1 Pavel, cel chemat să fie apostol al lui Hristos Iisus prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sostene, 2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfinţiţi în Hristos Iisus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei care pretutindeni cheamă Numele Domnului nostru Iisus Hristos, Domnul lor şi al nostru. 3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos!

4 Mulţumesc întotdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu care vi s-a dat în Hristos Iisus, 5 căci în El v-aţi îmbogăţit în toate, pe deplin, şi în cuvânt, şi în cunoaştere 6 – aşa s-a adeverit în voi mărturia lui Hristos – 7 încât nu sunteţi lipsiţi de nici un dar duhovnicesc câtă vreme aşteptaţi arătarea Domnului nostru Iisus Hristos. 8 El vă va întări până la sfârşit, ca să fiţi fără prihană în ziua Domnului nostru Iisus Hristos. 9 Credincios este Dumnezeu, prin care aţi fost chemaţi să aveţi parte la moştenirea Fiului Său Iisus Hristos, Domnul nostru.

10 Vă rog, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Iisus Hristos, să fiţi cu toţii de acord şi să nu mai fie între voi dezbinări, ci să fiţi uniţi în acelaşi cuget şi în acelaşi gând. 11 Pentru că mi s-a spus despre voi, fraţii mei, de către cei din casa lui Hloe, că între voi sunt certuri. 12 Şi spun aceasta fiindcă fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel”! „Eu sunt al lui Apolo”! „Eu al lui Chefa”! „Iar eu al lui Hristos”! 13 A fost oare Hristos împărţit?a Nu cumva Pavel s-a răstignit pentru voi? Sau nu cumva în numele lui Pavel aţi fost botezaţi? 14 Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am botezat pe nimeni, în afară de Crispus şi Gaius, 15 ca să nu spună cineva că v-aţi botezat în numele meu. 16 Şi am mai botezat pe cei din casa lui Stefanas; în rest nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. 17 Pentru că Hristos nu m-a trimis să botez, ci să vestesc evanghelia, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie în zadar.

18 Căci cuvântul despre cruce este nebunie pentru cei ce pier, dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. 19 Căci aşa stă scris:

26 Fraţilor, uitaţi-vă la chemarea voastră: nu mulţi sunteţi înţelepţi după măsura oamenilor, nu mulţi sunteţi puternici, nu mulţi sunteţi de neam bun; 27 dar, ca să îi ruşineze pe cei înţelepţi, Dumnezeu le-a ales pe cele socotite nebune de lume; şi, ca să le ruşineze pe cele tari, Dumnezeu le-a ales pe cele slabe ale lumii; 28 şi pe cele fără de neam bun ale lumii şi pe cele nebăgate în seamă de lume le-a ales Dumnezeu, pe cele ce nu sunt, ca să le nimicească pe cele ce sunt, 29 pentru ca nici un om să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. 30 Din El sunteţi şi voi în Hristos Iisus, cel care s-a făcut pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate şi sfinţire şi răscumpărare, 31 ca să fie precum stă scris: Cel ce se laudă, în Domnul să se laude.

1 Iar eu, când am venit la voi, fraţilor, am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu, dar nu prin cuvântări meşteşugite sau prin înţelepciune omenească, 2 pentru că am hotărât să nu ştiu nimic altceva între voi, în afară de Iisus Hristos, şi încă şi pe acesta răstignit. 3 Aşa am şi fost la voi: cu trupul slab, cu frică şi cu mare cutremur. 4 Iar cuvântul meu şi predica mea nu au fost ca acelea care conving prin înţelepciunea cuvintelor, ci s-au dovedit adevărate prin arătarea Duhului şi a puterii lui Dumnezeu, 5 astfel încât credinţa voastră să nu se întemeieze pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

6 Totuşi, noi vestim o înţelepciune pentru cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea veacului acestuia, nici cea a stăpânitorilor acestui veac, care vor şi pieri; 7 ci vestim înţelepciunea lui Dumnezeu cea cu taine, cea ascunsă, pe care a rânduit-o Dumnezeu mai înainte de veacuri spre slava noastră. 8 Această înţelepciune n-a cunoscut-o nici unul dintre stăpânitorii veacului acestuia, căci, dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Însă, precum stă scris:

1 Dar vouă, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni trupeşti, ca unor prunci în Hristos. 2 V-am hrănit cu lapte, nu cu mâncare, pentru că nu puteaţi mânca; şi nici acum nu puteţi, 3 pentru că încă sunteţi oameni trupeşti. Câtă vreme există între voi invidie şi ceartă, nu arătaţi oare că sunteţi doar trupeşti şi că vă purtaţib la fel ca ceilalţi oameni? 4 Atunci când spune cineva: „Eu sunt al lui Pavel”, iar altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteţi ca ceilalţi oameni? 5 Dar ce este Apolo? Ce este Pavel? Sunt slujitori prin care aţi crezut. Şi slujim după cum a dat Domnul fiecăruia dintre noi. 6 Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. 7 Astfel că nici cel care a sădit nu este ceva, nici cel care a udat, ci Dumnezeu, care a făcut să crească. 8 Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi plata după osteneala sa; 9 pentru că noi lucrăm împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.

10 Pe cât mi-a dat Dumnezeu har, eu, ca un meşter iscusit, am pus temelie, dar altcineva zideşte. Şi fiecare să ia seama cum zideşte. 11 Pentru că nimeni nu mai poate pune o altă temelie afară de cea aşezată deja, care este Iisus Hristos. 12 Iar dacă cineva zideşte pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, iarbă, trestie, 13 lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, pentru că ziua o va arăta şi focul o va descoperi; şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea cuiva rămâne, cel ce a zidit va primi răsplată, 15 iar dacă lucrarea va arde, acela va fi păgubit, dar el va scăpa, aşa cum scapă cineva din foc. 16 Nu ştiţi că sunteţi templu al lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă va strica cineva templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va strica pe acel om, căci templul lui Dumnezeu este sfânt şi voi sunteţi acest templu.

18 Nimeni să nu se înşele pe sine; dacă i se pare cuiva că este înţelept între voi în lumea aceasta, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. 19 Pentru că înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, aşa cum stă scris:

1 Aşa trebuie să fim noi socotiţi de fiecare om, ca slujitori ai lui Hristos şi administratori ai tainelor lui Dumnezeu. 2 Iar de la administratori se cere mai ales ca fiecare să fie găsit credincios. 3 Mie nu îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de judecăţile de zi cu zi ale oamenilor. Şi nici măcar eu nu mă judec pe mine însumi, 4 căci nu mă ştiu vinovat în nici un fel. Dar nu mă voi îndreptăţi prin aceasta, pentru că cel ce mă judecă este Domnul. 5 De aceea, nu judecaţi nimic înainte de vreme, până nu va veni Domnul, care va şi lumina cele ascunse ale întunericului şi va da pe faţă gândurile inimilor; şi atunci fiecare va primi laudă de la Dumnezeu.

6 Aceste lucruri, fraţilor, le-am spus despre mine şi Apolo, dar pentru folosul vostru, ca să învăţaţi de la noi să nu cugetaţi mai presus de cele ce sunt scrise, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. 7 Căci cine te deosebeşte pe tine de alţii? Şi ce ai tu fără să fi primit? Iar dacă ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu ai fi primit? 8 Iată-vă, sunteţi sătui! Iată, v-aţi îmbogăţit, aţi început să domniţi fără noi! Măcar de-aţi fi domnit cu folos, ca să domnim şi noi cu voi! 9 Socot însă că Dumnezeu ne-a arătat pe noi, apostolii, drept cei mai de pe urmă, ca pe nişte osândiţi la moarte, pentru că am ajuns un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. 10 Noi suntem nebuni pentru Hristos, voi înţelepţi în Hristos; noi suntem slabi, voi sunteţi tari; voi sunteţi slăviţi, noi suntem lipsiţi de orice cinstire. 11 Chiar şi în ceasul de acum stăm flămânzi şi însetaţi, goi şi pălmuiţi, pribegim 12 şi trudim, lucrând cu mâinile noastre. Dacă suntem ocărâţi, binecuvântăm, dacă suntem prigoniţi, răbdăm, 13 dacă ne ponegresc, ne rugăm. Acum am ajuns ca un gunoi pentru lume, ca pulberea călcată de toţi.

14 Nu vă scriu acestea ca să vă ruşinez, ci vă sfătuiesc ca pe copiii mei preaiubiţi. 15 Fiindcă şi dacă aţi avea mii de învăţători în Hristos, nu aveţi mai mulţi părinţi; iar în Hristos Iisus eu v-am născut, prin evanghelie. 16 Aşadar, vă rog: Urmaţi-mi exemplul! 17 De aceea vi l-am trimis pe Timotei, care îmi este fiu preaiubit şi credincios în Domnul şi care vă va aminti căile mele în Domnul Hristos Iisus, aşa cum învăţ eu peste tot, în întreaga Biserică. 18 Şi pentru că n-am mai venit pe la voi, unii s-au semeţit. 19 Însă, dacă va vrea Domnul, voi veni la voi grabnic şi voi cunoaşte nu vorbele lor, ci puterea lor. 20 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvinte, ci în putere. 21 Ce vreţi? Să vin la voi cu toiagul, sau cu duhul iubirii şi al blândeţii?

1 De pretutindeni se aude că la voi este desfrânare, aşa o desfrânare cum nici la neamuri nu se întâlneşte, să trăiască cineva cu soţia tatălui său. 2 Iar voi rămâneţi la fel de semeţi, în loc să fi plâns mai degrabă şi să-l fi scos până acum din mijlocul vostru pe cel ce face o astfel de faptă. 3 Căci eu, nefiind cu trupul între voi, dar fiind prezent cu duhul, deja am judecat ca unul acolo de faţă, pe cel ce a făcut aşa ceva. 4 În Numele Domnului nostru Iisus Hristos fiind adunaţi, aşadar, voi şi duhul meu împreună cu puterea Domnului nostru Iisus, 5 să-l daţi pe un astfel de om Satanei, spre pieirea trupului, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului. 6 Lăudăroşenia voastră nu e bună. Nu ştiţi că puţină plămădeală dospeşte tot aluatul? 7 Curăţiţi plămădeala cea veche, ca să fiţi un aluat nou, precum şi sunteţi, fără drojdie, căci Paştele nostru a fost jertfit: adică, Hristos. 8 Aşa încât prăznuim nu cu plămădeala cea veche, nici cu drojdia răutăţii şi a vicleniei, ci cu azimele adevărului şi ale curăţiei inimii.

9 V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii, 10 dar nu vorbeam de toţi desfrânaţii acestei lumi sau de lacomi, de răpitori sau de idolatri, căci altfel ar trebui să ieşiţi din lumea aceasta. 11 Acum însă v-am scris să nu vă amestecaţi cu acela care, deşi se numeşte frate, este desfrânat sau lacom, idolatru sau ocărâtor, beţiv sau hrăpăreţ. Cu unul ca acesta nici să nu staţi la masă. 12 Fiindcă ce treabă am eu să-i judec pe cei din afară? Dar pe cei dintre voi nu trebuie să îi judecaţi voi? 13 Pe cei din afară îi judecă Dumnezeu. Scoateţi-l afară dintre voi pe cel rău!

1 Atunci când cineva dintre voi are o plângerec împotriva celuilalt, îndrăzneşte să se ducă să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu se duce la cei sfinţi? 2 Oare nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Iar dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi cumva nevrednici să fiţi judecători ai unor lucruri atât de mici? 3 Nu ştiţi că şi pe îngeri îi vom judeca? Şi atunci, de ce nu şi lucrurile vieţii acesteia? 4 Dacă aveţi de judecat ceva din lucrurile vieţii, îi puneţi cumva drept judecători pe cei care nu înseamnă nimic în Biserică? 5 Spre ruşinea voastră o spun. Nu este oare nimeni între voi înţelept ca să poată judeca între fraţii săi? 6 La voi însă se judecă frate cu frate şi, mai mult, înaintea celor necredincioşi! 7 Deja faptul că vă judecaţi unul cu altul este înjositor pentru voi. De ce n-aţi rămâne mai degrabă nedreptăţiţi? De ce n-aţi suferi mai bine pagubă? 8 Dar voi înşivă sunteţi cei care nedreptăţiţi şi păgubiţi pe alţii, mai ales pe fraţi. 9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Şi nici desfrânaţii, nici idolatrii, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, 10 nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici bârfitorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 11 Şi unii dintre voi aţi fost aşa. Dar v-aţi spălat, v-aţi sfinţit, aţi fost făcuţi drepţi în Numele Domnului nostru Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.

12 „Toate îmi sunt îngăduite”, dar nu toate sunt de folos. „Toate îmi sunt îngăduite”, dar nu mă voi lăsa stăpânit de nimic. 13 „Mâncărurile sunt pentru pântece” şi „pântecele pentru mâncăruri”, iar Dumnezeu le va nimici pe amândouă. Trupul, însă, nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul pentru trup; 14 Iar Dumnezeu L-a înviat şi pe Domnul şi ne va învia şi pe noi prin puterea Sa. 15 Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua aşadar mădularele lui Hristos pentru a le face mădulare ale unei desfrânate? Niciodată! 16 Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de o desfrânată este un singur trup cu ea? Căci cei doi, zice Scriptura, vor fi un singur trup. 17 Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un singur duh cu El.

18 Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care îl va face omul este în afară de trup. Cel ce se desfrânează însă păcătuieşte chiar în trupul său. 19 Nu ştiţi că trupul vostru este templu al celui ce este în voi, al Duhului Sfânt, pe care Îl aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri? 20 Şi asta pentru că aţi fost cumpăraţi cu preţ mare. Slăviţi-l, aşadar, pe Dumnezeu în trupul vostru.

1 Cât despre cele ce mi-aţi scris, „dacă este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie”, 2 eu spun că pentru a împiedica desfrânarea, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei.d 3 Bărbatul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, la fel, şi femeia faţă de soţ. 4 Femeia nu mai este ea stăpână pe trupul ei, ci soţul; la fel, nici bărbatul nu mai este el stăpân pe trupul lui, ci soţia. 5 Să nu vă lipsiţi unul de altul, afară numai dacă vă înţelegeţi mai dinainte, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciţi cu rugăciunea. După aceea însă, să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana din cauza neînfrânării voastre. 6 Aceasta o spun însă ca pe un sfat, nu ca pe o poruncă. 7 Eu aş vrea ca orice om să fie ca mine; dar fiecare are darul de la Dumnezeu în felul lui, unul într-un fel, altul altfel.

8 Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine dacă vor rămâne ca mine. 9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10 Celor ce s-au căsătorit le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de soţ! 11 Iar dacă s-a despărţit, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei. Şi bărbatul la fel: să nu-şi lase soţia. 12 Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soţie necredincioasă şi aceasta vrea să locuiască împreună cu el, să nu se despartă de ea. 13 Şi femeia, dacă are un soţ necredincios, iar acesta vrea să locuiască împreună cu ea, să nu se despartă de soţ. 14 Pentru că bărbatul necredincios se sfinţeşte prin soţie şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin soţul credincios.e Altfel copiii voştri ar fi necuraţi. Acum însă ei sunt sfinţi. 15 Iar dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele sau sora nu mai sunt legaţi; pentru că Dumnezeu ne-a chemat la pace. 16 Şi ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau tu, bărbatule, dacă îţi vei mântui soţia?

17 Dar fiecare să rămână în starea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu şi în care l-a chemat. Eu aşa poruncesc în toate Bisericile. 18 Cine e chemat în starea de circumcis, să nu se ascundă; cine e chemat în starea de necircumcis, să nu se circumcidă. 19 Pentru că circumcizia nu înseamnă nimic şi, la fel, nici necircumcizia nu înseamnă nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în starea aceea, în care a fost şi chemat. 21 Ai fost chemat în starea de rob? Nu te îngrijora! Dar dacă poţi ajunge liber, foloseşte-te de toate mijloacele! 22 Pentru că cel chemat de Domnul în starea de rob este un eliberat al Domnului şi, la fel, şi cel chemat în starea de om liber este un rob al lui Hristos. 23 Aţi fost cumpăraţi cu mare preţ: nu intraţi în robie la oameni! 24 Fiecare în ce stare a fost chemat, fraţilor, în acea stare să stea lângă Dumnezeu!

25 Despre fecioaref nu am poruncă de la Domnul, dar vă dau sfatul meu, ca unul de care s-a îndurat Domnul ca să fiu vrednic de crezare. 26 Judecând după lipsurile din ziua de azi, cred că este mai bine ca omul să rămână aşa cum este. 27 Dacă eşti legat de o soţie, nu căuta să te desparţi. Dacă nu eşti legat de femeie, nu căuta femeie. 28 Dacă însă te vei căsători, nu greşeşti. Dacă fecioara se căsătoreşte, nu greşeşte. Numai că aceştia vor avea de suferit în trupg, iar eu vreau să vă cruţ. 29 Fraţilor, spun aceasta pentru că s-a apropiat clipa: deci, cei care au soţii să fie ca şi cum nu ar avea, 30 cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar stăpâni, 31 iar cei ce se folosesc de lume, ca şi cum nu s-ar folosi de lume. Pentru că felul vieţii lumiih acesteia va trece. 32 Şi, de aceea, eu aş vrea ca voi să fiţi feriţi de îngrijorări. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să îi placă Domnului. 33 Cel căsătorit însă se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, 34 şi astfel este împărţit. Femeia nemăritată şi fecioara se îngrijesc de cele ale Domnului, ca să fie sfinte şi cu trupul şi cu duhul, dar cea măritată se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţului. 35 Vă spun lucrurile acestea pentru folosul vostru, nu ca să vă întind vreo cursă, ci ca să trăiţi în orânduială frumoasă şi să Îl slujiţi bine pe Domnul, cu toată inima, neabătuţi.

36 Iar dacă socoteşte cineva că e nepotrivit ca fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei, să rămână fecioară, să facă aşa cum va crede, căci dacă o căsătoreşte, nu păcătuieşte. 37 Însă cel care stă hotărât în inima sa şi nu se simte în nevoie, şi are deplină stăpânire peste voinţa sa, şi judecă în inima lui ca să-şi păstreze fecioara, bine va face. 38 Astfel, cel ce îşi căsătoreşte fecioara sa, bine face, iar cel ce nu o căsătoreşte, şi mai bine face.

39 Femeia este legată câtă vreme trăieşte soţul ei, iar dacă soţul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, dar numai în Domnul. 40 Însă, după părerea mea, este mai fericită dacă va rămâne aşa, necăsătorită. Şi socotesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

1 Despre cele jertfite idolilor, ştim că „toţi avem cunoaştere”. Cunoaşterea duce însă la mândrie, în timp ce iubirea zideşte. 2 Dacă i se pare cuiva că ştie ceva, încă nu a cunoscut aşa cum trebuie să cunoască. 3 Iar dacă Îl iubeşte cineva pe Dumnezeu, acesta este cunoscut de El. 4 Despre mâncărurile jertfite idolilor, ştim că idolul nu este nimic pe lumea aceasta şi că nu există nici un alt Dumnezeu, în afară de Unul. 5 Şi, chiar dacă unii sunt numiţi „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ, după cum şi sunt mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”, 6 pentru noi unul este Dumnezeu, Tatăl, de la care sunt toate şi întru El suntem şi noi, şi unul este Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi prin El.

7 Dar cunoaşterea aceasta nu este în toţi. Pentru că unii, din obişnuinţa lor de până acum cu idolul, mănâncă din cele jertfite idolilor şi conştiinţa lor, fiind slabă, se întinează. 8 Dar nu mâncarea ne va înfăţişa pe noi înaintea lui Dumnezeu. Pentru că dacă nu mâncăm, nu pierdem nimic, după cum nici dacă mâncăm, nu câştigăm ceva. 9 Aveţi grijă însă ca această libertate a voastră să nu ajungă o poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaşterea, aşezat la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, cea slabă, nu îl va îndemna să mănânce şi el din cele jertfite idolilor? 11 Astfel, din pricina cunoaşterii tale, fratele tău cel slab pentru care a murit Hristos, va pieri! 12 Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovindu-le conştiinţa lor slabă, voi păcătuiţi împotriva lui Hristos. 13 De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca în veac nici o carne, ca nu cumva fratele meu să se poticnească!

1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul? 2 Dacă altora nu le sunt apostol, vouă cu siguranţă vă sunt; pentru că voi sunteţi pecetea slujirii mele de apostol în Domnul.

3 Aceasta este apărarea mea împotriva celor ce mă judecă: 4 Nu avem oare libertatea să mâncăm şi să bem? 5 Nu avem oare libertatea de a lua împreună cu noi o femeie dintre creştine, aşa cum au şi ceilalţi apostoli, fraţii Domnului sau Chefa? 6 Sau numai eu şi Barnaba nu avem libertatea să nu lucrăm? 7 Cine slujeşte vreodată în oaste pe banii lui? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din roadele ei? Sau cine păstoreşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? 8 Şi oare eu spun acestea numai după judecata omenească? Nu spune şi Legea acelaşi lucru? 9 Căci în Legea lui Moise stă scris: Să nu legi gura boului care treieră! Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu? 10 Sau, de fapt, este vorba despre noi? Cu siguranţă că pentru noi s-a scris aceasta. Pentru că cine ară trebuie să are cu nădejde şi cine seceră trebuie să treiere cu nădejdea că va avea şi el parte de cele nădăjduite. 11 Dacă noi am semănat cele duhovniceşti, e mare lucru dacă vom secera din bunurile voastre pământeşti? 12 Dacă alţii au parte de această libertate oare nu cu atât mai mult avem şi noi?

Dar nu ne-am folosit de această libertate, ci răbdăm orice, ca să nu ridicăm nici o piedică în calea evangheliei lui Hristos. 13 Nu ştiţi că cei ce săvârşesc slujbele sfinte mănâncă din lucrurile aduse la Templu? Sau că cei ce slujesc la altar au parte din lucrurile aduse la altar? 14 Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce vestesc evanghelia: să trăiască din roadele evangheliei. 15 Dar eu nu m-am folosit deloc de toate acestea. Şi nu v-am scris acestea ca să faceţi la fel şi cu mine; fiindcă eu aleg mai degrabă să mor, decât să-mi răpească cineva acest motiv de laudă. 16 Căci dacă vestesc evanghelia nu am de ce să mă laud, fiindcă e datoria mea să o vestesc; şi vai mie dacă nu o voi vesti! 17 Dacă o vestesc de bună voie, am o răsplată; iar dacă o fac fără să vreau, este totuşi o slujire care mi-a fost încredinţată. 18 Deci care este plata mea? Aceea că eu vestesc evanghelia şi o pun înaintea oamenilor fără să primesc ceva de la ei şi fără să mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia.

19 Căci, deşi sunt liber faţă de toate, am slujit ca un rob tuturor, ca să-i câştig pe cât mai mulţi. 20 Şi m-am făcut iudeu cu iudeii, ca să îi câştig pe iudei; cu cei de sub Lege ca unul ce este sub Lege, deşi eu însumi nu sunt sub Lege, ca să-i câştig pe cei de sub Lege; 21 Pentru cei din afara Legii am fost ca unul din afara Legii, deşi nu sunt în afara Legii lui Dumnezeu, ci în legea lui Hristos, ca să îi câştig pe cei din afara Legii. 22 Pentru cei slabi m-am făcut ca unul slab, ca să îi câştig pe cei slabi; cu toţi m-am făcut toate, ca, în orice chip, măcar pe unii să îi mântuiesc. 23 Şi toate le fac pentru evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.

24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în arenă, aleargă toţi, dar numai unul ia premiul? Astfel, dar, să alergaţi şi voi, ca să-l luaţi! 25 Toţi cei ce se luptă se abţin de la toate lucrurile, şi ei fac aceasta ca să câştige o cunună care piere, noi însă să alergăm pentru cununa care nu piere! 26 Eu aşa alerg, acum, nu la întâmplare; aşa mă şi lupt, nu lovind în gol. 27 Dimpotrivă, îmi trudesc trupul şi mi-l supun, ca nu cumva, după ce am vestit aceste lucruri celorlalţi, eu însumi să ajung nevrednic de ele.

1 Pentru că nu vreau ca voi, fraţilor, să nu luaţi în seamă că părinţii noştri au fost cu toţii sub nor şi au trecut toţi prin mare. 2 Toţi, în timpul lui Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare. 3 Toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească 4 şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească; fiindcă au băut din stânca duhovnicească care venea în urmă, iar stânca era Hristos. 5 Dar cei mai mulţi dintre ei nu I-au plăcut lui Dumnezeu, de vreme ce au căzut morţi în pustiu. 6 Acestea, aşadar, au fost pilde pentru noi, ca să nu fim şi noi ca ei, poftind lucrurile rele, aşa cum au poftit ei. 7 Să nu fiţi nici închinători la idoli ca unii dintre ei, precum stă scris: S-a aşezat poporul să mănânce şi să bea, apoi s-a sculat să joace. 8 Să nu ne desfrânăm ca unii dintre aceia care s-au desfrânat şi au căzut morţi, într-o singură zi, douăzeci şi trei de mii de oameni. 9 Să nu-L punem la încercare pe Hristos ca unii dintre aceia care L-au pus la încercare şi au murit muşcaţi de şerpi. 10 Nici să nu cârtiţi, aşa cum au cârtit unii dintre ei şi au pierit loviţi de îngerul nimicitor. 11 Iar toate acestea li s-au întâmplat lor ca pildă pentru noi şi au fost scrise ca sfat pentru noi, cei care am ajuns la sfârşitul veacurilor. 12 Astfel, cel care crede că stă pe picioarele sale să ia aminte să nu cadă. 13 Căci nu v-a ajuns nici o ispită, peste ce-i omenesc să înduri. Şi Dumnezeu este credincios şi nu vă va lăsa să fiţi încercaţi mai mult decât puteţi, ci, odată cu îngăduirea ispitei, a făcut şi scăparea din ea, ca să o puteţi depăşi.

14 De aceea, iubiţii mei fraţi, fugiţi de închinarea la idoli! 15 Vă vorbesc ca unor oameni înţelepţi; judecaţi voi înşivă ceea ce zic: 16 paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este el o împărtăşire cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea o împărtăşire cu trupul lui Hristos? 17 Devreme ce este o singură pâine, noi, cei mulţi, suntem un singur trup, pentru că toţi ne împărtăşim dintr-o singură pâine. 18 Priviţi la poporul lui Israel, cel socotit după trup: cei ce mănâncă din jertfă nu se împărtăşesc cu jertfele altarului? 19 Ce vreau să zic? Că cele jertfite idolilor sunt ceva sau că idolul este ceva? 20 Nu! Ci că lucrurile jertfite sunt jertfite demonilor şi nu lui Dumnezeu; Şi eu nu vreau ca voi să ajungeţi să fiţi în împărtăşire cu demonii. 21 Nu puteţi să beţi şi paharul Domnului şi paharul demonilor! Nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor! 22 Vrem oare să stârnim mânia Domnului? Suntem oare mai tari decât El?

23 Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate folosesc; toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24 Nimeni să nu se îngrijească de sine, ci să ia aminte la cele ale celuilalt. 25 Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic din pricina conştiinţei, 26 pentru că al Domnului este pământul şi tot ce e pe el. 27 Dacă cineva dintre cei necredincioşi vă cheamă la masă şi vreţi să vă duceţi, mâncaţi tot ce vă pune pe masă, fără să întrebaţi nimic din pricina conştiinţei. 28 Iar dacă cineva vă va spune: „Aceasta este carne jertfită”, să nu mâncaţi, din pricina celui care v-a atras atenţia şi pentru conştiinţă. 29 Şi aici nu vorbesc despre conştiinţa ta, ci despre a celuilalt. Dar de ce libertatea mea este judecată de o altă conştiinţă? 30 Dacă eu sunt părtaş al harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce eu mulţumesc? 31 Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi ceva, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu. 32 Nu fiţi pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru elini, nici pentru Biserica lui Dumnezeu, 33 ci fiţi ca mine, care mă silesc să plac tuturor în toate, fără a căuta folosul meu, ci pe al celorlalţi, ca ei să fie mântuiţi.

1 Urmaţi-mă în toate, după cum şi eu Îl urmez pe Hristos.

2 Vă laud că vă amintiţi de toate cuvintele mele şi ţineţi învăţăturile pe care vi le-am transmis aşa cum vi le-am dat. 3 Vreau să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu. 4 Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte capul. 5 Orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul. Fiindcă este totuna cu a se tunde. 6 Căci dacă o femeie nu îşi acoperă capul, să se şi tundă de tot; iar dacă pentru o femeie este ruşinos să-şi taie părul sau să se tundă, atunci să îşi acopere şi capul. 7 Fiindcă bărbatul nu e dator să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu. Iar femeia este slava bărbatului. 8 Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat 9 şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea, din pricina îngerilor, femeia este datoare să aibă pe cap semnul stăpânirii. 11 Acum însă, în Domnul, nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12 Fiindcă aşa cum femeia este din bărbat, la fel şi bărbatul este prin femeie. Şi toate sunt de la Dumnezeu. 13 Judecaţi voi înşivă: se cade ca femeia să se roage cu capul neacoperit? 14 Nu vă învaţă chiar firea lucrurilor că este o necinstire pentru bărbat dacă îşi lasă părul lung 15 şi este o slavă pentru femeie dacă îşi lasă părul lung? Fiindcă părul i-a fost dat ca acoperământ. 16 Deci, dacă îi place cuiva să se certe, noi nu avem un astfel de obicei, nici Bisericile lui Dumnezeu.

17 Poruncindu-vă aceasta, nu vă laud, fiindcă vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău. 18 În primul rând aud că atunci când vă adunaţi în Biserică există între voi dezbinări, şi în parte cred. 19 Căci trebuie să fie între voi şi erezii, ca să se arate între voi cei încercaţi. 20 Aşadar, atunci când vă adunaţi în acelaşi loc, nu puteţi mânca cum se cuvine Cina Domnului; 21 fiindcă fiecare se grăbeşte să-şi mănânce mâncarea sa şi astfel unul rămâne flămând, în timp ce altul se îmbată. 22 Nu aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau oare vreţi să vă bateţi joc de Biserica lui Dumnezeu şi să îi faceţi pe cei ce nu au să se ruşineze? Ce să vă mai zic? Să vă laud? Pentru asta nu vă laud.

23 Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat şi vouă; că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine 24 şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi. Faceţi aceasta spre amintirea Mea. 25 La fel, după Cină, a luat şi paharul, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu. Aceasta să faceţi, de fiecare dată când veţi bea, spre amintirea Mea. 26 Fiindcă de fiecare dată când veţi mânca această pâine şi veţi bea paharul, voi vestiţi moartea Domnului până când El va veni.

27 Astfel, oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. 28 Fiecare însă să se judece pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29 Fiindcă acela care mănâncă şi bea cu nevrednicie, fără să ţină seama că este trupul Domnului, îşi mănâncă şi îşi bea pedeapsa. 30 Din această pricină sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, iar unii au şi murit. 31 Dacă ne-am judeca noi înşine, nu am mai fi judecaţi. 32 Dar, când suntem judecaţi de Domnul, suntem şi pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea. 33 Astfel, fraţii mei, atunci când vă adunaţi împreună ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. 34 Dacă vreunuia îi este foame, să mănânce acasă, ca în felul acesta să nu vă adunaţi spre pedeapsă. Iar pe celelalte le voi rândui atunci când voi veni.

1 Fraţilor, în ceea ce priveşte darurile duhovniceşti nu vreau să fiţi neştiutori. 2 Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, alergaţi la idolii fără glas, ca şi cum vă mâna cineva de la spate. 3 De aceea, vreau să ştiţi că nimeni, când vorbeşte în Duhul Domnului, nu zice: „Blestemat fie Iisus!i” şi că nimeni nu poate să zică: „Iisus este Domn!” decât în Duhul Sfânt.

4 Darurile sunt felurite, dar este acelaşi Duh. 5 Şi slujirile sunt felurite, dar este acelaşi Domn. 6 Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care le lucrează pe toate în toţi. 7 Iar fiecăruia i s-a dat o lucrarej a Duhului spre folosul tuturor. 8 Unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt înţelept, altuia, prin acelaşi Duh, cuvântul cunoaşterii. 9 Unuia credinţă, în acelaşi Duh, altuia darurile vindecărilor, în unul şi acelaşi Duh. 10 Unuia puterea de a săvârşi minuni, altuia profeţia, altuia deosebirea duhurilor, altuia darul vorbirii în limbi felurite, altuia darul tălmăcirii limbilor. 11 Pe toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia darurile Sale după cum voieşte.

12 Fiindcă la fel cum trupul este unul şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un singur trup, aşa şi Hristos. 13 Pentru că noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi; la fel, toţi am băut dintr-un singur Duh. 14 Fiindcă şi trupul nu este numai un singur mădular, ci mai multe. 15 Dacă piciorul ar zice: „Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup”, pentru această pricină nu este el din trup? 16 Iar dacă urechea ar zice: „Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup”, pentru această pricină nu este ea din trup? 17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar mai fi auzul? Dacă tot trupul ar fi auz, unde ar mai fi mirosul? 18 Dar Dumnezeu a pus mădularele în trup după cum a voit, pe fiecare dintre ele. 19 Dacă toate ar fi acelaşi mădular, unde ar mai fi trupul? 20 Acum însă sunt multe mădulare, dar un singur trup. 21 Deci ochiul nu poate să zică mâinii: „Nu am nevoie de tine” sau, iarăşi, capul să zică picioarelor: „Nu am nevoie de voi!” 22 Dar mădularele trupului – şi cu atât mai mult cele care par a fi mai slabe – sunt foarte folositoare. 23 Iar mădularele care par a fi mai de necinste noi le îmbrăcăm cu mai multă cinste; şi mădularele noastre mai ruşinoase noi le împodobim mai mult. 24 Căci mădularele noastre cele socotite mai nobile nu au nevoie de vreo cinstire. Iar Dumnezeu a alcătuit trupul în aşa fel, încât a dat mai multă cinste mădularului căruia îi lipseşte cinstea, 25 ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească unele de altele. 26 Iar dacă un mădular suferă, suferă toate mădularele. Şi dacă un mădular este slăvit, se bucură împreună toate mădularele.

27 Voi sunteţi trupul lui Hristos şi, fiecare în parte, mădulare ale lui. 28 Şi în Biserică Dumnezeu i-a pus pe unii mai întâi apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători; apoi pe cei ce săvârşesc minuni, pe cei ce au darurile vindecărilor, pe cei care ajută, pe cei care cârmuiesc, pe cei ce vorbesc în limbi felurite. 29 Aşadar, sunt oare toţi apostoli? Sunt oare toţi profeţi? Sunt oare toţi învăţători? Sunt oare toţi făcători de minuni? 30 Au cumva toţi darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot tălmăci? 31 Voi însă să râvniţi la darurile cele mai mari.

Şi, iată, vă arăt o cale care le depăşeşte pe toate.

1 Căutaţi dragostea! Râvniţi după cele duhovniceşti, şi mai ales după darul profeţiei. 2 Pentru că acela care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, nu le vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu. Şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă spune taine, prin Duhul. 3 Dar cel care profeţeşte le spune oamenilor cuvinte de zidire, de încurajare şi de mângâiere. 4 Cel care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, se zideşte numai pe sine, dar cel care profeţeşte zideşte întreaga Biserică. 5 Eu vreau ca voi toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să profeţiţi. Fiindcă cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, doar dacă acesta nu este şi tălmăcitor, ca Biserica să primească cuvinte care o zidesc.

6 Acum fraţilor, dacă eu aş veni la voi vorbind în limbi, ce folos aţi avea de la mine dacă nu v-aş spune fie vreo descoperire sau vreo taină, fie vreun cuvânt profetic sau un cuvânt de învăţătură? 7 Dacă lucrurile neînsufleţite care scot sunete – fie fluier, fie chitară – nu ar scoate sunete diferite, cum s-ar putea cunoaşte care este sunetul fluierului şi care este al chitarei? 8 Iar dacă trâmbiţa scoate un sunet neclar, cine se va pregăti de război? 9 Tot aşa şi voi, când vorbiţi o limbă, dacă nu scoateţi sunete uşor de înţeles, cum se va înţelege ce aţi spus? Şi veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. 10 Sunt multe feluri de limbi în lume, dar nici una nu este lipsită de înţeles. 11 Deci dacă nu ştiu înţelesul cuvintelor, voi fi un străin pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un străin pentru mine. 12 Aşa şi voi, pentru că râvniţi lucrurile duhovniceşti, căutaţi să le dobândiţi spre zidirea Bisericii, ca să creşteţi în ele. 13 De aceea, cel ce vorbeşte într-o limbă, să se roage ca să aibă şi darul tălmăcirii. 14 Fiindcă dacă eu mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea este neroditoare. 15 Aşadar ce trebuie să fac? Trebuie să mă rog cu duhul, dar trebuie să mă rog şi cu mintea; trebuie să cânt cu duhul, dar trebuie să cânt şi cu mintea. 16 Dacă tu binecuvântezi cu duhul, cum va răspunde omul de rând „Amin” la rugăciunea ta de mulţumire? Pentru că el nu înţelege ce spui tu. 17 Într-adevăr, tu aduci mulţumire bine, dar celălalt nu este zidit. 18 Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi. 19 Dar în Biserică vreau să spun cinci cuvinte pe înţeles, cu mintea mea, ca să îi învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă.

20 Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci fiţi copii când vine vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi. 21 În Lege stă scris:

26 Ce trebuie să facem, fraţilor? Când vă adunaţi, fie că cineva vine cu un psalm, cu un cuvânt de învăţătură, cu o descoperire, cu darul limbilor sau cu darul tălmăcirii, toate acestea să fie spre zidire! 27 Dacă sunt oameni care vorbesc în limbi, să fie câte doi sau cel mult trei. Să vorbească pe rând şi unul să tălmăcească! 28 Iar dacă nu are cine să tălmăcească, aceia să tacă în Biserică. Să-şi vorbească numai lor înşişi şi lui Dumnezeu. 29 Profeţii să vorbească numai doi sau trei, iar ceilalţi să judece. 30 Iar dacă i se va descoperi ceva unuia dintre cei care stau aşezaţi, cel care vorbea înainte să tacă. 31 Puteţi să profeţiţi toţi, dar pe rând, câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. 32 Pentru că duhurile profeţilor se supun profeţilor, 33 fiindcă Dumnezeu nu este Dumnezeul dezordinii, ci al păcii. 34 Femeile să tacă în Biserici! Căci, după cum zice şi Legea, nu le este îngăduit să vorbească. 35 Dacă vor să înveţe ceva, să-şi întrebe soţii acasă, fiindcă este ruşinos ca femeile să vorbească în Biserică. 36 Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau doar la voi a ajuns?

37 Dacă cineva crede că este profet sau om duhovnicesc, să priceapă atunci că lucrurile pe care vi le scriu sunt porunca Domnului. 38 Iar dacă cineva nu vrea să ştie de ele, atunci să nu ştie! 39 Deci, fraţii mei, râvniţi să profeţiţi şi nu puneţi piedică vorbirii în limbi. 40 Dar toate să se întâmple cuviincios şi după rânduială.

1 Vă aduc aminte, fraţilor, evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care, de altfel, staţi cu tărie, 2 prin care sunteţi mântuiţi, dacă o păstraţi aşa cum v-am vestit-o. Altfel, aţi crezut în zadar. 3 Căci v-am dat în primul rând ceea ce am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după cum au scris Scripturile, 4 şi că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după cum au scris Scripturile; 5 şi că i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; 6 apoi s-a arătat în acelaşi timp la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au adormit. 7 Apoi i s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; 8 În urma tuturor, ca unui prunc născut la timp nepotrivit, mi s-a arătat şi mie. 9 Fiindcă eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli şi nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu. 10 Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt şi harul Lui care este în mine nu a fost degeaba, căci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine. 11 Deci, fie eu, fie ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.

12 Dacă Hristos este vestit că a înviat din morţi, cum de spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi? 13 Dacă nu există înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat! 14 Dacă Hristos nu a înviat, degeabal este şi propovăduirea noastră, degeaba este şi credinţa voastră. 15 Mai mult, suntem dovediţi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am mărturisit că L-a înviat pe Hristos, pe care Dumnezeu, dacă morţii nu învie, nu L-a înviat. 16 Căci dacă morţii nu învie, nici Hristos nu a înviat. 17 Iar dacă Hristos n-a înviat, deşartă este credinţa voastră şi sunteţi încă în păcatele voastre; 18 iar cei care au adormit în Hristos, au pierit. 19 Dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.

20 Dar Hristos a înviat acum, fiind primul rod al învierii dintre cei adormiţi. 21 Şi pentru că printr-un om a venit moartea, tot printr-un om a venit şi învierea morţilor. 22 Căci precum în Adam toţi mor, la fel şi în Hristos toţi vor învia, 23 însă fiecare la rândul lui: Hristos rodul cel dintâi, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui. 24 Apoi va veni sfârşitul, când Domnul îi va da lui Dumnezeu Tatăl Împărăţia, când se va desfiinţa orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. 25 Fiindcă trebuie ca El să domnească până ce îi va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale. 26 Şi va fi nimicit şi ultimul vrăjmaş, moartea. 27 Căci toate le-a supus sub picioarele Lui. Iar când zice că toate I-au fost supuse, este limpede că toate, afară însă de Cel care I-a supus Lui toate. 28 Iar când toate Îi vor fi supuse, atunci Fiul Însuşi se va supune Celui ce I-a supus Lui totul, ca Dumnezeu să fie totul în toate.

29 Deci ce vor face cei care se botează pentru cei morţi? Dacă morţii nu învie nicicum, atunci de ce se mai botează pentru ei? 30 Iar noi, noi de ce mai înfruntăm primejdii în fiecare clipă? 31 În fiecare zi stau în faţa morţii! Da, într-adevăr, fraţilor, jur pe cinstea pe care o primesc pentru voi în Hristos Iisus, Domnul nostru. 32 Dacă omeneşte vorbindm, m-am luptat cu fiarele din Efes, ce folos aş avea dacă morţii nu ar învia?

35 Dar poate cineva se întreabă: „Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni?” 36 Om nesăbuit! Ceea ce semeni nu prinde viaţă decât dacă moare mai întâi. 37 Ceea ce semeni tu nu este trupul care va fi apoi, ci doar un grăunte, fie de grâu fie de altceva. 38 Dar Dumnezeu îi dă acelui grăunte un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe câte un trup. 39 Nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul omului, altul al animalului, altul al păsării, altul al peştelui. 40 Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este slava celor cereşti, alta a celor pământeşti. 41 Una este slava soarelui, alta este slava lunii, alta a stelelor. Fiindcă fiecare stea se deosebeşte de cealaltă.

42 Tot aşa este şi învierea morţilor: se seamănă în stricăciune, dar este înviat în neputrezire. 43 Se seamănă în necinste, dar învie în slavă; se seamănă în slăbiciune, dar învie în putere; 44 se seamănă un trup firesc, dar învie un trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc, 45 precum stă scris: omul cel dintâi, Adam, a fost făcut cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă, cu Duh dătător de viaţă. 46 Deci nu a fost întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc. Iar cel duhovnicesc vine pe urmă. 47 Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. 48 Precum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. 49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul celui ceresc.

50 Eu zic aceasta, fraţilor: trupul şi sângele nu pot moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moşteneşte neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri, dar toţi vom fi preschimbaţi 52 deodată, cât ai clipi din ochi, la trâmbiţa de apoi; căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nesupuşi putrezirii, iar noi vom fi preschimbaţi, 53 pentru că trebuie ca acest trup supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi acest trup muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Iar când acest trup supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi acest trup muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care stă scris:

1 Despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi vă spun şi vouă să faceţi aşa cum am rânduit în Bisericile Galatiei. 2 În prima zi de după sâmbătă, fiecare din voi să pună deoparte ce vrea să dăruiască, ca să nu stea să facă aceasta atunci când voi veni eu. 3 Iar atunci când voi veni, pe cei pe care îi veţi alege, pe aceia îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim. 4 Şi dacă va fi nevoie să merg şi eu, vor merge împreună cu mine.

5 Voi veni la voi când voi trece prin Macedonia, fiindcă prin Macedonia trec. 6 Poate că voi rămâne sau voi ierna la voi, ca să mă petreceţi în călătoria ce o voi face. 7 Fiindcă aş vrea să nu vă văd acum numai în treacăt, ci sper să rămân la voi câtva timp, dacă Domnul o va îngădui. 8 Voi rămâne acum în Efes, până la Cincizecime, 9 fiindcă mi s-a deschis larg o uşă ca să pot lucra, dar sunt şi mulţi împotrivă.

10 Dacă va veni Timotei, aveţi grijă să stea fără frică la voi; fiindcă lucrează, ca şi mine, pentru Domnul. 11 Nimeni să nu-l dispreţuiască, ci să-l trimiteţi în pace, ca să vină la mine, fiindcă îl aştept cu fraţii.

12 Despre fratele Apolo vă spun că l-am rugat mult să vină la voi împreună cu fraţii. Cu toate acestea, nu a vrut să vină acum, ci va veni când va găsi prilej.

13 Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă. 14 Tot ceea ce faceţi să faceţi cu dragoste.

15 Fraţilor, vă mai rog încă ceva. Ştiţi casa lui Stefanas, care este cel dintâi rod al Ahaiei şi care s-au pus pe ei înşişi în slujba sfinţilor. 16 Unora ca aceştia şi voi, fraţilor, să vă supuneţi, precum şi tuturor celor care lucrează şi trudesc împreună cu ei. 17 Mă bucur de venirea lui Stefanas, a lui Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că ei au împlinit lipsa voastră 18 şi mi-au adus şi mie şi vouă, tihnă în suflet. Preţuiţi-i, aşadar, pe unii ca ei.

19 Bisericile din Asia vă îmbrăţişează. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica adunată în casa lor. 20 Vă îmbrăţişează toţi fraţii. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă.

21 Eu, Pavel, am scris salutarea cu mâna mea. 22 Dacă cineva nu-L iubeşte pe Domnul, să fie anatema. Domnul nostru vine! 23 Harul Domnului Iisus să fie cu voi. 24 Dragostea mea să fie cu voi în Hristos Iisus.