Biblia
Dumnezeu
Cristologie
Pneumatologie
Anghelologie
Antropologie
Hamartologie
Soteriologie
Eclesiologie
Eschatologie
iserica penticostala isi are numele de la cuvântul grecesc penticosti (cincizecime), in directa legatura cu fenomenul petrecut in a 50-a zi dupa Invierea lui Isus la Ierusalim, de Rusalii, deci cu Pogorârea Spiritului Sfânt. Toti membrii bisericii penticostale primesc botezul Spiritului Sfânt, respectiv aceiasi emanatie transcedentala pe care au primit-o si apostolii in Ierusalim la Rusalii. Facând din aceasta credinta punctul central al vietii si invataturii sale, Biserica penticostala a reconsiderat toate celelalte puncte ale credintei crestine in functie de evenimentele de la Rusalii, subordonându-le ca importanta si prioritate acestora. Biserica a fost intemeiata de un pastor baptist, Carol Perham, la inceputul sec.20 in USA. Acesta a propovaduit teza ca Sfântul Spirit se revarsa din nou asupra oamenilor si ca la 03.01.1911 s-ar fi si pogorât peste primele 13 persoane. Biserica s-a raspândit mai întâi in California, iar de aici in Europa. In România, penticostalii au venit direct din USA prin câtiva români câstigati de ideile acestei secte, propaganda ideologica fiind facuta de revista "Vestitorul Evangheliei", redactata de Paul Budeanu, originar din judetul Arad. Acesta a tradus in româneste marturisirea de credinta a penticostalilor, intitulata "Declaratia fundamentului adevarat al Bisericii lui Dumnezeu." Primul sef al Bisericii penticostale din România a fost Ion Bododea, din Brailita. Intre timp, au aparut numeroase alte secte care au preluat de la penticostali interesul pentru experienta Spiritului Sfânt, cum ar fi: Adunarea lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu a Profetiei, Biserica Internationala a Evangheliei, Biserica Baptista Penticostala a Voii Libere, Credinta Apostolica s.a.
Biserica Penticostala crede ca Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, dat omului prin inspiratie divina. Inspiratia este fenomenul supranatural prin care Dumnezeu a dirijat scrierea Scripturii în asa fel încât acesta sa poarte pecetea autoritatii si aprobarii divine. Fiecare cuvânt al Bibliei este inspirat. Oamenii au comunicat cuvântul sfânt "mânati de Spiritul Sfânt". Biblia este fara greseala, asa cum a fost scrisa ea în manuscrisele originale si este singura norma de credinta si comportare crestina. Inspiratia se refera în primul rând la manuscrisele originale. Copiile si traducerile corecte sunt inspirate într-un sens derivat. Sunt mii de manuscrise ale Cuvântului lui Dumnezeu, manuscrise venind din locuri si vremuri diferite, dar marea lor majoritate concura la sustinerea faptului ca ceea ce avem noi în mâini este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Biblia nu are nevoie de verificare externa, ci se auto-dovedeste; este clara, nu are nimic obscur în natura ei. Omul nu poate întelege semnificatia Scripturii, dar cei ce o primesc în credinta, vor beneficia de adevarul ei etern. Una din lucrurile Spiritului Sfânt este sa marturiseasca credinciosului despre veridicitatea acestor Scripturi si de a-i dezvolta abilitatea de a întelege însemnatatea adevarului revelat. Canonul Scripturii este închis si este constituit din 66 carti. Procesul revelatiei si al inspiratiei au încetat odata cu încheierea canonului. Adevaratii crestini sunt acei care adopta lozinca Reformei: Sola Scriptura (Scriptura si nimic altceva).
Biserica penticostala crede într-un singur Dumnezeu, care este Spirit infinit si perfect, în care toate îsi iau sursa, suportul si sfârsitul. Existenta lui Dumnezeu nu este demonstrata direct in Biblie, ci subinteleasa. Revelatia generala il descopera pe Dumnezeu intregii omeniri prin creatie si prin constiinta. Revelatia prezinta pe tot cuprinsul Bibliei un Dumnezeu plin de iubire, mila si indurare. Dumnezeu nu este o putere cosmica sau o forta impersonala, ci este un Dumnezeu personal. Personalitatea lui este demonstrata prin calitatile ce le poseda: constienta de sine, auto-determinare, viata, inteligenta, scop, actiune, libertate, sentimente, vointa. Caracterul lui Dumnezeu este manifestat in atributele pe care le poseda. Aceste atribute se impart in doua categorii: 1. naturale (legate de maretia sa), 2. morale (legate de bunatatea sa). Din atributele naturale fac parte: atotputernicia, atotstiinta, atotprezenta, vesnicia, infinitatea, neschimbarea. Din atributele morale fac parte: sfintenia, neprihanirea, dreptatea, adevarul, harul, dragostea, mila. Din totdeauna Dumnezeu exista in Trinitate: Tatal, Fiul si Spiritul Sfânt. Aceste trei persoane sunt absolut egale in esenta, iar aceasta esenta este nedespartita, simultana si eterna. Dumnezeu a creat universul printr-un act direct de creatie, in sase zile de douazeci si patru de ore, nu printr-un proces de evolutie. El a creat aceasta lume si tot ce exista din nimic.
Biserica penticostala crede ca Isus Cristos este a doua persoana din Trinitate. El este din totdeauna egal cu Tatal si cu Spiritul Sfânt. El este etern, iar prin nasterea din fecioara a intrat in lume. El este deplin Dumnezeu si pe deplin om; o persoana cu doua naturi distincte. Ca Dumnezeu si ca Om, aceste doua naturi sunt indisolubil unite, fara a fi confundate intr-o singur persoana. In mod real a fost ispitit de Satana, dar fiind impecabil, el a fost incapabil sa pacatuiasca. Prin incarnarea sa el si-a pastrat personalitatea si natura divina, dar de buna voie a renuntat la folosirea independenta a atributelor sale divine si a devenit supus vointei Tatalui, in unele situatii si Spiritului Sfânt. Acesta incarnare a fost voluntara si a durat pâna la inaltarea la cer. Incarnarea sa a fost necesara pentru calitatea de mântuitor. Noi credem ca Isus a murit ca jertfa de ispasire pentru pacatul omului. Isus a inviat in trup a treia zi din morti. Invierea este un act al Trinitatii. Isus s-a inaltat la cer unde sade la dreapta Tatalui ca Mare Preot, Avocat si Mijlocitor. Tot ce urmeaza este ca el sa revena pentru a-si lua Biserica si stabilirea imparatiei sale.
Biserica penticostala crede ca Spiritul Sfânt exista din vesnicie ca a Treia persoana din Dumnezeire si este egala in esenta cu Tatal si cu Fiul. Spiritul Sfânt poseda atributele personalitatii: intelect, vointa, sentimente, comunicare. Poseda de asemenea toate atributele divinitatii: atotstiinta, atotprezenta, atotputernicie, adevar, eternitate. Activitatea Spiritului Sfânt sunt numeroase. In legatura cu universul material, el a fost activ in creatie, il inalta pe Cristos, convinge oamenii si opreste pacatul spre a nu se manifesta in toata forta lui. In legatura cu Biblia, el a fost agentul activ in transmiterea mesajelor divine. In legatura cu cei credinciosi el regenereaza, boteaza, exista in ei, controleaza activitatea oamenilor, ii ajuta si ii lumineaza. Credinciosii traiesc prin Spiritul Sfânt si duc un mod de viata in conformitate cu ceea ce vrea el. Toti credinciosii sunt botezati cu Spiritul Sfânt, dar nu toti sunt plini de Spirit, adica nu toti au renuntat in aceasi masura la firea lor pamânteasca pentru ca Spiritul Sfânt sa-i poata umple.
Biserica Penticostala crede ca toti ingerii au fost creati direct de Dumnezeu in primele momente ale primei zile de creatie. Ingerii sunt fiinte spirituale limitate, ce poseda putere si inteligenta supranaturala. Ei au constienta de sine si autodeterminare. Sunt diferite ranguri si ordine de ingeri: heruvimi, serafimi, arhangheli si un mare numar de ingeri simpli. Ei sunt fara de pacat, nemuritori si incapabili de procreare. Ingerii pot fi clasificati in doua mari categorii: a) cei ce si-au pastrat vrednicia si b) cei ce si-au pierdut pozitia initiala de sfintenie si l-au urmat pe Satana in rebeliunea impotriva lui Dumnezeu. Cei ce l-au urmat pe Satana sunt activi in activitatea de a frâna activitatea lui Dumnezeu si de a lovi pe copiii lui Dumnezeu cu necazuri. Seful trupelor demonice este Satana, o persoana cu mare putere. El este autorul pacatului, fiind vrajmasul lui Dumnezeu si al copiilor lui. Este condamnat sa piarda batalia cu Dumnezeu. Va fi aruncat in Abis (Adâncuri) pentru o mie de ani in timpul Mileniului. Dupa aceea, va fi dezlegat putina vreme, iar apoi va fi aruncat in iazul de foc cu toti ingerii lui, pentru toata vesnicia.
Biserica Penticostala crede ca omul a fost creat dupa asemanarea lui Dumnezeu, printr-un act direct al lui Dumnezeu si nu cum sustin cei ce cred in teoria evolutiei. Imaginea, chipul lui Dumnezeu in om, nu este fizica, ci morala, mentala si sociala. Desi aceasta imagine a fost distorsionata prin caderea omului in pacat, ea nu a fost pierduta complet. Adam a cazut prin neascultare, aducând astfel moarte spirituala si fizica asupra lui, si ca reprezentant al omenirii, a adus moarte peste intreaga umanitate. Omul a fost creat ca parte materiala si imateriala si poate fi impartit in trei parti componente: trup, suflet si spirit. Trupul, sufletul si spiritul sunt propagate de la Adam prin generatie naturala. Noi credem ca omul este depravat si nu poate sa se mântuiasca singur, neavând nici un merit inaintea lui Dumnezeu. Omul este complet responsabil pentru pacatul lui. Omul este pasibil de separare eterna de Dumnezeu daca nu se pocaieste de rebeliunea lui fata de Dumnezeu. Singura lui sansa este credinta si pocainta prin Isus Cristos.
Biserica Penticostala crede ca pacatul este abaterea sau neconformarea la legea morala a lui Dumnezeu in actiune, in dispozitie sau in gândire. Originea pacatului este odata cu caderea lui Satana, apoi a intrat in rasa umana prin Adam si este astazi universal. Pacatul include necuratie si in acelasi timp vinovatie. Pacatul este in esenta egoism, deoarece cauta sa inalte voia creaturii deasupra Creatorului. Adam, reprezentantul rasei umane, a atras intreaga omenire in depravare totala si condamnare in fata lui Dumnezeu. Pacatul este imputat tuturor oamenilor, deoarece Adam a fost reprezentantul rasei umane. Consecinta pacatului este moartea fizica (separarea sufletului de trup) si spirituala (separarea spiritului de Dumnezeu).
Biserica Penticostala crede ca omenirea este condamnata si ca are nevoie de mântuire din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu a pregatit mântuire prin Isus Cristos. Mântuirea este un dar de la Dumnezeu si nu poate fi meritat prin nici o virtute sau activitate omeneasca. Mântuirea se primeste prin credinta personala si incredere in Isus Cristos pe baza sângelui varsat ca singura jertfa pentru pacat. Mântuirea este sigura si vesnica in Cristos, deoarece mântuirea este de la Dumnezeu.
Biserica Penticostala crede ca biserica este trupul lui Cristos, alcatuita din toti credinciosii botezati cu Spiritul Sfânt, fie in cer, fie pe pamânt, mântuiti intre ziua Rusaliilor si rapirea bisericii. Biserica este distincta fata de mozaicism si de Imparatia lui Dumnezeu. Biserica locala este un grup de credinciosi botezati prin cufundare, care se intâlnesc pentru evanghelizare, edificare, partasie si inchinare. Cristos este capul bisericii si singurul conducator in materie de practica si credinta. Bisericii i-au fost date câteva privilegii de Dumnezeu: botezul cu Spiritul Sfânt, a fi in Cristos si Cristos a fi in Biserica, Biblia, preotia credinciosilor, o partasie universala in Trup. Privilegiile pe care are inca sa le primeasca sunt: Noul Ierusalim si o pozitie speciala in imparatia lui Dumnezeu. Noi credem in forma congregationalista de guvernamânt in biserica. Biserica locala este autonoma. Slujitorul bisericii sunt pastorul si diaconii. Biblia este clara cu privire la calitatile acestor slujitori. Desi exista in unele pasagii din Biblie pluralitate de pastori, nu se gaseste niciodata inegalitate intre ei. Termenii pastor, episcop, batrân, se refera la aceiasi slujba. Cele doua simboluri ale Bisericii sunt: Botezul si Cina Domnului. Botezul este cufundarea celui ce marturiseste pe Isus in apa, ca simbol al unirii cu Cristos. Cina Domnului a fost instituita de Cristos si este un memorial al mortii lui Isus, o proclamare a acesteia si o promisiune a revenirii lui. Noi credem in semnele distinctive ale bisericii baptiste:
1. Autoritatea absoluta a Scripturii.
2. Membrii nascuti din nou.
3. Botezul celor ce cred, prin cufundare.
4. Autonomia bisericii locale.
5. Separarea de lume si de tot ce este pacat.
6. Libertatea sufletului.
Noi credem ca biserica trebuie sa fie separata de lume si de orice alianta nebiblica, spre a pastra puritatea mesajului evangheliei. Biserica locala trebuie sa refuze colaborarea cu orice organizatie care deviaza de la normele Bibliei. Credem de asemenea ca biserica trebuie sa se separe de crestinii care traiesc in neorânduiala, care nu traiesc dupa Cuvântul lui Dumnezeu, care deviaza de la docrtinele credintei crestine, care se angajeaza in aliante pagâne. Cuvântul lui Dumnezeu ne invata sa ne ferim de cei ce aduc invataturi straine de la Cuvântul lui Dumnezeu. Ziua de inchinare publica este ziua de Duminica, sau ziua intâi a saptaminii. Sarbatori inchinate sfintilor, biserica penticostala nu celebreaza. Biserica are dreptul si obligatia de a exercita disciplina asupra celor ce se abat de la invatatura Bibliei, aduc dezbinari, traiesc in neorânduiala. Noi credem ca darnicia crestina este o virtute care trebuie sa impodobeasca pe fiecare membru al bisericii. Tot ce avem este de la Dumnezeu, ale lui sunt toate, dar in bunatatea lui el ne poarta de griaja daruindu-ne ce avem nevoie pentru trairea zilnica. A zecea parte ii apartine lui prin hotarârea lui si toti crestinii trebuie sa dea Domnului zece la suta. Ceea ce dam peste 10% se numeste cu adevarat darnicie crestina.
Biserica Penticostala crede ca Isus a initiat perioada zilelor din urma. El a promis ca se va intoarce, iar aceasta reîntoarcere poate surveni in orice clipa. In clipa revenirii sale, Isus va incepe profetita Zi a Domnului, prin rapirea bisericii. In acel moment, biserica (credinciosii) va fi luata in cer pentru desavârsirea mântuirii, pentru a sta inaintea Scaunului de judecata si pentru ospatul nuntii Mielului. Dupa Rapire, pe pamânt va urma o perioada de necaz cum n-a mai fost vreo data pe pamânt. Pamântul va experimenta un timp de judecata si de mânie, de necomparat cu orice alta perioada din istoria omenirii, scopul fiind redobândirea pamântului pentru imparatia lui Dumnezeu. Multi se vor intoarce la Dumnezeu in acest timp de necaz, sub influenta predicarii de catre cei doi martori din Apocalipsa si a celor 144.000 de evanghelisti. Trei serii de judecati devastatoare vor veni asupra pamântului. Noi credem ca Isus va veni la sfârsitul perioadei de necaz, impreuna cu sfintii, pentru a nimici pe vrajmasii lui si pentru a intemeia imparatia de 1.000 de ani. Diavolul va fi legat in timpul Mileniului, iar Cristos va domni in deplina dreptate. Locuitorii imparatiei vor fi sfintii Vechiului Testament, sfintii ce-au supravetuit necazul cel mare si biserica care va domni impreuna cu Isus. Dupa 1.000 de ani, Satana va fi dezlegat si va aduna o armata sa lupte din nou impotriva lui Dumnezeu. Isus va zdrobi aceasta armata si pe Satana si imediat dupa aceea va incepe judecata finala in fata marelui tron alb de judecata, unde toti cei ce-au murit fara sa fie mântuiti vor fi condamnati si aruncati in iazul de foc pentru toata vesnicia. Cerul si pamântul actual vor fi dizolvate, si un cer nou si pamânt nou vor fi facute, unde va locui neprihanirea. Acest lucru va marca inceputul starii eterne, in care toti rascumparatii din toate vremurile se vor bucura pentru vesnicie de prezenta lui Dumnezeu.
This page hosted by 
Get your own Free Home Page