascultatorul sa fie indemnat la actiune, predicatorul trebuie sa fie practic, cu aplicatii convingatoare si in stare sa il "miste" pe ascultator. Asa cum spune dictonul, regula discursului public este docere, piacere, movere. Predicarea este o pledoarie. Predicarea trebuie sa aiba impact, sa determine la o hotarare.
Studiul biblic, prin contrast, nu trebuie sa fie dinamic, rapid, ci complet. In studiul biblic nu esti constrans de timp. Trebuie sa ai argumente puternicie, sa fii gata sa pornesti dialogul si sa ii faci fata dānd lamuriri acolo unde trebuie. Īn studiul biblic, trebuie sa fii smerit (desi la fel trebuie sa fie si predicatorul, doar ca acesta trebuie sa fie īn mod clar sigur pe sine, altfel, se pune īntrebarea daca are sau nu are ceva de spus...). Īn studiul biblic trebuie sa faci loc si altora, sa ii accepti pe oameni, sa le iei īn considerare ideile. Studiul trebuie sa modeleze in timp, sa conduca la deprinderi, sa maturizeze ucenicul.
Mai intai vine studiul exegetic: ce a dorit sa spuna autorul catre cititorul primar? Apoi vine evaluarea hermeneutica (interpretarea): ce inseamna textul astazi? Apoi vine comunicare prin predicare: ce sa transmit ascultatorului meu si cum sa transmit mai bine, ca sa ii fie de folos? Pasii studiului biblic si ai intepretarii: etape de studiu
Un studiu biblic presupune
a. sa gasim paragraful sau paragrafele unitare de studiat.
b. sa il analizam atent cu ajutorul exegezei (identificarea mesajului autorului catre cititorul primar)
c. sa il analizam atent cu ajutorul hermeneuticii (care este semnificatia sau aplicarea textului astazi)
Altii subliniaza ca intelesul unui text are patru paliere sau platouri, pe care trebuie sa le identificam: (Moises Silva, W. Kaiser)
1. Ce este textul studiat? (intelesul ca referent)
2. Ce spune textul studiat (despre ce este textul)? (intelesul ca si continut)
3. Care este intentia autorului cu acest text? (intelesul ca intentie).
4. Care este semnificatia textului astazi? (intelesul ca semnificatie). Semnificatia unui text este intelesul textului intr-o noua situatie, diferita de cea initiala.
Exemple practice:
1. Tit 3:12-14, indemn la fapte bune, la misiune, la relatie de mentorare in lucrare.
2. Tit 1:12-14, atentie invatatori falsi si la defecte.
3. Ioan 21, restaurarea lui Petru.
Bibliografie
David Helm, Predicarea expozitiva. Cum propovaduim astazi cuvantul lui Dumnezeu, Oradea: Faclia, 2019.
Constantin Ghioanca, Predicarea expozitiva. Mai mult decat o simpla methoda, Faclia, 2018
Stephen and David Olford, Predicarea expozitiva, Oradea, 2000.
Richard, Ramesh, Pregatirea predicilor expozitive, metoda de predicare in sapte pasi, Bucuresti, 2014
V.Talpos, Propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu, Lumina Lumii, 1994.